Blestemul proprietarilor (Opinii)

Principial, legea privind retrocedarea elaborata de Guvernul Ponta ar putea fi corecta pentru ca pune, teoretic, pe primul plan despagubirea in natura a fostilor proprietari.

Adica ce se mai poate restitui sa se restituie si abia dupa aceea trecem la despagubiri. Daca in spatele principiilor nu ar sta detaliile ar fi bine, pentru ca in aceste detalii sta diavolul.

El transforma un proiect principial corect intr-unul care are ca singur scop impingerea chestiunii in sarcina altor guverne, eventual pana cand proprietarii vor renunta in mod natural la revendicarile lor.

Legea pe care Guvernul isi asuma raspundererea complica preocedura de restituire astfel incat ea poate ajunge sa dureze si 4 ani de zile pana la decizia finala. Iar daca restituirea in natura nu se mai poate face pe amplasamentul initial, este decizia autoritatii locale ce si unde ii da in schimb proprietarului, fara ca el sa aiba drept sa obiecteze.

Dupa cum observa Asociatia fostilor proprietari, este foarte posibil ca un proprietar sa primeasca in locul unui teren bun, cu valoare mare, un altul de prin cine stie ce fundatura, pe care sa nu-l poata valorifica sub nicio forma, dar pentru care sa plateasca taxe si impozite.

Cum repartizarea ramane la latitudinea autoritatii locale, mi-e greu sa nu vad in aceasta formula o incurajare a coruptiei. Cine se poarta mai frumos primeste teren mai bun.

Dar daca la retrocedarea in natura mai e cum mai e, in cazul despagubirilor, unele prevederi sunt de-a dreptul inacceptabile. Nimeni nu pretinde ca banii datorati fostilor proprietari pot fi platiti integral si deodata.

Asa ar trebui, dar valoarea totala a despagubirilor atinge o suma ametitoare. Este pretul pe care il platim pentru 22 de ani de tergiversari, de dispret total pentru dreptul de proprietate, pentru coruptie, pentru mafia care a proliferat atata vreme in jurul acestor despagubiri.

Dar indiferent care sunt explicatiile, este clar ca fara o plafonare a despagubirilor si o esalonare a platii lor nu se poate. La fel de adevarat ca in urma unor retrocedari in natura extinse, am putea asista la o scadere substantiala a cuantumului despagubirilor.

Cu marii proprietari, intre care Biserica Catolica, sunt posibile negocieri pentru o formula acceptabila care sa faca mai apoi mai usoara despagubirea proprietarilor mici.

Victor Ponta nu vadeste insa asemenea preocupari, dupa cum nu vadea nici Mihai Razvan Ungureanu pe vremea cand era premier, ca sa fim sinceri. Asa se face ca despagubirile vor fi acordate sub forma unor puncte care ar urma sa fie valorificate prin licitatie.

Teoretic, aceasta procedura ar putea deschide calea obtinerii unor sume cat mai apropiate de valoarea pietii, dar sa nu uitam ca legea aceasta se adreseaza in special unor oameni in varsta, nu neaparat populatie urbana, pe care a-i baga in hatisul unor proceduri complicate precum o licitatie inseamna sa-i faci victime sigure ale rechinilor imobiliari care se misca precum pestii in apa in astfel de situatii.

Daca punctele nu pot fi valorificate in doua licitatii consecutive se va trece la etapa despagubirilor, incepand cu 2017, esalonate pe o perioada de 10 ani, fara nicio dobanda sau macar o indexare cu rata inflatiei.

Se pare ca pentru proprietarii napastuiti de comunism, blestemul e fara sfarsit, pentru ca tot de comunisti suntem condusi.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...