Opinii Autonomia universitara, o privatizare de facto?

Prevederile noii Legi a Educatiei Nationale au starnit discutii aprinse incat este momentul sa incercam clarificarea unui concept important, autonomia universitara.

Deja cadre didactice de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj resping vehement articolele din proiect care ar aduce, in conceptia domniilor lor, atingere autonomiei universitare.

Unde incepe si unde se termina autonomia universitara? Ce prerogative are managementul unei institutii de invatamant superior de stat si la ce decizii are dreptul proprietarul, adica statul?

Decizia 23/20.01.2005 a Curtii Constitutionale precizeaza:

"Autonomia universitara nu inseamna independenta institutiilor de invatamant superior si nici nu implica existenta unei autonomii de reglementare si de decizie a acestora in afara cadrului legal, care este general obligatoriu" ; "Autonomia Universitara nu se poate exercita decat cu respectarea legilor cu caracter general si cu valabilitate pe intregul teritoriu al tarii."

Nu poate exista autonomie institutionala fara sa fie contrabalansata de un mecanism de responsabilizare (accountability), responsabilizare formala fata de organul supraveghetor, Ministerul Educatiei si responsabilizare prin mecanisme de sanctionare.

In plus, statul este responsabil in fata cetatenilor de nenocivitatea si calitatea produselor si serviciilor aflate in piata. Inclusiv in piata educationala. In consecinta, statul trebuie sa-si construiasca institutiile si mecanismele care sa apere cetatenii de situatiile in care cheltuie banii pentru un serviciu sau produs si, in realitate, sunt pacaliti cu bunuri "contrafacute".

Pentru indeplinirea acestei sarcini de maxima importanta statul are dreptul sa impuna conditiile pe care le crede indreptatite, inclusiv in invatamantul superior privat.

Zona de control, ancheta si sanctiune administrativa este, in buna parte, neacoperita de o normare adecvata, astfel incat apelul la justitie se face mai mult pentru principiul "boala lunga, uitare sigura". Viciile de procedura si chichite avocatesti au inmormantat de multe ori cauzele trimise in instanta.

Sigur, aici este de comentat daca ministrul, factor politic, urmareste sau nu interesele cetatenilor. Pana la urma, forta politica care a castigat alegerile si are pe mana gestionarea intregii tari isi asuma si acest segment de decizie, iar daca greseste va plati in procesul democratic. Oricum este mai corect, prin comparatie cu rectorii si senatele care nu platesc niciodata.

Am avut o situatia similara, aceea a agentiilor guvernamentale, care functionand cu baza materiala a statului si indeplinind atributii de reglementare si control specifice statului, au decis ca pot dispune discretionar de taxele incasate, in primul rand stabilindu-si salarii uriase.

Acelasi lucru s-a intamplat cu universitatile de stat. Taxele si alocarile bugetare au fost si sunt folosite discretionar, la adapostul autonomiei universitare. Adica s-a produs o privatizare de facto a universitatilor de stat!

Exista, bineinteles si insule de excelenta, oameni bineintentionati, dar aceste exceptii nu pot camufla marea de mediocritate si impostura in care se scalda actualmente invatamantul superior romanesc.

Evolutia invatamantului universitar din ultimii ani face cu atat mai necesare masuri de control si normare administrativa mult mai dure.

Ce s-a intamplat?

1. Diplome false. Nu este vorba de cele care nu au acoperire in competente ci de cele false in sens juridic. Primele (cunoscute) au fost cele de la Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, pastorita la vremea respectiva de rectorul Vasile Burlui, supranumit si tatal diplomelor false. In 2003, Parchetul de pe langa Inalta Curte a dat NUP, neinceperea urmaririi penale in acest caz, stabilind ca diplomele s-au falsificat singure!

A urmat un sir lung de astfel de situatii, la Oradea si Arad, pentru stomatologi italieni, cele 15.000 de diplome aflate si acum in cercetarea politiei, in care sunt implicate universitati din Alexandria si Ploiesti, diplome eliberate prin absolvirea unor programe de studii neautorizate si/sau neacreditate si care n-au mai fost anulate, campioana fiind aici Spiru Haret, etc.

A aparut si cuncurenta internationala, ULIM (Universitatea Libera Internationala din Moldova), care strica "piata", pentru ca ofera diplome universitare chiar si acelora care nu au absolvit examenul de bacalaureat!

