USL a preluat dupa alegerile din decembrie, de la presedinte si de la PDL, ideea reorganizarii teritorial-adiministrative a tarii, chiar daca la inceputul discutiilor liderii ei s-au opus vehement proiectului schitat de initiatori.
De fapt, o scurta documentare asupra reactiilor provocate de regionalizare va arata ca fiecare partid se opune cu toata forta ideilor venite din orice alta parte. UDMR se opune tuturor, PDL nu e de acord cu proiectul USL, in trecut liderii Uniunii au desfiintat varianta presedintelui.
Astazi, in interiorul Uniunii Social Liberale, nu exista subiect care sa dezbine mai adanc apele intre penelisti si pesedisti. Ba, mai mult decat atat, regionalizarea desparte apele chiar si in interiorul PSD, unde Dragnea duce inca negocieri in forta cu baronii locali.
Asa se explica poate iesirea extrem de nervoasa si mai ales disproportionata a catorva stabi din provincie, dupa ce au primit altfel nevinovata scrisoarea-circulara care ii indemna sa isi plateasca arieratele. Autorul, ministrul pentru Buget, Liviu Voinea, si-a primit imediat botezul de la greii din teritoriu.
Reactia baronilor in cazul "circularei" lui Voinea este reprezentativa pentru puterea pe care o pot pune in miscare, daca vor ajunge la concluzia ca le este scazuta forta, le sunt diminuate privilegiile si impartite si redistribuite mecanismele de control si exercitare a puterii.
Dintr-un astfel de context a rasarit si declaratia surprinzatoare a lui Dragnea - parintele incoronat al regionalizarii - ca daca regionalizarea va fi facuta politic, Romania va fi distrusa (sic!). De ca si cum nu el are in sarcina sa-i traseze coordonatele, nu in incubatoarele PSD si PNL va fi preparata si nu USL o va trece prin Parlament pana la modificarea Constitutiei.
Insa tot repornirea discutiilor in jurul reorganizarii teritorial-administrative a atras si noile conflicte cu etnicii maghiari din asa-zisul Tinut Secuiesc. Simtind ca e rostul de a se infige direct in miezul problemei, maghiarii au pronuntat cuvantul magic - autonomie - si isi ridica tot mai frecvent steagul, plasandu-l pe unde apuca mai provocator.
Dar si riscul escaladarii acestui conflict paleste in raport cu adevaratele probleme care pandesc din spatele regionalizarii.
Ruperea USL din cauza neintelegerilor si supararilor declansate de modul in care va fi pana la urma proiectata reorganizarea e primul si cel mai vizibil. Din compromisul fata de presiunile baronilor poate sa apara insa cea mai hidoasa consecinta. O redesenare administrativ-teritorial mosita de baroniada locala, care sa fie inca de la inceput expresia unei si mai profunde feudalizari.
Penduland intre descentralizare si o mai crescuta autonomie a centrelor locale, oricat de bine ar suna in intentii si declaratii, rezultatul final al regionalizarii risca sa arunce tara intr-un feudalism si mai feroce decat cel intretinut de marii baroni in acest moment.
Nu ar fi prima oara in Romania cand, din dorinta de a descentraliza si moderniza, ar rezulta o realitate exact pe dos fata de scopurile vizate la inceput. Pentru a nu se intampla astfel, ar trebui sa avem specialisti in administratie, in gandirea si implementarea proiectelor de anvergura, vointa politica uriasa si lideri locali dispusi sa cedeze din putere si influenta.
Trecutul si experienta nu ne incurajeaza deloc. Acesta este insa pariul cu viitorul. Daca va reusi, poate inseamna un mare pas inainte. Daca nu, esecul regionalizarii va declansa prima (si ultima) criza serioasa a USL.