Cine a stat cinci ani la rusi (Opinii)

Una dintre lozincile anti-iliesciene din perioada de glorie a numitului spunea cam asa: "Cine-a stat cinci ani la rusi/ Nu poate gandi ca Bush".

Zicerea voia sa sanctioneze relatia nici macar prea oculta dintre noul carmaci al romanilor de dupa caderea lui Ceausescu si mareata fosta Uniune Sovietica, unde personajul s-a scolit si s-a pregatit pentru munca si viata. Si s-a pregatit atat de bine, incat i-a reusit si miscarea din Decembrie 1989, botezata atunci, doar partial justificat, Revolutie.

Daca aceasta sorginte sovietica a miscarii care a dus la detronarea dictatorului de trista amintire n-a fost atunci evidenta, lucrurile s-au mai elucidat pe parcurs si astazi nu mai este aproape niciun secret ca pucistii de atunci au fost incurajati, ajutati si indrumati de reprezentantii Maicii Rusia. Nu-i vorba, ca atunci orice ni se parea de preferat in raport cu starea de lucruri existenta.

Doar suspiciunile si resentimentele milenare ale poporului roman fata de marele imperiu de la Rasarit au facut ca in cele din urma directia pe care a luat-o Romania sa fie alta decat cea pe care au intentionat-o pucistii din acea vreme. Ca sa fim corecti, chiar o parte dintre cei care au reprezentat mostenirea fesenismului pro-sovietic au schimbat tabara imbratisand cauza pro-europeana.

Si, astfel, Romania a devenit tara membra a NATO si apoi a Uniunii Europene. Adica o performanta care ne-a umplut inimile de mandrie si de sentimentul unei demnitati regasite.

Ce se intampla insa acum? Vedem ca turbulentele de pe scena politicii autohtone, generate in principal de obstinatia USL de a-l debarca inainte de vreme de la carma statului pe presedintele ales, Traian Basescu, pun in discutie statutul atat de ravnit si atat de greu dobandit al Romaniei, de tara cu vocatie europeana.

Simptomele sunt multe si suficient de alarmante. In primul rand, se formuleaza indoieli si dubii in legatura cu beneficiile si bunele intentii ale europenilor in legatura cu tarisoara noastra, care ar trebui, nu-i asa, sa-si ia mai decis soarta in propriile maini, intrucat, "se stie" ca Occidentul nu vrea decat sa subordoneze si sa profite de tari precum Romania. El isi pune in acest scop in exercitiu "agenturili" si oficinele pentru a intuneca, impreuna cu tradatorii din interior, imaginea imaculata a tarii noastre si bunele intentii si actiuni ale puterii in exercitiu.

Ca alternativa, Romania ar trebui sa reactiveze vechile relatii cu Rusia, o tara cu un potential imens, care abia asteapta sa intinda o mana de ajutor unui fost aliat in nevoie. (La o adica, pe filiera Transnistria.) Astfel am dobandi sansa de a deveni o Elvetie a Orientului, care am specula in interesul nostru pozitia geografica pe care o avem, la hotarul dintre cele doua lumi. (Sfanta naivitate sau, ma rog, prostie!)

Pe de alta parte, se manifesta si rusii insisi. Ce-i drept, nu direct, ci prin intermediul unei mass-media semi-oficiale. Precum postul "Vocea Rusiei" care recomanda, spre exemplu, nici una, nici alta, actiuni in forta pentru demiterea presedintelui dupa esuarea referendumului.

Desigur, vina nu este a rusilor. Rusia este o mare putere, ale carei interese se vor contrapune vesnic celor occidentale. In pofida relatiilor comerciale si a unor interese punctuale comune.

Nu cred ca Rusia a pus la cale tot felul de conspiratii. Dar este sigur ca ea profita si va profita oricand de orice slabiciune din interiorul aliantei adverse. Cu atat mai mult cu cat exista un contencios ruso-roman legat de mostenirea istorica a relatiilor dintre cele doua tari, de tendintele de apropiere dintre Romania si Basarabia, de statutul Transnistriei, de interesele divergente in ceea ce priveste resursele energetice, de scutul strategic etc.

Deci, oricat am vrea sa demonstram contrariul, alegerea ramane aceeasi ca odinioara: Occidentul sau Orientul. Pe cine-l alegem drept "frate mai mare"? Solutie de mijloc nu exista!

As putea sa cred ca pentru unii politicieni o reincardasire cu Rusia ar fi de preferat. De! Reguli mai laxe, posibilitatea de a mai fenta democratia si de a impune propria vrere, impunitate in fata Justitiei, viata imbelsugata si fara griji. Tentant, nu?

Dar merita, oare? Ce sansa are Romania ca tara a nimanui la confluenta dintre lumi? Ce resurse are Romania de a se face auzita si de a se impune intr-un asemenea context. Romania nu e si nu va fi vreo Elvetie. Are doar sansa de a redeveni vasala urmasei marelui imperiu de odinioara. Si sa nu uitam ca Rusia e destul de zgarcita si aroganta chiar cu republicile desprinse din fosta Uniune.

Ce fel de tara vor sa lase copiilor lor cei care se joaca cu focul? Unde e patriotismul si spiritul vizionar al marilor oameni politici? De la '48 incoace am vrut Europa. Ne-am razgandit? Halal sa ne fie!

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...