Dupa "Super Mario si "Super Angela", Europa il risca pe Darth Vader (Opinii)

Institutiile europene, guvernele din Berlin si Paris, presa occidentala si majoritatea italienilor au exultat la vestea numirii "tehnocratului" Mario Monti in functia de Prim Ministru al Italiei.

Presa a raspandit cu viteza fulgerului o porecla simpatica a domnului Monti - "Super Mario" - acordandu-i un "triumf", precum cele de care numai consulii si imparatii Romei aveau parte la revenirea dintr-o campanie victorioasa.

Domnul Monti nu a obtinut vreun succes memorabil, militar sau civil, pentru Republica Italiana, dar merita un triumf. Pe durata unui weekend, a abolit de fapt functia de Prim Ministru al Italiei, inlocuind-o cu cea de "Prim Perceptor".

Transformarea Republicii Romane in Imperiu a durat, in antichitate, 150 de ani, si a presupus cateva razboaie civile si cateva sute de mii de morti. Prin comparatie, "Super Mario" a scos un "super timp" (2 zile), e drept cu ajutorul unor prieteni foarte influenti de la Bruxelles, Berlin si Frankfurt. Si nici nu s-au inregistrat victime, cel putin deocamdata.

Italienii au iesit pe strazi, au cantat, au dansat si au baut sampanie. Ii putem oarecum intelege: dupa interminabilele scandaluri de coruptie si orgiile imunde in care a terfelit cea mai inalta functie de autoritate din Stat, Silvio Berlusconi nu mai putea, in mod realist, spera la sustinere populara. Oricum, bucuria italienilor va dura foarte putin.

Mario Monti a devenit "super" nu in Italia, ci la Bruxelles, unde a fost, intre 1995-2004, de doua ori, Comisar European, pentru Piata Interna, apoi pentru Competitie. Simpatizantii sai il alintau pe atunci cu o alta porecla - "tarul anti-trust" - datorita deciziilor adoptate impotriva unor corporatii americane precum General Electric si Microsoft, prezente pe piata UE.

Intransigenta "tehnocrata" a domnul Monti fata de "producatorii monopolisti americani" s-a mai atenuat in timp, dupa incheierea mandatelor de Comisar European, cand a devenit "consultant international" al Goldman Sachs si Companiei Coca-Cola, doua corporatii deasemenea americane. Presa occidentala a mentionat doar meteoric, zilele acestea, trecutul de "consultant" al lui "Super Mario".

Ar fi fost interesant de analizat cum un "consultant" al unei corporatii financiare indicate de multe studii guvernamentale si private ca avand un rol important in agravarea crizei datoriilor suverane din Europa, a devenit Prim Ministru in tara sa de origine exact ca urmare a crizei respective.

Printre artificii si sampanie, italienii n-au dat atentie la astfel de detalii. Atentia le va fi insa captata, din plin, cat de curand. "Super Mario" nu a venit la Roma, pe un cal alb, cu bani de acasa pentru a acoperi cele 2 trilioane de euro pe care italienii le datoreaza creditorilor, ci pentru a recupera creditele respective, intr-un fel sau altul. Si pentru ca sarcina este extrem de grea, cancelarul german Angela Merkel a intrat simultan in arena, la Leipzig.

"Super Angela"

La conferinta anuala a partidului sau, doamna Merkel a afirmat ca salvarea euro este acelasi lucru cu salvarea Europei, iar pentru salvarea Europei este necesara "o Uniune politica mai stransa". Dupa cateva decenii de discursuri anestezice, asezonate cu "principii si valori", "progres", "egalitate", "model social european", "nediscriminare", "liberalizare" etc., liderii occidentali incep, cel putin, sa spuna lucrurilor pe nume.

Doamna Merkel este un politician remarcabil. Ar merita din partea presei apelativul de "Super Angela", mai ales ca domnul Monti a fost promovat "Super Mario" chiar inainte de intra in biroul lui Berlusconi. Din pacate, trenul euro-zonei, pornit la vale incarcat si fara frane, ar avea nevoie de un Superman, inexistent in UE.

Patriarhii ortodoxiei spuneau ca "Binele este bine cand se face cu bine". Metafora are si aplicatii politice evidente. "Super Mario" si "Super Angela" vor sa faca o "stransa Uniune politica" in Europa pentru a salva moneda euro. Logica este insa complet rasturnata, iar "motivul" invocat este fundamental gresit si va duce intr-un impas si mai grav.

