Ocupati partidele si nu visati cai verzi pe pereti!

Principalul argument invocat impotriva alegerilor anticipate de protestatari este ca nu au timp partidele noi sa apara si sa se dezvolte. Timp pe care l-ar avea pana la scrutinul din noiembrie 2016.

Vedeti, in toti anii acestia de cand urmaresc politica, am vazut si chiar am cazut in capcana multor mituri. Unul a fost mitul tehnocratilor in care o vreme am crezut sincer, pana sa inteleg ca nu reprezinta decat vitrina aceluiasi politic, caruia insa ii da sansa sa scape de pasivul guvernarii.

Alt mit e tocmai cel al partidelor noi. Cine asculta acum discursul celor mai inflacarati potestatari cred ca se gandeste ca de maine in Romania vor aparea partidele ca ciupercile dupa ploaie, mai ales ca si legea a devenit foarte relaxata. Insa drumul unei inchegari de la cei trei membri fondatori pana la accesul in Parlament e lung si dificil.

Asadar, i-as intreba pe cei care vestesc acum ploaia de partide noi cateva lucruri simple.

Cati dintre voi sunteti dispusi ca aproape zi de zi dupa ce terminati munca sa va duceti nu acasa, la concert, restaurant sau biliard, ci intr-un sediu de partid pentru a va bate capul in jurul unui proiect? Sau sa o luati pe strazi ca sa faceti campanie om cu om, sa lipiti afise pe stalpi? Si nu numai pe strazile Bucurestiului, ci si in tara, ca sa creati structura noului partid, care nu iese singura din pamant.

Partidul Facebook nu exista. Reteaua de socializare e o bula. Cand vezi ca prietenii tai posteaza la fel, ai impresia ca lumea intreaga rezoneaza cu tine. Fals. Cea mai mare parte a electoratului nu are acces la Facebook si, daca nu ajungi cumva la ea, nu faci nimic.

Da, protestele au fost starnite pe Facebook, dar pe de-o parte a fost vorba despre o emotie extrem de puternica, iar pe de alta e vorba totusi de numai cateva zeci de mii de oameni. Si daca toti ar vota Partidul, sa-i zicem, Colectiv, l-ar propulsa cel mult pana la pragul electoral.

Sa desfiintam pragul, spun multi. Mare greseala, dupa parerea mea: faramitam Legislativul pana acolo unde majoritatea devine o loterie si o directie devine practic imposibil de anticipat si urmat.

Si cand veti ajunge totusi acasa inghetati sau topiti, dupa anotimp, in loc sa deschideti televizorul, sa ascultati muzica sau sa luati o carte relaxanta, o sa va bagati nasul in lecturi despre doctrine, ideologii, despre comunicare politica? Ca daca vrem altfel de politica atunci fara asemenea specializari vorbim degeaba.

Si ca tot vorbeam de sediu, odata ca el trebuie gasit, ceea ce nu e deloc simplu. Apoi trebuie finantat. Curentul electric care tine becul aprins, caldura, Internetul costa bani. Costa bani si afisele, si fluturasii, si biletele de tren sau benzina pentru plecatul prin tara. Cati ar fi dispusi sa puna banii lor la bataie?

Si poate cel mai important dintre toate, orice nou partid nou are nevoie de un lider, personajul charismatic si cu autoritate care sa promoveze formatiunea si ideile ei, sa coaguleze niste energii, un pastor pentru o turma, cum s-ar zice. Si unul care sa fie sustinut de cei din jur, nu sapat romaneste de toti cei care se viseaza in locul lui.

Incercari de partide noi au mai fost. Dar cele cu adevarat curate, cele pornite chiar din idealuri ca acelea ale pietii, nu prelungiri ale unei televiziuni, divizie politica a unui serviciu sau mai stiu eu ce constructie artificiala, ma tem ca n-au avut cine stie ce succes. Va dau exemplul Noii Republici.

In plus, aparitia de partide noi poate face parte din exact fenomenul pe care teoretic ele ar trebui sa-l combata. PP-DD n-a fost partid nou? MP nu e partid nou? Acum, de exemplu, se pare ca cineva, undeva pregateste aparitia unui nou partid nationalist, dar cu fata spalata, cu apel la Tutea si Cioran, al carui potential lider a fost scos din rezerva de cadre unde statea de prin '90. Momentul nu e rau, ma gandesc.

As vrea sa fiu bine inteleasa. Eu cred ca e nevoie de innoirea clasei politice, cred cu tarie ca e nevoie de reforma, dar cu aceeasi tarie cred ca trebuie sa fim realisti si sa nu plecam de la premise fantastice care sa ne arunce direct in capcana de care fugim.

Cand vorbim despre partide noi ar trebui sa stim exact despre ce vorbim, ce investitie financiara, de timp, de efort implica un partid nou si sa ne gandim cati am fi dispusi sa o facem. Sansa unei formatiuni noi este direct proportionala cu numarul celor sincer dispusi sa intre in hora cu tot ce trebuie si pe termen lung.

Pana una alta, eu vad ca strada se goleste, spiritele se linistesc, activismul se stinge si suntem la un pas sa o luam de la capat, cu fix acelasi Parlament, adica fix aceeasi gasca la butoane.

Cred, asadar, ca in loc sa ne concentram energia pe cai verzi pe pereti, care sa mai si potenteze eventuale noi experimente de laborator, ar trebui sa abordam realist o stare de fapt:

1. Democratie parlamentara fara partide nu se poate.

2. Nu partidele de acum, ca structuri, reprezinta problema, ci gastile care le-au acaparat. Pe fortarea debarcarii trebuie concentrat efortul, nu pe distrugerea structurilor foarte greu de construit. Ca sa scoti sobolanii din casa nu ii dai foc, ci o deratizezi.

3. Efortul societatii civile trebuie sa vizeze asadar renovarea "caselor" deja ridicate, deja dotate, care trebuie insa ocupate de oameni noi, unii deja acolo, dar tinuti prin debarale.

4. Atentie la tot ce apare miraculos peste noapte, ca solutie servita salvator. Nu exista minuni, exista doar manipulari si idealuri confiscate!

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...