Saracii politicieni bogati

In timp ce majoritatea lupta cu tranzitia numarandu-si lunile restante la intretinere, spurcandu-i pe guvernanti la mitinguri sau pur si simplu luandu-si lumea in cap, ei au castigat.

Nu cu doua lozuri, ci cu mai multe loturi - de teren intravilan, extravilan, petrolifer sau garnisit cu marmura ori chiar gunoi. Au facut, e drept, si ceva efort - sa bati drumul intre cartierul general de business, intalnirile cu prietenii politici si cateodata Parchet nu e tocmai lucru usor.

Pe masura ce s-au imbogatit, amicitiile politice au devenit si ele mai lesne de legat. Intre un contract semnat cu statul sau cu parteneri privati si cititul extraselor de cont, s-au gandit ca nu le-ar sta tocmai rau in lumea celor care impart dreptatea cu proiecte de lege si banii publici cu pixul.

Unora dintre ei ideea le-a venit devreme si, la fel ca si in proverb, au ajuns departe, pana la petrolistii din Kazahstan sau la usa fondurilor americane de investitii numai bune de cooptat in afaceri cu marmura. Pe un altul impulsul orgolios sau, cine stie, puseul de generozitate de a blagoslovi Parlamentul cu persoana sa l-a lovit ceva mai tarziu, dupa ce un amic pesedist i-a desenat viitorul in rozaliu.

In cele din urma, insa, tot acest zbucium se pare ca a meritat: George Becali, Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Adriean Videanu si Silviu Prigoana au devenit astazi personaje-hibrid aparent de invidiat: ei sunt cei mai bogati cinci politicieni din Romania, potrivit clasamentului intocmit de revista "Capital".

Cu exceptia lui Prigoana, care abia acum isi da testul electoral, ceilalti patru par loviti, insa, pentru totdeauna de legea echilibrului: succesul in afaceri nu i-a putut salta din mediocritatea politica.

Zgomotos si excentic, cu visuri de marire cel putin caudate pentru un crestin fervent care stie ca pacatul cel mai mare este vanitatea, George Becali nu a reusit in patru ani de cand face show politic decat sa-si salte partidul langa pragul electoral. Dan Voiculescu nu a ramas decat un maestru al cameleonismului care l-a ajutat sa se vopseasca din social-liberal in conservator cu nuanta social-democrata.

Ratingul televiziunilor sale este incomparabil mai mare decat ratingul propriului partid. Ca politician la proba individuala, Dinu Patriciu a reusit un singur gest de impact public: demisia din Parlament, atunci cand a trebuit sa aleaga intre politica si afaceri. Adriean Videanu incearca si acum sa-si alunge din urechi ecourile publice ale prestatiei sale de la Primaria Capitalei.

Oricat de ciudat ar parea, toti par victimele aceluiasi fenomen: autofagia. Afaceristii din ei i-au devorat pe politicienii din propria fiinta. Intr-o tara in care accesul la parghiile politice a fost instrumentul principal de imbogatire, specia numita politician bogat nu avea cum sa faca performanta.

Pentru ca este extrem de greu sa convingi ca o data ce ai contul burdusit nu mai ai decat grija binelui public. Electoratul privat atata vreme de bine nu i-a putut ierta niciodata pe aceia care au avut parte de atata bine privat. Si asta s-ar putea sa nu fie bine deloc, insa tranzitia infometata a celor multi a mai nascut o vorba cinica: dezamagirea are alt gust in Mercedes decat in tramvai.


Oana Dobre