Unde e viziunea, domnilor?

Bugetul pe 2010 se indreapta fara mari emotii spre adoptare. Opozitia vrea sa dea mai mult, ca doar nu da de la ea, Guvernul tine punga stransa, ca nu are de unde. Nu e nici cel mai bun, nici cel mai rau buget posibil. Dar este in mod cert un buget fara viziune, iar Romania exact de viziune are nevoie ca de aer.

Prin acest document fundamental, Guvernul ar fi trebuit sa stabileasca prioritatile, altfel spus directia in care se indreapta Romania. Nu discutam aici oportunitatea unei viziuni sau a alteia, ci doar existenta lor.

Considera Executivul ca Romania are nevoie de investitii pentru a iesi din criza? Atunci ar fi trebuit sa le aloce partea leului. Considera ca mediul de afaceri si consumul trebuie stimulate? Nu vedem in buget si legislatia fiscala niciun stimulent, ci, dimpotriva, se profileaza o inasprire a fiscalitatii, desigur mascata sub diferite taxe inedite.

Considera Guvernul ca statul trebuie restructurat? Atunci nu ar fi trebuit sa vedem ca o treime din veniturile bugetare se duc pe salariile bugetarilor. Sau poate considera Guvernul ca Romania trebuie sa fie un stat social? Foarte bine, nu avea decat sa dea nu 30%, ci 50% din veniturile bugetare pentru pensii si sa introduca impozitul progresiv.

Guvernul Boc nu vadeste prin acest buget niciun strop de viziune, nicio strategie pentru evolutia Romaniei. Este doar un buget de supravietuire, care respecta chinuit indicatorii impusi de FMI. Cu banii fondului, cei europeni si cei imprumutati de prin banci, Romania va evita incetarea de plati si, bazandu-se pe exporturi, taras-grapis, va ajunge la limanul crizei.

Dar Romania nu se termina odata cu criza. Romania ar trebui sa reinceapa odata cu finalul crizei. Iar acest reinceput trebuie gandit si croit inca de acum. Asta inseamna viziune si exact asta lipseste.

Insa ar fi o nedreptate sa acuzam doar Guvernul Boc de lipsa de viziune. De fapt, un singur premier roman a avut asa ceva, Mugur Isarescu, iar proiectul domniei sale, gandit pe termen mediu, a fost un mare avantaj pentru succesorul sau, Adrian Nastase. Cealalta componenta a coerentei Cabinetului Nastase a venit din viziunea Comisiei Europene. A avut un obiectiv, aderarea, a primit celebrul "road map" si a trebuit sa bifeze etapa cu etapa, ceea ce, a si facut.

In rest, actiunea guvernelor Romaniei s-a caracterizat printr-o imensa bajbaiala si deruta, mai mult sau mai putin accentuata in functie de dificultatile economice ale momentului, si s-a concentrat strict pe mize imediate de supravietuire sau oportunism. Iar Guvernul Tariceanu nu a facut exceptie.

Pentru cei care inca isi aduc aminte cu nostalgie de opulenta guvernarii liberale, cuvintele reprezentantului FMI in Romania, Tonny Lybeck, ar trebui sa spulbere mirajul: "In Romania politicile fiscale au fost prea laxe si pro-ciclice. In 2008, cand cresterea economica s-a mentinut in Romania, PIB-ul a crescut cu 7,1%, deficitul bugetar a fost de 4,9%. Deci mult mai mare decat tinta de 3% asumata de tarile UE.

Prin contrast, Bulgaria a avut surplus bugetar si a acumulat bani de rezerva, care au ajutat la ameliorarea impactului crizei. In perioada de boom s-au acumulat vulnerabilitati. (...) In cazul Romaniei, recesiunea globala a declansat criza, dar daca nu ar fi fost criza globala, ar fi aparut curand un alt eveniment declansator, pentru ca in 2008 deja deficitul bugetar nu mai putea fi sustinut".

Asa cum Guvernul Boc nu mai stie cum sa stranga, Guvernul Tariceanu nu mai stia cum sa risipeasca. Unul nu intelege nimic din criza, celalalt nu a inteles nimic din cresterea economica.

Ne uitam cu jind catre Polonia, pe langa care criza a trecut ca o adiere, fara recesiune si traume majore. Nu e un miracol. Este doar o consecinta a faptului ca guvernele de la Varsovia au avut viziune, profesionalism si vointa politica, incepand cu, de-acum celebrul Laszek Balcerowicz, care in anii '90 a asanat economia poloneza cu pretul unor tensiuni sociale cumplite si al propriei cariere politice.

De ce suntem noi condamnati doar la supravietuire? Pentru ca in politica noastra combinatia celor trei componenete este mai degraba inexistenta. Profesionistii cu viziune raman in mediul privat, iar daca vreunul dintre ei face totusi pasul, este rapid marginalizat, ca sa nu dea exemplu prost.

De la cine sa asteptam atunci viziune? De la politicieni mediocri, oportunisti, controlati sau in fruntea grupurilor de interese?

Președintele PMP: Declinul PSD-PNL a început cu "decizia ridicolă de a-şi anunţa înfrângerea în Bucureşti” înainte de începerea campaniei

Preşedintele PMP, Eugen Tomac, consideră că decizia coaliţiei PSD-PNL de a avea candidaţi separaţi la Primăria Capitalei reprezintă începutul „marii prăbuşiri a partidului unic”,...

Ludovic Orban: „O veste bună în acest spectacol grotesc al comasaţilor: Nicuşor Dan va câştiga un nou mandat la Primăria Capitalei”

Ludovic Orban, preşedintele Forţa Dreptei, afirmă, după decizia coaliţiei de a-l retrage pe medicul Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei, că se vede totuşi şi o veste...