O bomba cu ceas la temelia Romaniei (Opinii)

Revenirea in prim planul agendei publice, si in forta, a problemei restituirii proprietatilor confiscate de regimul comunist ne conduce la doua constatari. Prima: avem, ca stat si corp national, o problema serioasa. A doua: avem cea mai mare proportie de persoane publice confuze la mia de locuitori, dintre toate statele ex-comuniste.

Niciun politician, din nicio tara, nu s-ar gandi vreodata sa abordeze o astfel de problema cu potential exploziv, mai ales intr-un an electoral, fara un motiv extrem de serios. Iar in cazul Romaniei, acest motiv este hotararea-pilot a Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) care obliga Bucurestiul, pana la 12 iulie 2012, sa ofere o solutie generala, printr-o lege, la zecile de mii de dosare de restituire.

CEDO nu emite zilnic hotarari-pilot. A facut-o in cazul Romaniei pentru ca judecatorii sai au devenit excedati de miile de dosare identice, deschise de cetateni romani. Altfel spus, CEDO s-a "prins" ca risca sa fie pusa sa rezolve consecintele relei-vointe politice, haosului legislativ si debandadei din Justitia romana de dupa 1989, si a aruncat pisica moarta inapoi in curtea Romaniei. Un mod politico-juridic de a spune: rezolvati-va singuri problemele, nu ni le puneti noua in spate!

Sa observam si faptul ca, in ce priveste provenienta clientilor CEDO, adica a cetatenilor care isi dau in judecata propriul stat pentru incalcarea unor drepturi fundamentale, Romania ocupa un uluitor loc 3, dupa Rusia si Turcia. Asocierea in sine este ilustrativa pentru clasa politica romaneasca, similar cu rezultatele recensamantului populatiei Romaniei din 2011.

Rusia aspira sa redevina imperiul care a fost (si, probabil, va esua), Turcia aspira sa redevina o mare putere (si, probabil, va reusi). La asemenea ambitii, putem intelege prezenta lor pe "podiumul" CEDO. Dar Romania ce ambitii are? Sau, mai curand, aceasta pozitie se plaseaza in logica celebrelor declaratii publice ale lui Ion Iliescu, conform carora "proprietatea privata este un moft" si "CEDO se afla in afara realitatilor istorice"?

In acest caz nu conteaza insa parerile aberante ale lui Ion Iliescu si emulilor sai, ci faptul ca CEDO are puterea reala de a dispune despagubirea automata, dupa 12 iulie 2012, a tuturor proprietarilor de drept din Romania, afectati de confiscarile regimului comunist, daca statul roman nu rezolva problema pana atunci. In cifre, asta ar insemna 16 miliarde de euro, adica 12% din PIB-ul Romaniei. Toate masurile de austeritate de dupa 2009, cele mai dure din Europa, s-au facut pentru a reduce cu 3-4% din PIB deficitul Romaniei si a opri spirala care ameninta sa duca spre un scenariu similar cu al Greciei.

Ar fi greu sa ne imaginam ce impact ar avea taierea brusca a 12% din PIB pentru despagubirea in bani a fostilor proprietari si urmasilor acestora?

Miezul problemei, pe intelesul tuturor

Orice problema are un inceput. In cazul de fata, inceputul se afla la 6 martie 1945, cand sub amenintarea dezlantuirii unei armate de ocupatie asupra romanilor lipsiti de orice aparare, URSS a instalat la putere, la Bucuresti, o gasca de marionete si slugi, care nu mergeau nici la toaleta fara aprobarea Moscovei.

La 19 octombrie 1946, "blocul" politic condus de comunisti (un precursor mai brutal al FSN-ului din 1990), a organizat "alegeri" la care a obtinut sub 30% din voturi, cu toata atmosfera de teroare impusa in tara. La ordinele Moscovei si aflat pe o pozitie de forta, partidul comunist a anuntat "castigarea" alegerilor cu 78%, inversand din condei rezultatele reale. Prin asta, democratia romaneasca, atata cata a fost de la Cuza la Mihai I, a fost lichidata.

Acel regim, impus la putere prin interventie straina si frauda, a procedat intre 1948 si 1962 la o serie de "nationalizari", un termen lemnos, ca intreg limbajul folosit de regimurile comuniste. Expresia corecta pentru ceea ce s-a petrecut atunci in Romania este jaf cu mana armata (a Armatei Rosii si Securitatii). Sau, in limbaj mai popular, talharie la drumul mare.

Ministerul de Finante a estimat valoarea jafului, in banii de astazi, la 16 miliarde de euro. Sa retinem insa esentialul: paguba uriasa NU a fost provocata de un regim ales liber de poporul roman, adica de un regim reprezentativ si legitim, ci de agentii unei puteri straine, ajunsi la putere cu ajutorul baionetelor unei armate de ocupatie.

De unde si intrebarea: daca paguba a fost provocata de un regim ilegal si ilegitim, la ordinele unei puteri straine, iar poporul roman de atunci nu a avut nicio responsabilitate exprimata democratic la urne si nicio influenta asupra acelui regim, cine ar trebui sa plateasca astazi factura? Nepotii si stranepotii celor care erau sclavi in propria tara in perioada 1948 - 1962 ?

Armata de politicieni si analisti care s-au napustit asupra lui Mihai-Razvan Ungureanu acuzandu-l de "comunism" si intentii de a face "o noua nationalizare", si-au pus oare aceasta intrebare esentiala? Inainte de orice alte discutii pe detalii, sunt ei de acord ca cetatenii Romaniei sa fie executati silit cu 16 miliarde de euro fara a avea nicio vina? Daca "da", atunci ar fi cazul sa o spuna clar intregii tari.

