Cine sa fie tehnocratul? (Opinii)

Acum, ca taberele din PD-L si-au reimpartit pozitiile de putere, iar Emil Boc si-a securizat inca un mandat la sefia partidului, a mai ramas in discutie o singura necunoscuta, cea mai importanta, despre care presa discuta intens: schimbarea premierului.

Ea este, in mod evident, necesara, pentru a opri recesiunea increderii in Guvern, ajunsa la cote de avarie, si pentru a impulsiona reformele ajunse in zonele cele mai sensibile.

Mai mult decat o simpla schimbare de premier, in acest moment Romania are nevoie de o solutie exceptionala, adica de un premier tehnocrat, singurul care poate sa reformeze regiile si societatile de stat, mustind de clientela si sa diminueze pe cat posibil dezmatul bugetar specific anilor electorali.

Este ceea ce gandeste, probabil, si Traian Basescu, daca citim interviul acordat luni de fostul sau consilier, Sebastian Lazaroiu.

Usor de inteles, greu de facut, caci PD-L nu va ceda cu una cu doua robinetele bugetului si nu-si va sacrifica fara lupte grele clientela. Nici Emil Boc nu pare prea dornic sa renunte la scaunul pentru care pare sa se creada nascut, iar fara demisia sa o schimbare de premier nici nu poate intra in discutie.

Dar si sa fie infranta aceasta rezistenta, ma tem ca gasirea unui tehnocrat potrivit nu este o misiune usoara. Nu pentru ca Romania nu ar avea buni finantisti si economisti. BNR are o colectie remarcabila. Insa pentru aceasta misiune calificarea profesionala este doar una dintre conditiile esentiale. Mai sunt si altele.

Eventualul premier tehnocrat trebuie sa fie si o personalitate cu mare anvergura si credibilitate, care sa trateze nu doar criza economica, ci si criza grava de neincredere in care se afla Romania.

Un necunoscut, indiferent cat ar fi el de valoros, nu va reusi sa rezolve aceasta problema. Girul lui Traian Basescu nu mai are greutatea de odinioara, caci insusi presedintele se afla intr-o groapa de credibilitate. Iar fara o sustinere publica reala, reformele, care vor intampina si o acerba rezistenta politica, nu au sanse prea mari de reusita.

In plus, acest premier tehnocrat si echipa lui trebuie sa primeasca investitura Parlamentului si este foarte posibil ca el sa nu colecteze voturile intregii coalitii.

Tabara Blaga a lasat deja sa se inteleaga ca nu va accepta in veci un tehnocrat. Prin urmare, ar fi foarte bine ca el sa poata conta si pe niste voturi ale Opozitiei.

Nu programul i le va aduce, indiferent cat ar fi de bun, nici simpatia, ci eventuala obligatie. Le va lua, daca va fi o personalitate pe care Opozitia sa nu o poata respinge fara costuri electorale majore.

Apoi, premierul tehnocrat trebuie sa aiba o minima experienta in pivinta vietii politice. Caci marea in care va fi trimis sa inoate este una plina de rechini, mai mici sau mai mari, mai pasnici sau mai agresivi. Ca sa supravietuiesti printre ei, fara a fi unul dintre ei, trebuie sa le cunosti bine comportamentul, sa le intelegi mecanismele, sa fii cu un pas inaintea lor si a le impui respectul.

Iar politicianul roman nu are strop de respect pentru profesionalism, fiind sensibil doar la piciorul pe care-l simte pe grumaz. Presiunea exercitata de acesta este direct proportionala cu respectul aratat purtatorului de bocanc.

Premierul tehnocrat va fi un manager, un conducator de echipa si trebuie sa aiba o minima experienta in acest sens. Adica trebui sa fie un om care a condus echipe de cel putin 30 de oameni normali, pentru a tine in frau o echipa de politicieni, fie ea si impanata cu tehnocrati.

Daca insumam aceste conditii minimale, lista variantelor ramane foarte restransa caci mai toate numele vehiculate pana acum rateaza cel putin una dintre conditii. Ma tem ca ea se reduce de fapt cam la 2, cu indulgenta 3 personalitati.

Cel mai potrivit, din toate punctele de vedere, ar fi Mugur Isarescu, insa se pare ca guvernatorul refuza in continuare sa mai coboare in troaca politica pe care o cunoaste mai bine decat si-ar dori.

Lucian Croitoru s-ar apropia oarecum de profilul cerut, insa nu cred ca are inca nici notorietatea, nici experienta politica cerute. Dar sa zicem ca, bine sustinut de parintele sau profesional de la BNR, ar putea face fata, insa, se pare ca experienta din toamna lui 2009 i-a lasat traume atat de adanci incat nu mai doreste un bis.

Ar mai fi Mihai Tanasescu, omul FMI, fost om politic, greu de refuzat de PSD, care l-a avut ministru de Fianante vreme de 4 ani, desprins totusi de mai bine de 4 ani de politica romaneasca si vindecat, dupa toate aparentele, la Washington, de metehnele stangiste si dambovitene. El ar fi insa cel mai greu de digerat de catre PD-L, ca ar fi nevoit sa inghita nu numai un tehnocrat, ci unul provenit de la adversar.

Ramane de vazut cum si daca va reusi Traian Basescu sa iasa din aceasta ecuatie extrem de complicata.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...