2019 - anul turnesol al Romaniei

Ne asteapta, unul dupa altul, doi ani dublu electorali: 2019 si 2020. Daca hotarator ar trebui sa fie cel de al doilea, principalele mesaje le va da fara indoiala cel deja inceput, 2019. Caci el este menit sa raspunda la intrebarea care sta pe buzele multora: de cata incredere se mai bucura principalul beneficiar al alegerilor trecute, PSD?

Sondajele au si inceput sa anticipeze cate ceva, dar raspunsul corect va veni dupa consumarea fiecarei etape, in functie de felul alegerilor: europarlamentare, prezidentiale, locale si generale. Pana atunci, este de asteptat ca scrutinul pentru Parlamentul European din luna mai sa semnaleze avant la lettre cam ce-si mai doreste romanul, chemat din nou la urne.

Europarlamentarele mi se par a fi cheia de bolta a tuturor alegerilor, caci ele, in afara functiei de turnesol pe care si-o asuma, transmit mesajul primilor alegatori catre cei inca nehotarati, cei care absenteaza de la vot sau cei dezgustati de tot ce votasera randul trecut. Ei cauta acum sa guste altceva, cat mai diferit.

Numai ca, in timp ce interesul fiecarui partid ar trebui sa fie trimiterea la Bruxelles a celor mai intelepte si capabile personalitati ale sale, unii lideri au demarat deja campania in interesul propriu, acela de a-si propulsa prietenii sau chiar de a ajunge personal la PE. Tentant: ce poate fi mai ispititor decat un cuibulet caldut, platit in euro si garantat pe cel putin cinci ani?

Ii ghicesc pe politicienii nostri. Fiecare se intreaba de unul singur, cand se uita in oglinda: sunt eu atat de nataflet, incat sa nu ma descurc acolo unde a facut fata pana si doamna Viorica, vedeta de la Videle?

Miza e mare, tentatia uriasa, ispita fara concurenta si, pentru multi politicieni, europarlamentarele par mai atragatoare decat toate celelalte etape electorale, cate urmeaza. Pentru partide insa lupta poate sa insemne chiar si un fel de a fi sau a nu fi, caci iata ce aspecte apar la fiecare in parte.

Deruta partidului majoritar n-o mai ascund nici macar liderii sai de baza. Cu totii recunosc prabusirea in sondaje, nimeni nu-si face iluzia ca, pana la alegeri, mai exista vreo sansa de revenire la ceea ce a fost odata si fara indoiala isi dau cu totii seama ca vina e a liderului suprem - desi numai unii o recunosc pe fata, altii o murmura printre dinti, iar multi tac si inghit in sec.

Dilema lor este insa mare: fara Liviu Dragnea, partidul ar ramane debusolat, dar cu el, PSD se va duce tot mai adanc la fund. Unde-i acel adevar care se afla totdeauna undeva, la mijloc? Nimeni din PSD nu indrazneste sa spuna care este raul cel mai putin rau.

Prevad totusi un urias scandal dupa alegerile din luna mai. Nu este un secret faptul ca Liviu Dragnea, ca sa scape de contestatiile care il incoltisera rau asta vara, le-a promis marea cu sarea. A impartit posturi atat cat a avut, ba lui Tutuianu, ba lui Andronescu, ba altora pe care nici nu-i stim, dar cand n-a mai avut, era normal sa promita locuri eligibile la europarlamentare.

Inevitabil, eligibilele trebuie sa le fi calculat contand pe performantele din 2016. Numai ca, daca se adeveresc sondajele, inseamna ca jumatate din acestia sunt sortiti sa ramana cu buza umflata. Ii vom gasi printre cei care semnau scrisoarea Gabrielei Firea, cei care aprobau alta scrisoare, a Ecaterinei Andronescu si cei care susoteau pe la colturi, pana au fost redusi la tacere cu asigurarea ca "promettre c'est noble".

Cand toti acestia - carora numai promisiunea le-a pus pumnul in gura - vor descoperi ca ei s-au ales cu praful de pe toba, in timp ce Liviu Dragnea tocmai se pregateste sa candideze la prezidentiale, ce altceva pot face ei, decat sa se razvrateasca pe fata, sa-i reproseze liderului ca au fost inselati si sa explodeze din interior?

