Despre emancipare

Privind pentru a cata oara mitingurile PSD-ului si interviurile luate oamenilor adusi cu forta sa asculte aberatiile debitate de Dragnea si acolitii lui, imi dau seama ce sansa istorica ar putea sa aiba - si sa ofere celor napastuiti - un partid (de stanga sau nu) in Romania, care sa aseze in miezul luptei sale politice ideea emanciparii.

Vedem azi ca, vreme de 30 de ani, toate partidele aflate mai indelung sau mai putin la putere au exploatat la maximum conditia captiva a unei mari parti a societatii romanesti. O captivitate construita pe diferite niveluri: captivitate in saracie si dependenta de un ajutor social mizer, captivitate in munca prost platita, captivitate in ignoranta, captivitate in prejudecati, obscurantism si superstitii, captivitate in spatiu (oameni insingurati si tinuti cu forta in satele lor izolate) si in timp (oameni tinuti cu forta si programatic in vremuri trecute).

Ceea ce ar fi putut sau ar putea inca sa faca un asemenea partid ar fi sa renunte si la limbajul exploatarii din secolul al XIX-lea, dar si la cel, la fel de dogmatic si de indigest, al teoriilor eliberarii de inspiratie new age sau neoliberala.

Acestor oameni simpli, din sate sau din orase, trebuie sa li se vorbeasca simplu, pe intelesul lor. Oamenii acestia, care azi au 50 sau 60 de ani, au fost in 1989 tineri in putere, cu un viitor ce parea deschis in fata lor, cu un viitor care putea sa fie altceva sau mai mult decat conditia mizera si captiva in care traiesc azi.

Oamenilor simpli li s-au inchis toate orizonturile

Nu un blestem s-a abatut asupra lor, nu erau condamnati la saracie si inapoiere, nu erau nici mai prosti si nici mai putin inzestrati ca altii. Starea lor de azi a fost cauzata de o indelunga premeditare, o jefuire sistematica nu numai a banilor, fabricilor sau pamanturilor, ci si a posibilitatilor lor de a deveni altceva.

Le-au fost confiscate cuvintele, imaginatia, proiectele si le-au fost asezate in minciuni propagandistice de campanie electorala. Li s-a furat dreptul la o viata implinita si fericita si au fost facuti sa creada ca fericirea maxima a unui om pe pamant sunt cei 100 de lei la salariu sau la pensie ori ultima coafura a unei vedete ieftine.

Au ajuns sa creada si sa spuna ca experienta vietii lor este sa ajunga "la oras" impreuna cu alti oameni singuri asemeni lor, cu un autocar la mitingul partidului, pentru care primesc o sticla de apa si un sandvis.

Desigur, putem spune ca fericirea sta uneori in lucrurile simple, dar aceasta nu este nici fericire, nici simplitate, ci precaritate si putinatate a lucrurilor si cuvintelor trebuincioase. Oamenilor li s-a luat dreptul de a-si construi casa si visele, li s-a rapit cu toata violenta speranta si a fost inghesuita in speranta unor hoti de a scapa de inchisoare si in programe de guvernare mistificate.

Oamenilor simpli li s-au inchis toate orizonturile si au fost facuti sa nu doreasca decat ceea ce trebuiau sa aiba oricum in chipul cel mai elementar si mai firesc.

Subdezvoltarea Romaniei este data nu numai de uitarea acestor oameni, de ignorarea lor din orice strategie de dezvoltare (si nu de supravietuire), ci si de cinismul Puterii, care a deturnat banii destinati pentru eliberarea acestor oameni din tarcurile in care i-au inchis si au cumparat din ei vopsea ieftina, ca sa se simta bine intre zabrelele lor mizere, asa cum i-am vazut si la Iasi, unde cei inchisi si captivi erau chiar ei.

O putere viitoare trebuie sa inventeze emanciparea

O putere dispretuitoare, de orice culoare si orientare, care a distrus sistematic sansa oamenilor de a se emancipa, stiind ca, daca ei invata sa gandeasca, sa umble liber sau sa aiba cuvinte si bani cu care sa circule in lume, ii pierd de clienti pentru punga aceea cu faina si ulei cu care ii cumpara ca la targul de sclavi.

O putere viitoare, daca se vrea democratica si dreapta, trebuie sa aiba in vedere nu numai statul de drept, ci si dreptatea sociala, care sa dea celor mai napastuiti si mai nedreptatiti puterea sa se ridice singuri din neputinta in care au fost tinuti, sa invete cuvintele si gandurile, sa vada lumea dincolo de singuratatea ecranului televizorului sau al telefonului fixat pe skype cu copiii plecati si, mai ales, sa-si inteleaga conditia nu ca pe o fatalitate, ci ca pe o subjugare din care trebuie sa se emancipeze.

O putere viitoare a dreptatii sociale trebuie sa poata reinventa in alte cuvinte si moduri de actiune emanciparea si sa recupereze urgent acest discurs din mainile populistilor si al extremei drepte, acolo unde l-a condus frustrarea sociala instrumentata politic.

Un discurs simplu, nedeformat de teorii savante sau din alte vremi, care sa se aseze intr-un cadru coerent si realist de actiuni in favoarea copiilor, tinerilor, adultilor si batranilor defavorizati, ferindu-i astfel de ispitele facile ale mitingurilor si de strategiile urii ca sentiment al recunoasterii de catre celalalt.

Ciprian Mihali a predat timp de 20 de ani filosofia la Universitatea Babes Bolyai din Cluj-Napoca. A fost vreme de patru ani ambasador al Romaniei in Senegal. Din 2016 lucreaza la Bruxelles pentru Agentia universitara a Francofoniei.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...