Cum ar trebui sa votam duminica?

In primul rand, neuitand de promisiunile electorale din anii precedenti. Apoi, ar trebui sa ne intrebam ce au devenit acele promisiuni pentru noi. In ce s-au concretizat? Sunt ele acum mai mult decat o amintire ridicola?

Ar trebui sa ne amintim de promisiunile din 1996, din 2000, din 2004. Care si cate dintre acele zeci, sute de angajamente asumate atunci de politicieni s-au indeplinit? Nu s-au transformat oare majoritatea, in final, in apa chioara, cu care un alde Marinescu ne-a plesnit apoi intre ochi?

Ar trebui sa nu uitam de promisiunile electorale legate de coruptie. Indiferent cine le-a facut, si le-au facut aproape toate partidele, nu am avut niciun mare corupt condamnat in toti acesti ani. E ca si cum in 19 ani de la "Revolutia din 89" in tara asta nu a existat coruptie. Ar trebui sa ne aducem aminte de promisiunile din camapaniile electorale prin care eram asigurati ca vom trai, cu totii, nu doar unii, mai bine decat inainte...

Nici nu are sens sa mai cantarim aberatiile la care s-a ajuns in fiecare campanie electorala. Ele ar fi trebuit sa fie taxate cu luciditate pe loc, inainte de a se dovedi ca sunt doar simple minciuni.

Pe rand, am fost pacaliti ca vor fi adusi 15.000 de specialisti care vor scoate tara din criza, ca se vor mari salariile de nu stiu cate ori, ca se vor construi autostrazi, ca vor fi mai multe locuri de munca si mai bine platite. Si multe altele asemenea.

In schimb, in tot acest timp, noi am ramas cu doar 5 kilometri de autostrada construiti in 4 ani. Sau 125 in 20 de ani.

Ar trebui sa intelegem ca asa cum politicienii s-au obisnuit sa promita, la fel ar trebui sa ne obisnuim si noi sa nu ii mai credem sau macar sa aratam un scepticism maxim cand vine vorba de promisiuni. Abia atunci vom fi facut un pas inainte. Sa renuntam a mai fi naivi si creduli.

Insa, in acest an, avem alegeri uninominale. In mod normal, cel putin teoretic, se pune altfel problema. Nu partidul, nu promisiunile de la centru, ci omul.

Alegerile uninominale sunt ocazia perfecta pentru o noua iluzie - speranta ca acum chiar se va schimba ceva. Si, daca nu ne amagesc ei, ne pacalim singuri. Ne iluzionam chiar noi ca de aceasta data politicienii se vor schimba si vor deveni responsabili. Ca doar se alegem persoana, si nu partidul...

Acum omul politic este programul electoral al partidului. Care viziuni economica, ce plan de salvare nationala din calea crizei economice, care program de guvernare... prostii! Cine are timp de asa ceva? Pe cine ar atrage cele cateva idei anemice, generale, adaptate rapid la o situatie de criza, ca sa ia fata electoratului?

Din acest motiv, accentul din aceasta campanie s-a pus pe gesturile facute de candidati in fata electoratului. Unii au impartit pomeni, altii au vrut sa demonstreze musai ca si ei sunt la fel ca noi toti - niste oameni simpli si obisnuiti.

Unii au facut cadouri si au impartit porci, ulei, bani, bautura, haine, mingi de fotbal si masini. Altii au dat cu mopul, au plantat copaci, au facut curat in clase si in case. Cu totii au avut grija insa sa isi lase acasa, in garaj, masina scumpa, hainele de firma si ceasurile de mii de euro.

Politicianul s-a prezentat in fata poporului in aceasta campanie ca un model. El a stiut ca toata atentia va fi orientata acum asupra lui ca persoana. Si astfel s-a fortat, s-a schimonisit, s-a falsificat. A facut sacrificii sa para mai bun, sa fie uman si aproape de oameni, dar, in acelasi timp, perfect pentru meseria de parlamentar.

Chinul transformarii lui ia sfarsit pe 30 noiembrie. Mai are de indurat putin. In curand, politicienii (alesi sau nealesi) vor putea rasufla usurati. Nu vor mai fi obligati sa fie altcineva, sa joace rolul asta stupid. Va scapa in curand de stres, nu va mai avea nervii incordati si nu va mai gresi, va fi liber din nou sa pocneasca dupa bunul plac cu apa chioara intre ochi.

Dupa 30 noiembrie, chiar din prima zi, politicianul roman isi va reintra in drepturi. Ei isi vor reinchega repede lumea lor, iar acolo vor incepe sa se certe, sa negocieze, iar sa se certe, pentru ca apoi sa inceapa sa isi imparta castigul.

Iar noi? Noi vom privi cu fascinatie la inceput. Si restul e istorie.

De toate acestea ar trebui sa tinem cont duminica. Si, mai ales, sa nu uitam: lupul isi schimba doar parul.

O americancă demontează clișeele despre România. Clipul este viral pe rețelele de socializare VIDEO

Americanca Janna, stabilită de mai bine de cinci ani în România, a captat atenția pe TikTok prin demontarea stereotipurilor comune despre țara noastră. Clipul ei este viral acum cu peste...

Tot mai mulți români preferă relațiile fără angajamente. Care sunt principalele cauze pentru care și-au schimbat valorile

Căsătoria a devenit din ce în ce mai neatrăgătoare pentru foarte mulți români, care preferă să aibă relații romantice care nu presupun obligații. Potrivit unor date furnizate de...