Dupa cele doua razboaie mondiale, se parea ca omenirea trasese destule invataminte, megalomanii isi cam ascunsesera capul sub carapace si nu-i mai ardea nimanui sa se lanseze in aventura, pana nu sufla mai intai in iaurt.
Se convenise chiar asupra unui anumit fel de ordine mondiala, un concept de aranjamente internationale, echitabile si unanim acceptate - comenteaza Project Syndicate, citand dintr-o lucrare a fostului secretar de stat american Henry Kissinger, laureat al premiului Nobel.
Cutia Pandorei
Dar lumea, in loc sa evolueze in directia inteleapta si deja convenita, a inceput de la o vreme sa devieze.
Una dintre cele mai recente, dar si cele mai ingrijoratoare, ispravi are loc chiar acum in lumea islamica, unde conventiile internationale sunt calcate ostentativ in picioare, odata cu nascocirea unui califat, care sa-i subjuge pe toti cei din interior si sa-i ameninte pe cei din afara.
Noile reguli de conduita nu apar doar in Orientul Apropiat. Asia le are pe ale sale. In prezent, China cauta sa respecte regulile internationale, dar lasa de inteles ca este destul de mare ca sa merite un fel de tratament de tipul "Primus inter pares".
Ne-am putea chiar intreba, ipotetic bineinteles, in cazul cand China ar gasi momentul potrivit sa-si prezinte revendicarile in intreaga Asie si in Pacific, ar mai fi oare dispusa sa respecte "aranjamentele internationale"?
Rusia isi etaleaza deja propriile ei reguli, ca si cum dreptul international nici n-ar exista. Sub pretextul ca vrea sa-si protejeze minoritatile etnice, ea incearca sa redeseneze harta vechiului Imperiu tarist, iar anexarea Crimeii este exemplul perfect al acestei etici.
Ar fi greu de ghicit in ce masura observa Rusia cata analogie se poate face intre cutia Pandorei deschisa de ea in Crimeea si faimosul "Anschluss", cu care a fost inghitita candva Austria, fara explicatii, de catre un stat vecin, tot hraparet.
Liderii cu pretentii
Pe scurt, tarile lumii par sa se imparta in doua categorii de puteri. Pentru unele, primeaza respectarea regulilor stabilite prin tratate, conventii si legislatie internationale, intrucat numai astfel se pastreaza atat echilibrul, cat si pacea, pe care le considera mai presus de orice, dupa experientele traite in secolul trecut.
Pentru altele, primeaza interesele locale, nationaliste, cele de grup etnic si religios, capabile sa aseze cununa de glorie pe capul unor lideri cu pretentii aparuti din senin, adesea in detrimentul propriilor popoare, al celor din jur si chiar al altora mai indepartate.
Urmarind faptele, ai zice ca inamicul public numarul unu al secolului este pericolul unei noi inclestari generalizate. Si, totusi, alte amenintari sunt de luat in seama. Daca invazia Rusiei in Ucraina a provocat 3.000 de victime, epidemia de Ebola ar putea sacrifica intr-un singur an un milion de oameni nevinovati, dupa evaluarile Organizatiei Mondiale a Sanatatii.
Epidemiile din zonele de conflict
La prima vedere, s-ar parea ca epidemiile n-au legatura cu conflictele politico-sociale. Totusi, epidemia SIDA a ucis 36 de milioane de persoane tocmai din tarile cele mai conflictuale.
Ebola a lovit cel mai crunt Liberia si Sierra Leone, tari aflate dupa doua decenii de oribile razboaie civile si unde, urmare acestor razboaie, situatia serviciilor de sanatate se afla intr-o stare jalnica.
Violentele din regiunea marilor lacuri africane, violente platite cu viata unor milioane de civili, isi au originile in genocidul ruandez din 1994, urmat de exodul masiv al populatiei in tarile vecine.
Traim intr-o lume a provocarilor globale, in care ne amagim daca ne inchipuim ca numai de la anomaliile politice ni se trage totul. Cauzele sunt pe toate planurile si actioneaza atat national, cat si transfrontalier.
Toate se impletesc intre ele, iar ordinea mondiala si aranjamentele internationale, stabilite dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, par insuficiente sau chiar depasite.
Acum o jumatate de secol, salvarea omenirii era respectarea conventiilor. Acum, societatea are nevoie de noi structuri, capabile s-o protejeze in fata noilor provocari, dar si de instrumente cu care sa se apere de ea insasi.