Opinii: Egoism si politica

Toti cei ce-si exhiba personalitatea pe ecrane ori in presa scrisa isi incep invariabil discursul cu pronumele personal "eu", lat. ego, sau cu mine, mie, inclusiv "parerea mea", "partidul meu"...

Cand eu-l nu trezeste fiori sau sesizeaza dispret in ochii colocutorului, il inlocuiesc cu un masificat si fortos "noi", generalizarea dand in delirium tremens prin exprimari precum "noi, poporul" (pesedist, pedelist), romanii de vita, barbatii adevarati, femeile tari etc.

Exhibitionistii se dau in spectacol la diferite tribune, adesea a Parlamentului, ori prin interviuri aranjate, talk-show-uri nesfarsite, ieftin balast al programelor TV, conditii necesare fiind accesul la public si existenta camerelor de filmat, a microfoanelor.

Cum e la altii? Din cauza ca in romanitatea apuseana, in engleza, limbi germanice asocierea conjugarii verbului cu pronumele subiect e cvasiobligatorie, asocierea formelor intaritor-redundante trezeste imediat suspiciuni de egoism, egocentrism, egotism, egolatrie, ceea ce se poate intampla doar in cazurile grave de disfunctii educationale.

Cu toate acestea, tema este prolifica de mai bine de doua secole, mai cu seama in literatura (Stendhal, Proust), psihologie si psihiatrie (Gustav Jung). De aceea, spatiul public occidental este mai ferit de cazuri psihotice asemeni celor descrise mai sus.

Din nefericire, ego-ul, va fi vorba de cel politic, poate naste monstruozitati. Prin definitie, democratia aseaza in fruntea statului reprezentanti liber alesi, iar in activitatea de decizie, in actul curent de management a ceea ce dreptul roman numeste "res publica", li se cer conlucrare, competenta, expertiza. Or criza a luat amploare cand actul politic s-a personalizat, iar legea a trecut pe plan secundar.

Astfel, conducerile colective de pe vremuri n-au putut delibera nicidecum respectand egalitatea in drepturi si a opiniilor, ci la ordinul activistului de partid, prin amenintare, coercitie, supusenie, slugarnicie.

In principiu, conta vointa celui mai egal intre egali, recte dreptatea unui singur individ mai puternic in grad, in functie, in relatii, in clanta si capabil sa-si loializeze colegii, subordonatii prin cooptare in familie, gasca, prin servicii, avantaje, sinecure oferite din buzunarul comun al tuturor.

In situatii-limita, organe specializate faceau trimitere la dosar de cadre, fisa profesionala, informatii compromitatoare pregatite din vreme, bube in cap, schelete in dulap. Din cat se vede, tovarasii, impreuna cu sperantele abia intrate in sistem dar imediat "date pe brazda" isi continua neabatut stilul, cutumele antedecembriste, provocand crize si lehamite. Asta se si urmareste. Atat timp cat poporul contribuabil si votant e tinut departe de treburile publice prin diverse procedee ca mita, minciuna, manipulare, sansele de schimbare ne vor ocoli.

Cateva progrese sunt evidente: Parlamentul functioneaza conform legii, cu exceptia situatiilor de dictatura a majoritatii, consiliile locale isi fac reguli proprii, in functie de interese economice, sociale, culturale, unele incalcari ale legislatiei fiind sanctionate in instante, in contencios, ori in presa. Cele mai multe insa vor fi ingropate in uitare odata cu banii comunitatilor.

Deciziile luate haiduceste sub imperiul egoului exacerbat arareori isi ating tinta. Neinsusite politic de entitati majoritare, nimeni nu are chef sa le aplice sarguincios pana la capat. Numai ca nereusitele lasa urme adanci in sondaje, in nivelul de incredere al populatiei, punand in pericol mentinerea la putere, in consecinta, a aparut fenomenul ignobil al neasumarii responsabilitatilor si al nerecunoasterii sau al disiparii vinovatiilor.

Asadar, liderul autotputinte ia decizia, dar raspunderea o arunca pe umerii subordonatilor. In incercarea de a diminua impactul si a ascunde urmele greselilor, acestia cauta tapi ispasitori, un acar Paun usor de aratat cu degetul, caci intotdeauna sunt vanati cei mici... Despre asemenea fapte au scris Caragiale, Eminescu ... insa ideologia sacrificiului de sine s-a pierdut.

Frecvent, egoistul foloseste stratagema capului de pod. Antepronuntarea asupra deciziilor institutionale ori de partid este menita a influenta optiunile in sensul dorit. Afirmatii ca "eu am ales...", "regret ca..." vor da de banuit loialilor.

E comanda ca trebuie sa se alinieze in spatele egoului conducator pentru a-i implini vointa. Pentru ca egoismul are nevoie neconditionat de unanimitate, omagii, solidarizare, colectivism. Asa ca fundamentarea teoretica, analiza argumentelor, a feedbackului nu mai au rost, iar democratia ramane doar pe hartie. Nesanctionate la timp, repetitiile devin obisnuinte si derapajele, regula.

Istoria ne invata ca, in vremuri de restriste, conducatorii intelepti apeleaza la ajutorul elitelor intelectuale: Churchill a scurtat razboiul mondial cu cel putin doi ani, spun analistii, angajand savanti pentru decriptarea semnificatiilor unor gesturi, acte ale inamicului, iar la noi carturarii au pus umarul la constructia unei patrii moderne la chemarea lui Carol I, Barbu Catargi, a Bratienilor.

In schimb, avand complexe fata de intelectuali, marii dictatori, al caror egomism a fost indubitabil si i-au luat tovarasi de drum pentru a-si legitima abuzul de putere. Poate ca genocidul nazisto-bolsevic n-ar fi fost posibil daca adularea, servilismul, compromisul moral al atator personalitati culturale nu i-ar fi incurajat. Au facut-o din egolatrie, pentru glorie efemera. Pe egoisti nu-i poti insa uri, ci doar compatimi.

Acum isi arata vocatia prin apele cazute cu nemiluita, in fata celor ce si-au pierdut agoniseala de-o viata. N-au perceptia tragicului, n-au nevoie de specialisti, nici de parerile napastuitilor, caci sunt atotstiutori. Vin numai cu taraful televiziunilor dupa ei, sa nu se piarda o iota din invataturile catre popor.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...