2. Fenomenul plagiatelor. Orice incercare de inventariere ar presupune un efort echivalent elaborarii unei lucrari de doctorat. Desi exista softuri internationale utilizate pentru depistarea plagiatelor, universitatile romanesti se feresc de astfel de "detectoare", care ar face de rusine o mare parte a studentilor si cadrelor didactice universitare.

O mentiune merita, totusi, cazul prof.univ.dr. Stefan Szamoskozi, prorector al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj si membru in stafful ARACIS, acuzat de profesorul elvetian Fredi Buchel, de la Universitatea din Geneva ca i-a copiat 4 pagini dintr-o lucrare fara sa mentioneze sursa. Autorul plagiatului n-a patit nimic, conduce in continuare destinele invatamantului superior romanesc din functiile de conducere pe care le "dezonoreaza".

3. Fenomenul nepotismului. Coalitia pentru Universitati Curate mentioneaza in raportul lansat in 2008: "In 95% dintre facultatile evaluate a fost identificat un numar foarte mare de familii universitare, iar in majoritatea universitatilor posturile scoase la concurs sunt "cu dedicatie", dar beneficiaza de acoperire legala".

"In Romania, 77% dintre studenti si 35% dintre cadre didactice considera ca nivelul de coruptie in universitatile romanesti este ridicat".

4. Acordarea titlurilor universitare si doctorale. Este suficient sa amintim "doctori" celebri, precum Genica Boierica, Dinel Staicu, Nicolae Mischie, Catalin Voicu pentru a demonstra ca orice titlu poate fi obtinut de catre cei care au bani si dispun de suficienta influenta.

Evaluarile internationale plaseaza invatamantul superior si cercetarea romaneasca pe ultimele locuri in clasamente relevante si acceptate.

In aceste conditii, incercarea statului de a-si lua in serios misiunea de supraveghere si control a serviciilor educationale este de salutat, iar reactiile adverse starnite abia demonstreaza ca profitorii educatiei nu doresc aceasta schimbare pentru ca si-ar pierde beneficiile.

Care sunt prevederile din noua Lege a Educatiei Nationale care incearca sa rezolve macar o parte din aceste probleme?

Masuri sanctionatorii pe care le poate lua Ministrul Educatiei:

Art.112.

a) revocarea ordinului de confirmare a rectorului

b) reducerea sau eliminarea temporara sau definitiva a accesului la finantarile din surse publice;

c) initierea unui proiect de lege de preluare sau fuziune a institutiilor de invatamant superior slab performante de catre cele performante;

d) initierea unui proiect de lege de desfiintare a institutiei de invatamant superior in cauza.

Prevederi ale noi legi:

Art. 187

(1) Rectorul se stabileste pe baza unui concurs public, in baza unei metodologii aprobate de Senat, conforme cu legislatia in vigoare.

(2) La concursul de ocupare a functiei de rector pot participa orice personalitati stiintifice sau academice din tara si strainatate care, pe baza audierii in plenul Senatului universitar, au obtinut avizul de participare la concurs din partea acestuia. Senatul are obligatia de a aviza minimum doi candidati

(4) Senatul stabileste o comisie de selectie si recrutare a rectorului formata, in proportie de 50% din membrii ai universitatii si in proportie de 50% din personalitati stiintifice si academice din afara universitatii, din tara si strainatate. De asemenea, senatul elaboreaza si aproba metodologia de avizare, de selectie si recrutare a rectorului.

Art. 188.

(3) Ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate revoca ordinul de confirmare a rectorului in cazul in care constata incalcarea legislatiei in vigoare sau a contractului institutional si se poate adresa Senatului, pentru desemnarea unui nou rector, conform prezentei legi

Art.248

(1) In una si aceeasi universitate sau in universitati diferite se interzice cumulul de norme didactice.

Art.249

(1) Personalul didactic si de cercetare se pensioneaza la indeplinirea varstei legale de pensionare, de 65 de ani.

(2) Se interzice ocuparea oricarei functii de conducere sau administrare, la orice nivel al universitatii, dupa pensionare. Mandatele functiilor de conducere sau de administrare se intrerup de drept in cazul persoanelor care au indeplinit varsta de pensionare.