Fireste, acest scenariu poate fi evitat daca PSD ar sti cum sa faca o cotitura radicala, sa scoata partidul din impas si sa revina la sondajele de odinioara, dar un asemenea miracol pare naiv chiar si pentru copiii care nu pot privi filme la televizor fara acordul parintilor.

Mingea este de multa vreme la fileu, dar principalul partid de opozitie n-a stiut sa se foloseasca de ea. Iata ca are o noua ocazie. In timp ce PSD este nevoit sa-i recompenseze pe propriii nemulumiti cu posturi eligibile, ca sa la astupe gura, PNL are ocazia sa selecteze oameni tot unul si unul pentru PE, atragand interesul, bunavointa si simpatia alegatorilor de partea sa.

Dar, vai, liberalii au dat cei dintai semnal ca ei nici nu se gandesc la altceva decat la capatuirea fostilor granguri si actualilor rechini ai partidului. Ba chiar l-au asezat pe Crin Antonescu in fruntea listei si au inghesuit alti cativa lideri tot pe locuri eligibile - mi-e si rusine sa amintesc despre cine este vorba. Asta le pune capac la toate.

Si nu ma gandesc atat la alegerile pentru PE, cu efecte putine in viata de zi cu zi a romanului, cat la semnalul dat pentru urmatoarele etape electorale, cand votantul va vedea ca meritocratia liberala e vorba in vant, iar practica este numai ciolanocratia.

Asfel, in loc sa foloseasca sansa unica de a culege roadele decaderii PSD, principalul partid de opozitie isi construieste caramida cu caramida propria decadere, fara sa observe ca se afla in ceasul al doisprezecelea putin inaintea celui de al treisprezecelea, la care a ajuns brusc PNTCD, cu putin inainte de a disparea din istorie.

Pana acum, dintre partidele parlamentare, USR este singurul care a luat in serios problema candidatilor la Parlamentul European, singurul care a trimis semnal clar ca nu-i va propune "pe ochi frumosi" si chiar a supus listele unui scrutin intern, neinfluentat de optiunile subiective ale liderilor.

Am convingerea ca alegatorul va sti sa faca diferenta intre pe de o parte candidatii social-democratilor, care tocmesc candidaturile ca la talcioc sau candidatii liberalilor autoinstalati in fruntea listei, iar pe de alta parte candidatii USR motivati de meritele care ii recomanda.

Daca USR va sti sa demonstreze in continuare publicului ca este altceva decat un partid de politruci ca PSD sau unul de aparatnici cum pare sa devina PNL, are sanse sa adune multi simpatizanti in jurul sau.

De unde ii va aduna este greu de spus. Exista ideea ca USR ar atrage interesul unor simpatizanti ai PSD, exista una mai insistenta ca si liberalii ar prefera aceasta zona a Opozitiei. Nu exclud nici una, nici cealalta, dar am convingerea ca USR incearca sa-si faca propriul bazin electoral din marea masa a romanilor, cei care nici nu s-au prezentat la vot in 2016: peste 52%.

De ce nu s-au prezentat? Fara indoiala, unii din comoditate, altii lipseau din localitate sau din tara, erau tintuiti la pat in casa sau in spital si inca multe altele. Dar intuiesc ca cei mai multi nu s-au dus ostentativ sa voteze, inversunati impotriva clasei politice, inraiti impotriva unor lideri care nu aveau alt scop decat sa-si rezolve problemele personale prin politica.

Acestia, 52% din total, reprezinta majoritatea absoluta a romanilor, iar logica spune ca numai dezgustul fata de prezumatii castigatori ai scrutinului i-a determinat sa stea acasa. USR isi cauta simpatizantii dintre ei, iar rezultatul europarlamentarelor va arata in ce masura au calculat corect sau nu.

Este posibil sa "fure" si din simpatizantii PNL, dar nu pe acestia pare sa se bazeze noua formatiune.

Aparitia din senin a partidului PLUS, dupa ce incercarea de inregistrare a MRI a esuat pe fond birocratic si fara indoiala prin plasare de bete in roatele celor care trudeau sa-l inregistreze, a fost nu numai un succes, dar si dovada faptului ca dlui Ciolos nu-i lipsesc nici intelepciunea, nici discretia, amandoua necesare in politica.

Oricum, sa inregistrezi 6,1% in sondaje la putin dupa ce ai infiintat partidul este o performanta deloc neglijabila. Dar, si in acest caz, refuz sa cred ca dl Ciolos conteaza pe fugari din PNL ca sa-si recruteze viitorii votanti.

