Cine se teme de Noua Republica? (Opinii)

Urmaresc cu mare atentie reactiile starnite de orice manifestare a proiectului ce ar urma sa devina Partidul Noua Republica. In primul rand, ele confirma blocada media pe care o anticipam dintr-un bun inceput. Pe de alta parte, este interesanta virulenta aproape isterica pe care o starneste tot ceea ce penetreaza aceasta blocada.

Pare ca tot ce misca pe scena politica are ca obiectiv strivirea din fasa a ceea ce, lasat sa creasca, ar putea deveni un pericol letal pentru actualul sistem.

Televiziunile de stiri ignora total aceasta initiativa, de parca nici n-ar exista. Nu este inca suficient de relevanta. Poate. Dar ma intreb, pe criteriul relevantei, de ce nu trec trei zile legate fara a auzi analizele politico-socio-economice expuse pe lung si pe lat de Corneliu Vadim Tudor?

Sau de ce a fost relevant din prima secunda proiectul partidului aberant al lui Dan Diaconescu, a carui intreaga saga pana la inregistrare a fost urmarita cu transmisiuni in direct si nenumarate breaking news? Sau de ce or fi fost mai relevante parerile lui George Becali despre Miscarea Populara?

Asadar, Noua Republica se manifesta, din ce in ce mai intens, pe Internet. Acolo insa isi fac datoria echipele de postaci de pe forumuri, amuzant infratite pentu prima oara, indiferent pentru ce tabara presteaza in mod normal si uitand cum s-au incaierat in insulte pe orice alta tema.

Asadar, uniti in cuget si simtiri, postacii de serviciu improasca acest proiect cu tot ce au la-ndemana. Acuzatiile preferate sunt atacurile la persoana lui Mihail Neamtu (lovit "barbateste" la tinerete si la chip, caci alte bube negre si puscariabile nu are) suspiciunile de orientare fascista si presupusa paternitate prezidentiala a noului partid. Sariti, ca Hitler sta la usa!

Este atat de multa virulenta si inversunare impotriva acestui deocamdata proiect, incat nu poti sa nu te intrebi pe cine sperie el atat de tare?

As vrea sa fiu bine inteleasa: nu il cunosc personal pe Mihail Neamtu si nu sunt nici vreo mare admiratoare a prestatiilor sale media, precizari valabile si pentru Sebastian Lazaroiu; nu am nicio garantie ca acest, deocamdata, proiect va ajunge partid si, cu atat mai putin, ca va obtine un scor bun in alegeri; si sa devina un partid important, nu am nicio garantie ca Noua Republica nu va fi o noua dezamagire. Dar astfel de garantii nu exista.

Aici nu este vorba despre charisma sau calitatile jurnalistice ale lui Mihail Neamtu, despre talentele de analist ale lui Sebasntian Lazaroiu. Este vorba despre onestitatea de a da o sansa autentica unei idei principial corecte, lansata de niste oameni care nu au mai fost in politica si nu au pete pe CV.

Caci, luate la bani marunti, dincolo de niste scapari de forma, principiile promovate de NR sunt corecte: anticomunism, crestinism, anticoruptie, taxe reduse, modernizarea birocratiei, investitie in tehnologie si cunoastere, restructurarea statului social, parlamentari fara imunitati, o Constitutie pentru cetateni, cultura memoriei, respect pentru credinta si valorile familiei.

A spune despre toate acestea ca sunt fasciste inseamna ori o imensa rea credinta ori o crasa necunoastere a principiilor dreptei. Si pana la urma nici nu este vorba despre doctrina, ci despre asanarea fundamentului societatii romanesti. Cat despre implicarea lui Traian Basescu in acest proiect, si eu cred ca ea exista. Mai mult, cred este vorba despre un proiect, la origini cel putin, prezidential, dar cum refuz cu obstinatie sa ma alatur politicii pavloviene, nu cred ca acesta este un motiv pentru care proiectul sa fie aruncat, ignorat sau mitraliat din start.

Traian Basescu este un politician si un presedinte controversat cu multe plusuri si multe minusuri in cariera. Dar asta nu inseamna ca tot ce face este prin definitie bun sau rau, asa cum pretind sustinatorii/adversarii sai. E adevarat ca stilul sau abrupt si conflictual a contribuit la polarizarea societatii, dar nu vad de ce i-am reprosa acest lucru cat timp intram in exact aceeasi logica.

Eu judec acest proiect in functie de principiile pe care le promoveaza si de felul in care le va aplica, iar cat timp ambele vor fi corecte nu ma intereseaza cine le-a gandit, dupa cum nu voi ezita sa taxez aspru orice drapaj.

Cand Traian Basescu gandeste si actioneaza corect merita sustinut la fel ca orice politician roman. Si nu mi s-ar parea chiar atat de absurd ca presedintele, ajuns din dincolo de presiuni electorale, dupa o multime de esecuri, compromisuri compromitatoare si greseli uriase, sa se gandeasca, in sfarsit, la intalnirea sa cu manualul de istorie si sa actioneze in numele acestei intalniri pentru care, deocamdata, bilantul sau este prost.

Politica romaneasca a ajuns o latrina puturoasa din care nu mai ai ce atinge fara sa-ti tii cu o mana nasul, iar cu cealalta stomacul. Ne plangem toata ziua ca mirosul este insuportabil, ne plangem ca substanta fetida s-a revarsat in intrega societate si ne-a manjit.

Dar cand cineva vrea sa se apuce sa construiasca un dus, ce facem? Vandalizam cu salbaticie tevile si rupem robinetii chiar inainte de a vede daca prin instalatiile acestea ar putea curge vreodata apa si daca aceasta apa ne-ar putea curata. De ce? Asa reactioneaza numai cei care se tem de aceasta apa si de pierderea beneficiilor jegului si ale infectiei.

Dar strategia aceasta are un risc si el se numeste victimizare. Efectele ei s-au vazut la ultimele alegeri prezidentiale si sunt exact opuse celor scontate.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...