Opinii: Sacrificiul de sine al politicului

De doua decenii asistam neputinciosi la invazia politicului in casa, blocul, strada, televizorul, scoala, ziua si noaptea vietii noastre. S-a strecurat in cele mai intime si neinsemnate locuri. Nimic n-a fost lasat deoparte. Pana si pruncutul din leagan e luat in calcul.

Atat de tare s-a labartat, incat, epuizandu-si resursele, da sa se hraneasca cu propriul hoit, ca Nastratinul barbilian: "sfant trup si hrana siesi, Hagi rupea din el".

Fenomenul se numeste criza romaneasca, nu a aparut din seninul de Voronet, ci ca tendinta autodevoratoare insinuata inca din primele manifestari postdecembriste, iar acum intra in faza delirium tremens. Faptul e intalnit la canibali si la alte vietuitoare care-si mananca perechea ori puiul.

Dupa instaurarea unei democratii neaos-originale, nu una utopica, ci dezarticulata, ca si cum nici n-ar fi, s-a inceput cucerirea pas cu pas a spatiului public: s-au calcat in picioare, si-au facut loc cu coatele, genunchii, pumnii si dintii, cica si cu pistolul, ca sa iasa in fata neamului sa se dea mari conducatori, salvatori, tatuci. De la Piata Palatului pana-n ulita mare din Pocreaca. Indiferent de stare sociala, formatie culturala, onoare, demnitate.

Nicicand nu s-au imbulzit mai multi patrioti pe metru patrat. Umbra comandantului suprem nu disparuse odata cu personajul, iar pofta de a-i lua locul sau macar de a-l imita a umflat vertiginos muschii in tot natul cu fler de zoon politikon.

Tot de atunci, tara sta la usa, neavand loc sa intre, iar cumetrii analisti, forjori de opinii politicastre, se incontreaza in a da sentinte si a-si ocari neamul. Ba ar pune pe noi si biciul ori sabia ninja vanturate amenintator de intaii barbati ai tarii cand se viseaza ei mari voievozi.

Am mai trecut prin situatia asta in ultimii ani ai domniei lui Cuza, dar am uitat ca intelectuali cu drag de neam si tara si-au sacrificat cariera si chiar viata, gasind cel mai bun leac, din pacate, doar pentru trei generatii. Astazi ne-au pierit profetii.

Socrate isi invata discipolii ca nu pot fi vindecate ochiul fara trup, partea fara intreg. Dupa mai bine de doua milenii, Kant relua principiul antic al cunoasterii de sine, venerat de greci la Delphi, dezvoltandu-l in pagini de uluitoare limpezime a gandirii si inaltime morala. Fara a le insusi pe acestea, fara a pricepe macar binomul hegelian determinant-determinat, nu poti judeca cele ce ni se intampla, n-ai cum sa descoperi etiologia bolii, nici posibilitatea salvarii de sine si a aproapelui.

E vorba de constructia unei imagini despre sine false, cu incredere in sine, stima si respect de sine disproportionate. Din pricina orbirii de sine. Educati in spiritul materialismului ateu, inca productiv, crestinestile sacrificii si jertfe de sine raman simple figuri retorice. Asadar, in adevaratul sens, doar insul constient de sine si de ai sai ar putea fi om politic. Insa constienta sinelui si "legea morala" nu se mai invata la scoala, nemaiavand cautare in lumea "stalpilor" societatii. Mai bine sa apelam la argumente.

Plecand de la aceste ipoteze, se observa ca sacrificiul politic e un fel de fata morgana de care se face caz doar cand scaderea in sondaje nu mai poate fi dosita, nici curmata. Ceea ce ar duce, Doamne fereste! la pierderea malaiului puterii.

Hiperincrederea in sine se stravede din motivarea naiva: Guvernul se sacrifica(!) prin angajarea raspunderii in plenul Parlamentului, desi initial si-o asumase in nume propriu presedintele in fata poporului; cica oricine ar fi fost la putere ar fi patit la fel, caci lupta(?) cu criza uzeaza imaginea.

Asadar, vinovata n-ar fi lipsa vointei politice de a actiona eficient si a raspunde in fapt, nu precaritatea competentelor si a performantelor, improvizatia sau chiar delasarea ne-au adus la sapa de lemn! De moment ce se insista obsesiv pe ideea curajului guvernamental si al majoritatii captive, nu poate fi vorba de "sacrificiu major", ci de aceeasi incercare ipocrita de a mai salva ceva din capitalul electoral ajuns la cote datatoare de frisoane.

Numai ca perceptia publica e cu totul alta: sacrificati sunt cei mici, talpa tarii, pe umerii lor se simt curbele de sacrificiu, puternicii zilei fiind mereu la adapost. Ideologic, sacrificiul imaginii de sine n-ar fi trebuit sa duca la asemenea orbire, incat sa nu fii in stare ca guvernant sa-ti salvezi aproapele cum ai promis, ci doar tovarasii de tasmacherii. Ceea ce la Orwell se numeste mesaj dublugandit.

In pofida unei evolutii pe dos, guresii de partid sustin ca rolul ideologiilor va creste in viitoarea confruntare electorala. Nu si prevalenta sacrificiului de sine al politicului, conceput doar ca instrument electoral. Deja elita intelectuala de partid s-a pus pe treaba, lansand la birtul din colt cateva ideologii, dar, ingrati cum suntem, nu le-am prins spilul si importanta: toate graviteaza magistral in jurul conceptului de basescianism.

Prima dintre ele se bazeaza pe porunca I a decalogului, cea referitoare la interdictia de a te inchina altor (Dumne)zei, a doua, pe subtilitatea simbolului plenar "pleasca", punand in lumina inaltele contributii despre descentralizare, autonomie locala, ocrotirea drepturilor si a libertatilor, cu observatia ca la implementare se aplica prefixul reformator ne-.

Asa ca ideologia sacrificiului de sine al politicului n-are sorti de izbanda cata vreme duhul puterii imbata mintile, caci pofta de trai luxos pe seama contribuabilului nu mai tine cont de rusine, onoare si demnitate.

Retragerea politicului din transeele ubicue in spatiile destinate siesi, Parlament, consilii locale, va fi posibila doar atunci cand alesul il va reprezenta pe cetatean, excluzand imaginea de sine. Odata si odata se va intelege ca politizarea generalizata si crearea unei clase suprapuse de privilegiati nu tine de cultura politica a democratiilor autentice, ci de bunul plac. Ce repede uitam lectia lui Decembrie '89!

Orba acuză Biroul Electoral Central că favorizează alianța PSD-PNL: ”Le-a dat voie să desfacă alianţa împotriva firii”

Liderul Forţa Dreptei, Ludovic Orban, a acuzat joi, 25 aprilie, Biroul Electoral Central că ar fi modificat „în mod ilegal” o hotărâre de guvern şi că instituţia ar fi...

Liderul USR, după trimiterea în judecată a lui Clotilde Armand: ”Sunt nişte dosare fake, hărţuieli politice”

Preşedintele USR, Cătălin Drulă, a reacţionat după Clotilde Armand, primarul Sectorului 1, a fost trimisă în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 şi a afirmat că...