Ca si in cazul USR, este de asteptat ca PLUS sa se bazeze tot pe uriasul bazin electoral al celor care n-au votat anterior. Multi din ei sunt satui de politica si dezgustati de politicieni, iar fostul tehnocrat Ciolos are avantajul de a nu fi un politician get-beget.

Guvernul tehnocrat, condus in trecut de domnia sa, este cea mai buna carte de vizita in fata celor satui de politicianism. Fara indoiala, dl Ciolos gandeste la un viitor guvern politic, dar nu unul de politruci. Unul de experti, specialisti si profesionisti inrolati politic, dar nu aserviti politicianismului.

Numai cu asemenea personalitati la carma, Romania isi poate forma imaginea de tara europeana si, in functie de modul cum dl Ciolos va reusi sau nu sa explice acest fapt votantilor, acestia pot fi atrasi sau nu de noua formatiune.

Pe de o parte, sondajele nu sunt deloc optimiste in ce priveste PMP, dar pe de alta parte, stim cu totii ca insufletitorul acestei formatiuni este Traian Basescu, poate cel mai imprevizibil politician din tara.

Ma intreb daca nu cumva insusi dl Basescu are interesul ca, in aceasta etapa, partidul domniei sale sa stea in afara sferei de interes a politicienior si ferit de orice vulnerabilitate, la care l-ar expune o mai buna pozitionare in sondaje.

Nu-mi explic altfel cum de scade PMP in optiunile electoratului. Nu este un secret faptul ca acest partid s-a sprijinit de la inceput si continua sa se sprijine pe personalitatea dlui Basescu, care a ramas neschimbata si se mentine mereu activa in spatiul public.

Altfel spus, Traian Basescu este mereu acelasi, atrage prin pozitionarea sa, prin stilul discursului sau, prin originalitate. Nu se poate spune ca ar fi facut in ultimul timp vreun gest care sa-l arunce spre derizoriu. S-ar putea mai curand ca partidul infiintat de dansul sa astepte intr-un fel de hibernare, pentru ca, inainte de alegeri, sa se regaseasca.

Oricum insa, opozitia domului Basescu este atat de originala, incat este putin probabil ca aportul sau sa poata fi contabilizat intr-o noua coalitie, chiar daca PSD pierde alegerile. Cel mult, ar putea trimite niste oameni de-ai sai la Bruxelles, ceea ce a mai facut.

ALDE nu este o enigma, este ceea ce a fost de la inceput: o struto-camila, infiintata fara alt scop decat acela de a capatui cativa fruntasi liberali cu integritatea mai mult sau mai putin compromisa la acea data.

Nutresc convingerea ca infiintarea ALDE nici n-a fost opera dlui Tariceanu, ci o manipulare a PSD, in incercarea de a slabi PNL, prin aplicarea principiului divide et impera. Incercarea a reusit, dar existenta ALDE este strans legata de Liviu Dragnea, a carui eventuala prabusire ar duce si la disparitia ALDE de pe scena.

Cat priveste cresterea in sondaje a ALDE si a insusi dlui Tariceanu, in mod evident nu este decat o usoara migratie de la PSD la ALDE, a unor social-democrati frustrati sau dezamagiti de lideri si dornici sa vada cum sunt liderii altuia.

Poate turnesolul din luna mai va confirma daca ALDE stie ca se ingrasa din osanza PSD sau este sortit sa se faca cioburi, atunci cand acesta se va prabusi.

Dan Tănasă, candidatul AUR la Primăria Brașov: ”Braşovenii nu mai sunt nevoiţi să aleagă răul cel mai mic”

Alianţa pentru Unirea Românilor, filiala Braşov, a prezentat, vineri, candidatul pentru funcţia de primar al Municipiului Braşov în persoana deputatului Dan Tanasă. Acesta a declarat...

Premierul Ciolacu, alături de tinerii blocaţi pe aeroportul din Dubai: ”Zâmbetele lor mi-au dat energie cât toate cafelele băute în ultimele zile” FOTO

Marcel Ciolacu, premierul României a postat imagini din aeronava oficială cu care revine în ţară, alături de grupul de tineri blocaţi pe aeroportul din Dubai, el afirmând că zâmbetele lor...