Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....
Demnitarii nostri cei cu musca pe caciula
Duminica, 09 August 2015, ora 07:35
3811 citiri
Zilele trecute s-a produs in Australia un eveniment care, eu unul m-am convins, la noi ar fi fost imposibil: presedinta Parlamentului australian, doamna Bronwyn Bishop, a demisionat.
Motivul? Aparusera in presa stiri care o invinuiau de efectuarea unor deplasari pe bani publici, inclusiv o calatorie cu elicopterul, la o distanta de 80 km. Informatia s-a raspandit rapid, lumea a inceput s-o comenteze, iar doamna Bronwyn Bishop si-a simtit reputatia stirbita.
Ca urmare, a restituit la stat suma in cauza (vreo 5.000 dolari australieni) si si-a aplicat singura o penalitate de 25%, ca sa arate ca toti suntem egali in fata legii. Cel putin in Australia. Mai ales, cand esti parlamentar. Asa e corect!
Sa fim intelesi. Nu se ajunsese la o sentinta definitiva, nici macar la una cu recurs sau la un dosar pe numele sau. Presedinta Parlamentului a socotit ca sunt suficiente stirile vehiculate in presa, ca sa-i fie prejudiciata imaginea si sa-i fie stirbita onoarea de inalt demnitar. Si-a dat demisia cu urmatoarea explicatie: "... din respect si din iubire fata de Parlament si fata de poporul australian".
Ma intreb retoric, ce s-ar fi intamplat cu respectul si cu iubirea respectiva in Parlamentul nostru daca, de exemplu, presedintele unei Camere ar fi folosit elicopterul ca sa faca o escapada, sa zicem, la Sinaia? Bineinteles, nimic.
Nimeni nu s-ar fi sinchisit. Si chiar daca se sinchisea, la noi nu conteaza imaginea. Pana nu s-a dat o sentinta definitiva, conteaza numai prezumtia, adica in limbaj popular, principiul conform caruia hotul neprins e negustor cinstit.
La noi prevaleaza intrebarea retorica: n-ar fi o nedreptate strigatoare la cer, daca omul isi distruge cariera, iar in final iese achitat? Asemenea argumente am auzit chiar de multe ori cand la Parlament ajungea cate o cerere DNA de ridicare a imunitatii.
Ma intreb insa la fel de retoric: nu este oare o nedeptate si mai strigatoare, daca omul ramane in post, conduce ministere, partide, pe scurt tara, pana in ziua cand il iau mascatii de la poarta, sa-l conduca la noul domiciliu cu zabrele, ca pe orice borfas? Pentru ca si asta reuseste de multe ori.
Pe acest fond, fireste, i-a fost relativ usor unuia ca Sova sa-si apere cauza patetic, milogindu-se la colegi cam cu urmatoarea idee: astazi sunt incoltit eu, dar bagati de seama, maine poate fi incoltit oricare dintre voi.
La asa ceva, colegii se lasa usor induiosati, mai ales daca se stiu si ei, cat de cat, cu musca pe caciula. Ba chiar as zice ca, numarand separat caciulile cu musca si separat cele fara musca, afli la milimetru atat rezultatul votului, cat si cum stam cu cinstea si cu onoarea in institutie.
Asta ca sa nu vorbim si de proba cu sfantul mir, un adevarat turnesol cu care parlamentatarii nostri isi dau singuri arama pe fata. Omul, cand da de belea, cand stie ca totul e pierdut si ca nu mai are nicio speranta, se indreapta cucernic catre Cel de Sus: ajuta-ma, Doamne! Si se unge, smerit, cu mir.
Iar apoi colegii sunt chemati sa hotarasca ei: da sau nu. Si cand spui da sau nu, inseamna ca ti-ai luat o grea raspundere, ca ai muncit din greu si cu manecile suflecate, ca munca ti-a stors toata vlaga din tine si ca meriti o vacanta de doua luni.
La intoarcere, incepi alta munca, faci iarasi cvorum, dezbati, ca sa raspunzi la aceeasi intrebare: da sau nu?
Ce intrebare inutila! Problema va fi daca esti de acord cu majorarea propriului tau salariu. Asta ar mai lipsi, sa nu fii de acord!
Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...
Parteneri Ziare.Com
Top stiri din Politic
SA TRAITI !
... Vezi tot