Diavolul se ascunde in detalii, dar asta nu-l face mai putin periculos

Poate ca 15% nu este cel mai fericit procentaj de restituire valorica, poate ca schemele de esalonare a platilor ar putea fi negociate in raport cu acest procentaj, poate ca sunt si alte idei constructive care nu au fost inca luate in calcul.

Un "detaliu" mult mai important este cel privind posibilitatea restituirii proprietatilor in natura, singura varianta care ar pune de acord principiul "restitutio in integrum" (se da inapoi victimei tot ceea ce talharii i-au luat), cu principiul garantarii proprietatii private, dar si cu principiul apararii intereselor publice de catre Guvernul unui stat democratic.

In ultimii 10 ani, clasa politica romaneasca s-a ascuns, in aceasta chestiune, in spatele formulei "acolo unde se poate". De unde se deduce, cunoscandu-ne "marfa", ca nu prea se poate pe nicaieri, pentru ca personaje importante din toate partidele, si interese vitale legate de aceste partide, folosesc fara jena, pana azi, imobile confiscate in perioada 1948-1962, fara ca in acestea sa se afle "scoli, spitale sau gradinite".

Un alt "detaliu" care explica dezastrul actual pe care Romania este obligata de CEDO sa-l rezolve pana la 12 iulie 2012, se ascunde insa in primii 10 ani de dupa 1989. Isi mai aminteste cineva de ostilitatea fatisa, de sorginte bolsevica, a lui Ion Iliescu fata de solicitarile legitime de restituire? De furia FSN, a urmasilor (FDSN, PDSR, PSD) si acolitilor lui fata de retrocedarile in justitie ale imobilelor "nationalizate"? De celebrele recursuri in anulare ale procurorilor generali din timpul guvernarilor PSD? De legile aberante votate atunci, prin care chiriasii din case care aveau deja proprietari de drept au fost "improprietariti" de Parlamentul Romaniei, ajungandu-se astfel la situatii de un absurd planetar, de proprietati cu doi proprietari "legitimi"?

Cand Premierul Ungureanu a spus ca se deconteaza acum 22 de ani de "indecizie administrativa si camuflaj politic", s-a exprimat foarte bland prin raport cu realitatea. Cei care au "tras" in el cu tot ce au avut in dotare puteau, alternativ, sa se intrebe (public), ce suma s-ar putea, eventual, strange din confiscarea averilor tuturor politicienilor din Romania care au legiferat aberant sau semnat hartii administrative abuzive, dupa 1989, in dispretul Constitutiei si conventiilor internationale privind drepturile omului la care Romania este parte. Decizia-pilot a CEDO asta arata: au gresit grav si repetat. Logic ar fi sa plateasca ei, nu cetatenii care habar n-au ce este pe cale sa-i loveasca.

Sa fie foarte clar: pentru cei deposedati samavolnic de regimul comunist, dreptatea trebuie facuta, daca vrem sa iesim vreodata din comunism. Cine cere insa Guvernului Ungureanu sa respecte "sacralitatea" proprietatii private (desi problema priveste profanul, nicidecum sacrul), ar trebui sa priveasca simultan si la "sacralitatea" intereselor generale ale corpului national, care ar fi grav lovite de o factura de 16 miliarde de euro.

Nu exista nicio lege scrisa sau traditie care sa spuna care dintre cele doua "sacralitati" are prioritate. Prin urmare, problema este (foarte) politica. Liderii tuturor partidelor ar trebui sa iasa urgent in fata natiunii, datorita termenului de 12 iulie dispus de CEDO, nu din alt motiv, si sa spuna clar ce pozitie au fata de "restitutio in integrum" si varianta restituirii in natura. Unii dintre ei prefera insa sa se foloseasca de ocazie pentru a-l ataca pe Mihai-Razvan Ungureanu, pe care-l percep, tot mai mult, ca pe o amenintare politica si electorala majora.

Lumina (solutiei) se intrevede la Rasarit

Sa recapitulam si sa completam "detaliile" problemei. URSS a instalat la putrere in Romania, in 1945, un regim ilegal care a provocat cetatenilor romani pagube (directe) de 16 miliarde de euro. Aceeasi URSS a confiscat Romaniei, in 1918, tezaurul de stat, predat cu acte in regula Imperiului Rus, estimat in banii de astazi la minimum 100 de miliarde de euro.

Sa continuam? In baza dreptului international Federatia Rusa este succesoarea legala a URSS, care la randul ei era succesoarea legala a Imperiului Rus. I-a preluat, printre altele, locul de membru permanent (cu drept de veto) in Consililul de Securitate al ONU, imensele resurse naturale si arsenalul de peste 2500 de arme nucleare strategice.

O succesiune nu se poate face insa numai la "active". Este obligatorie si preluarea "pasivelor". Iar daca Moscova refuza discutarea problemei, aceasta poate fi mutata, legal si democratic, in zona justitiei internationale. Ultima data cand Romania s-a adresat justitiei internationale, in cazul delimitarii apelor teritoriale cu Ucraina, a avut 80% castig de cauza.

Sau este mai comod, in opinia unor politiceni romani, sa fie pusi la plata toti cetatenii Romaniei care n-au nicio vina in aceasta afacere?

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...