Legea contra defaimarii e o surpriza. Nici initiatorul - plebiscitat ieri ca sef al PSD -, nici partidul sau nu te lasau sa banuiesti ca ar fi avut astfel de griji. Dimpotriva. De la "golanii" lui Iliescu la "basistii" lui Ponta, stanga de la noi a decretat insulta.
In anii nouazeci, era inca posibil sa convertesti eticheta infamanta intr-un titlu de glorie: "mai bine golan/ decat activist/ mai bine mort/ decat comunist" se canta atunci in Piata Universitatii, iar vocea autoritatii devenea astfel ridicola.
In vremea din urma, societatea nu mai e atat de ludica si, de aceea, tolereaza rareori ironia. E drept ca, intre timp, a crescut si influenta media asupra politicii. Asa ca acum, daca te-a calomniat cineva "pe sticla", televiziunile te fac victima, iar pe defaimator - erou.
De fapt, in ultimii ani, faima politica a fost conditionata de capacitatea de a jigni.
Vedeta deceniului este, cred eu, ipochimenul care, desi insulta voios pe oricine-i iesea in cale, a reusit performanta de a fi ales in Parlamentul European cu sprijinul nationalistilor din PRM, apoi in cel national - cu concursul liberalilor din USL.
Vreau sa fiu foarte clar: dreapta nu e nici ea inocenta. Unii dintre liderii sai au preferat, de multe ori, tusele groase ale dispretului unei atitudini moderate si politicoase. Stiti nume, n-are rost sa le mai reproduc aici...
Asta inseamna ca e nevoie de toleranta si decenta in lumea romaneasca? Nu voi nega vreodata asta. Dar initiatorii demersului trebuie sa fie ei insisi credibili, adica sa se poarte deja asa cum ar vrea sa arate norma.
Piromanul care organizeaza un serviciu de pompieri va da faliment. Cu atat mai putin pot fi crezuti defaimatorii care ar face o lege impotriva propriilor moravuri.
Pe langa lipsa de credibilitate, reglementarea cu pricina - careia i s-a spus legea Dragnea - are, din punctul de vedere al continutului, doua hibe.
In primul rand, ea introduce "apartenenta politica" intre criteriile care definesc identitatea ce nu poate fi atinsa de critica, altfel decat riscand delictul de calomnie. Era firesc ca asta sa trezeasca suspiciunea ca legea anti-defaimare e, de fapt, un scut pentru puternicii zilei, interesati sa inchida gura presei.
Reactia civica a fost prompta: au aparut petitii care spuneau, in esenta, ca-i mai bine sa fii defaimat decat cenzurat!
Initiatorul s-a aratat dispus sa dea inapoi. As zice ca e prea tarziu. Legea a fost compromisa, in clipa in care s-a aflat ca politicienii ar putea capata o noua imunitate.
Pe de alta parte, noua reglementare propune sa lupte cu intoleranta in doua feluri: (a) introducand o disciplina in masteratele didactice urmate obligatoriu de viitorii profesori si (b) stimuland o productie birocratica de indicatori si ghiduri, care sa ingaduie masurarea dispretului si sanctionarea calomniatorilor. Asta e tot? Da.
E evident ca asemenea dispozitii puteau fi introduse in procedurile cu care lucreaza Ministerul Educatiei sau oficiul care formeaza functionari si le gestioneaza cariera.
Nu-i nevoie de o lege ca sa predai toleranta sau ca sa nuantezi proceduri de selectie.
Dar s-ar putea ca, de fapt, miza lui Dragnea sa fi fost alta: legea propusa de el cere crearea unui nou departament, intr-un deja existent Consiliu ce vaneaza discriminarea. Departamentul cu pricina e cel care va produce indicatori anti-defaimare si va supraveghea folosirea lor. Poate ca noua institutie e programata sa egaleze performanta Agentiei de Credite si Burse pentru Studenti, cea care, in sase ani de la aparitie, n-a stipendiat nici macar o persoana. De ce n-ar fi creat un alt loc caldut, pentru a caza la stat cativa amici de la partid?
Da, e intotdeauna posibil ca pesedistul sa vrea ceva inutil pentru tara, dar folositor pentru el si clientela sa. Ups, dupa noua lege, asta suna a defaimare...
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.
Il... Vezi tot