Exista ceva mai rau decat Dancila?

Dupa cei aproape 2 ani de guvern Dancila si 3 ani de pesedism toxic, raspunsul spontan la intrebarea din titlu este un mare NU.

Dancila inseamna ultima ramasita de Dragnea, Dancila inseamna dezmat din banul public, Dancila inseamna agramatul ajuns stapan, Dancila inseamna rusine si impostura. Deci prima reactie fireasca este sa spui NU, nu exista ceva mai rau.

Si din perspectiva aceasta inteleg disperarea cu care multi oameni de buna credinta doresc inlocuirea acestui guvern cu orice alta formula, indiferent de sustinere si cost.

Exista si urgente obiective, de la rectificarea bugetara, la necesitatea de a avea ministri care sa semneze ordine esentiale precum organizarea rezidentiatului, la desemnarea comisarului european si, desigur, intocmirea bugetului pe 2020, precum si organizarea alegerilor prezidentiale.

Toate sunt foarte importante si toate reclama, in principiu, instalarea unui nou guvern cu puteri depline.

Deci pe un taler al balantei este rezolvarea acestor imperative plus usurarea de a scapa de Viorica Dancila. Dar pe celalalt taler al balantei? Care e pretul?

In aritmetica politica, Guvernul Orban este un cosmar pentru ca trebuie sa armonizeze cele mai diverse interese contradictorii, nu le mai inventariez pentru ca sunt deja cunoscute. Pe langa asta, nu are cum sa treaca fara sa aiba fie sustinerea Pro Romania, fie a unei parti din PSD.

Indiferent cat vorbim noi de interes national, de tarisoara, in realitatea politica, pentru ca sa le obtina votul, Guvernul Orban trebuie sa le satisfaca interesele, iar asta ar presupune in principiu cel putin 3 renuntari majore, intre care unele sunt deja vizibile.

1. Renuntarea la alegerile in doua tururi pentru primari. Aceasta schimbare este esentiala pentru o resetare la nivelul administratiilor locale. Daca alegerile din iunie vor ramane intr-un tur, rezultatul se va proiecta si in alegerile generale, avand in vedere mecanismele de mobilizare la vot in zona rurala si a urbanului mic, mai ales.

Da, o asemenea modificare legislativa se incadreaza in acele exceptii permise de Comisia de la Venetia pentru a permite respectarea unor drepturi fundamentale. Sa ai un primar ales cu 15% din voturi este o contorsionare grava a democratiei reprezentative si a drepturilor care decurg din ea.

Nici primarii PNL nu doresc in mod special schimbarea, dar UDMR o blocheaza explicit. Ludovic Orban anunta ca problema va fi transata parlamentar, deja liberalii au absentat masiv de la votul din Senat pe o asemenea propunere. Deci PNL consimte sa avem din nou alegeri locale intr-un tur.

2. Renuntarea la repararea rapida a Legilor Justitiei conform cerintelor institutiilor internationale. ALDE a anuntat ca refuza o asemenea modificare, care a si disparut dintre prioritatile dlui Orban.

3. Renuntarea la parteneri. PNL ar fi dorit sa aiba PMP partener la guvernare. Dar se opun ALDE si UDMR. Deci PNL deja joaca dupa cum canta partenerii de pana ieri ai lui Drangea si Dancila.

Dar sa zicem ca, pana la urma, cu renuntarile deja facute si sub presiunea anticipatelor, Guvernul Orban va trece. S-au mai vazut guverne minoritare, dar e imposibil sa asiguri o guvernare cat de cat coerenta cand partidul care guverneaza are numai 100 din cele 233 de mandate necesare. Asta inseamna ca la fiecare vot important vei depinde de interesele contradictorii ale celor care te sustin.

Sigur ca PNL poate miza pe faptul ca ar fi greu de creat o majoritate pentru motiunea de cenzura. Pe de-o parte, e mai usor de creat una contra, decat una pro, dupa cum vedem. Pe de alta parte, nici nu e nevoie de motiune. E nevoie ca mereu sa te lovesti in Parlament de lipsa majoritatii indiferent ce vrei sa faci.