Nu se fac Uniuni politice, adica noi state, pentru a "salva monede", ci pentru a raspunde intereselor unor oameni liberi care vor sa se organizeze impreuna si sa delege autoritate unui centru de putere. Sau se pot face, la limita, si cu cutitul la gatul popoarelor, cu "rezultate" garantat catastrofale. Acest lucru ar trebui sa fie inteles cu atat mai mult in Europa, care a trait aproape 100 de ani sub teroarea sau amenintarea unei Uniuni politice impuse cu forta, cea "sovietica".

Dupa dezastrul celui de-al Doilea Razboi Mondial, elitele occidentale au avut 60 de ani la dispozitie, timp in care proiectul unei Uniuni politice ar fi avut o sansa rezonabila de a prinde contur. Au preferat insa strategia "de invaluire".

Acordul europenilor ar fi fost posibil de obtinut, daca ar fi presupus asumarea onesta si explicita, de la bun inceput, a obiectivului strategic al "constructiei europene", precum si dezbateri serioase, in primul rand politice, si abia apoi economice, sociale, "multiculturale" etc.

Argumentarea necesitatii unirii europenilor in fata provocarilor globale, insotita de garantii constitutionale ferme de pastrare a limbii, traditiilor si culturii fiecarei tari in parte, eventual prin intermediul unei institutii centrale solide, de reprezentare egala, de genul Senatului SUA, ar fi avut sanse sa duca la aparitia unei (con)federatii europene acceptate "la baza", deci democratice. Nu ar fi semanat niciodata cu SUA, dar ar fi functionat. Ar fi avut aceasta sansa la vremea ei, cand vest-europenii traiau "vremurile bune", si nu astazi, cand au mana prinsa in usa creditorilor.

Darth Vader

Liderii vest-europeni au evitat insa, constant si tenace, un astfel de parcurs "la lumina". Nu au precizat vreodata spre ce forma politica de organizare, finala, se indreapta UE, nici care sunt limitele fizice ale "Europei", intretinand ambiguitati periculoase de vecinatate (Turcia). In Tratatul Constitutional al UE, occidentalii au refuzat cu indarjire introducerea oricarei referinte la radacinile iudeo-crestine ale Europei, reconfirmandu-si astfel optiunea pentru ambiguitate.

Daca citim toate documentele oficiale ale UE, "intelegem" ca aceasta este o "entitate politica" (cum a denumit-o recent si FMI-ul) de natura neprecizata, cu frontiere nedefinite, care vine de nicaieri din istorie, nu crede in nimic transcendent, si are un obiectiv startegic misterios. Suna a "patrie" pentru care europenii si-ar da banii, pentru a nu mai vorbi de viata, pe campul de lupta?

Dupa decenii de ezitare, elitele vest-europene devin brusc hotarate si forteaza nasterea unei "stranse Uniuni politice", sub motivul "salvarii euro". Pentru a-si "repara" eroarea grava de a introduce o moneda comuna inainte de a stabili ce este, de fapt, UE, vor sa comita o noua eroare, colosala de acesata data.

Intelegem astfel cum in Occidentul european utopia socialista a mocnit tot timpul, de la revolutia franceza incoace, iar concurenta utopiei comuniste a celeilalte "stranse Uniuni politice" (URSS) n-a facut decat s-o atenueze temporar.

Niciodata de la caderea Imperiului Roman prapastia dintre elite si popoare n-a fost mai mare in Europa occidentala. O "Uniune" precum cea invocata de politicienii vest-europeni nu mai poate fi acum realizata, in plina criza, decat prin forta. Cand "Super Angela" si "Super Mario" se vor retrage, europenii s-ar putea trezi fata in fata cu varianta "tehnocrata" a lui Darth Vader.

Marcel Ciolacu, după ce a scos Buzăul din Moldova: ”Sunt român, mama era din Tecuci...”

Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a revenit cu precizări după ce a declarat că ”Buzăul nu e în Moldova”. Afirmația a fost făcută în legătură cu autostrada care va lega Moldova de...

Strada surpată la Slănic s-a construit peste o mină. Ciolacu: ”Ce vreţi să fac? Să ştiu unde s-au făcut drumurile peste mine?”

Prim-ministrul Marcel Ciolacu a afirmat, întrebat despre situaţia de la Slănic, Prahova, unde o stradă s-a surpat, formându-se un crater de doi metri, că a fost făcut un drum peste o mină....