Art. 255

(3) Se interzice ocuparea posturilor didactice si de cercetare de catre persoane dovedite ca au plagiat. Se anuleaza concursul pentru un post didactic ocupat, indiferent cand, de catre o persoana dovedita ca a plagiat.

(4) Dupa promulgarea acestei legi, se interzice ocuparea oricarui post de conducere, in cadrul aceleiasi facultati si universitati de catre afini si rudele pana la gradul II, inclusiv.

(5) Incalcarea prevederilor de la alineatele (2) - (4) duce la invalidarea concursului si penalizarea celor vinovati pe baza metodologiei mentionate la alin. (1).

In ce domenii se poate manifesta, in continuare, autonomia universitara? Initierea unor programe de studii, decizia asupra curriculei, selectia personalului, dezvoltarea institutiei, salarizarea, promovarea personalului, cercetarea universitara si alte zone de activitate strict academica raman in decizia conducerilor de universitati.

Acestea sunt principalele prevederi din lege care au indus panica in randul celor afectati de pierderea privilegiilor.

Propun si urmatoarele masuri complementare, de inserat in lege, pentru o mai buna rezolvare a problemelor de care inca sufera sistemul nostru de invatamant superior.

1. Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate solicita evaluarea sau reevaluarea titlurilor, diplomelor si certificatelor universitare deja acordate, unor institutii similare din SEIS, Spatiul European al Invatamantului Superior

2. Fiecare universitate este monitorizata si evaluata de un Consiliu de Supraveghere, format din personalitati autohtone si internationale, decise de MECTS si functionand dupa o metodologie realizata de MECTS.

Activitatea Consiliilor de Supraveghere se refera la deontologia profesionala, legalitatea si oportunitatea cheltuirii fondurilor, calitatea strategiei si a documentelor programatice, calitatea ofertelor educationale, politica de resurse educationale si personal de specialitate. Activitatea Consiliilor de Supraveghere se concretizeaza in rapoarte de evaluare semestriale, transparent prezentate opiniei publice precum si in sesizarea MECTS si a altor organe abilitate pentru initierea masurilor reparatorii sau de sanctionare ce se impun.

3. Atat pentru universitatile de stat cat si pentru cele private, cuantumul taxei nu poate fi mai mic decat alocatia de la bugetul de stat acordata studentului din universitatile de stat, in functie de domeniul si forma de invatamant in care este inscris.

4. In scopul stimularii revenirii tinerilor cu studii inalte, cu doctorate si post-doctorate, realizate la universitati straine de prestigiu, statul roman contribuie la salarizarea obtinuta in universitatile sau institutele de cercetare romanesti, timp de doi ani de la angajare, cu un supliment salarial de 2000 euro pe luna si pe persoana.

5. Entitatea gestionara a RMUR (Registrul Matricol Unic al Universitatilor din Romania) are obligatia de a urmari, esantionar, insertia absolventilor in piata muncii. Timpul scurs de la absolvire pana la angajare in specializarea urmata in universitate precum si salariile obtinute la prima angajare constituie criterii de ierarhizare a universitatilor si de alocare a fondurilor bugetare.

In activitatea de colectare de date si ierarhizare, entitatea gestionara a RMUR solicita asistenta si supravegherea societatii civile. Ierarhiile obtinute vor fi date publicitatii anual.

In concluzie, autonomia universitara nu poate ramane un paravan pentru privatizarea de facto, nu si de jure, a universitatilor de stat. Ea trebuie sa respecte legislatia tarii si masurile de control, ancheta si sanctiune ale Ministerului Educatiei, organism al statului responsabil pentru calitatea serviciilor educationale.

Ministerul, la randul sau, trebuie sa raspunda Parlamentului si opiniei publice de indeplinirea, sau nu, a acestei misiuni esentiale.

Dilema preotului care vrea să candideze pentru primăria Sucevei. "Va trebui să aleagă între cariera politică și preoție"

Partidul Alianța pentru Unirea Românilor Suceava a ales un preot să candideze pentru funcția de primar al municipiului Suceava. Cătălin Axinte este preot slujitor la Biserica Sf. Mina din...

Kelemen Hunor, convins că pe listele UDMR au semnat și români: ”După 9 iunie vom avea 200 de primari”

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat joi, 18 aprilie, la Cluj-Napoca, după şedinţa Consiliului Permanent al Uniunii, că este convins că listele UDMR pentru alegerile locale au fost...