Situatia aceasta poate fi combatuta in doua feluri. Poti sa fii un guvern care merge cu acceleratia la podea mizand pe amenintarea anticipatelor. Daca avea insa Guvernul Orban aceasta intentie, cred ca ea se vedea deja prin inflexibilitatea pe chestiuni importante despre care am vorbit mai sus.

Guvernul Orban transmite ca ar face orice sa ajunga la putere si este de asteptat ca asa va continua indiferent de concesiile necesare.

Iar concesiile vor consta in dansul dupa cum ii vor canta partidele de care depinde, dar si in generozitate prin PNDL, despre care am aflat deja ca rezista. Si as mai adauga la asta faptul ca PNL nu este un partid de virgine si maicute. Are baronii lui, are primarii, are tabere, interese si are foamea din lungii ani de opozitie.

O a doua modalitate de a combate vulnerabilitatea, care nu o exclude pe prima, este sa treci la fuziuni. Deja cea cu ALDE este, inteleg, convenita si ar putea urma si cea cu PMP. Pretul e in locuri pe listele PNL din 2020. Cam cine credeti ca va trimite ALDE pe liste, tinere sperante sau Norica Nicolai, Varujan Vosganian, Gerea etc

Va fi usor de votat o asemenea lista? Si nu va compromite ea din start sansa de a avea un parlament mai bun decat acum?

Si mai e marea problema ca acest guvern atat de slab nu va avea nici timp, nici spatiu sa decapuseze administratia si deconcentratele de unde va fi sabotat non-stop.

Deci pretul pentru a avea rapid un guvern este sa riscam repetarea anului 2016: un guvern cu sustinere parlamentara discutabila, venit pe marea asteptare si usurare a plecarii lui "Puie Monta", a fost sacul de box al Parlamentului, a trebuit sa danseze cum i s-a cantat si efectul a fost rezultatul alegerilor parlamentare de pe urma caruia tragem si astazi.

Cu alte cuvinte, o guvernare slaba, plina de compromisuri si dezamagiri ar putea fi exact gura de oxigen pe care o asteapta PSD pentru a se reechilibra, sub un brand sau altul. Si pesedistii, indiferent cum se numesc, stiu sa faca opozitie.

Inainte de motiune am facut un interviu cu Ludovic Orban in care am insistat indelung asupra planului post motiune. Pentru ca situatia pe care o vedem era previzibila. Liberalii incercau sa lase impresia ca exista un plan, ca treaba e ca si rezolvata. Pare ca nu avem decat haosul predictibil si dupa el poate veni la fel de predictibila reeditare a lui 2016.

Am mai spus asta: dezastrul incepe cand preluarea guvernarii devine scop in sine pentru care sunt sacrificate principiile care faceau imperativa noua guvernare. Dezastrul este desavarsit cand pastrarea guvernarii devine scop in sine, cu orice pret. Asa cum am mai citat vorbele lui Corneliu Coposu: "Negociem orice, dar nu negociem principii".

Daca tragem linie, pe un taler al balantei ar fi salvarea momentului cu tot ce am spus la inceput ca inseamna ea, dar cu riscul compromiterii perioadei 2020-2024. Pe celalalt taler al balantei este pretul de a mai sta o vreme cu Guvernul Dancila cu puteri limitate, adica fara drept de a emite OUG, dar putand sa faca rau cu HG-uri, dar evitand compromisurile care sa dea o noua sansa PSD si politicului de tip ALDE, ceea ce inseamna asumarea de a nu face compromisuri indiferent de blocajele de moment.

Cred ca se va intampla prima varianta, desi sunt ferm convinsa ca a doua este cea corecta.

UDMR propune "Ziua de Curăţenie Naţională". Când ar avea loc noua inițiativă dedicată protecției mediului

A treia zi de sâmbătă din luna septembrie ar putea deveni „Ziua de Curăţenie Naţională”, potrivit unui proiect de lege al UDMR depus la Parlament, având ca scop principal creşterea...

Gabriela Firea jubilează: Situația lui Cătălin Cîrstoiu va fi discutată în coaliție

Preşedinta PSD Bucureşti, Gabriela Firea, a declarat joi, 18 aprilie, că situaţia candidatului susţinut de PSD şi PNL la Primăria Capitalei, Cătălin Cîrstoiu, ar urma să fie discutată...