Opinii: 21 de ani degeaba

Asa s-au scurs 21 de ani de la Revolutie. Astazi nu mai intereseaza pe nimeni nici macar adevarul de atunci. Minciunile pe care le-am primit incontinuu ne-au anihilat credinta, ne-au dezgustat pana la umilinta, iar astazi nu ne mai pasa decat de ziua de maine. Exact ca in urma cu 21 de ani.

Am pierdut si pariul lui Brucan. Cel mult, in tot timpul asta am invatat doar ce NU este democratia. De practicat, o facem cum stim dintotdeauna - haiduceste. Asa cum am facut cu toate cele in istoria noastra.

21 decembrie 1989. Pentru prima oara Nicolae Ceausescu era intrerupt in timpul unui discurs de catre multimea care pana atunci il osbinuise cu omagii si gesturi adulatoare. Pamantul se cutremura odata cu camerele de luat vederi ale televiziunii nationale care transmiteau in direct Marea Adunare Nationala unde rasarea samburele de revolta din fata Comitetului Central.

In timp ce fostul presedinte amutea in fata multimii care invata sa strige "Libertate" si "Jos Ceausescu", in inimile a milioane de romani incepea sa rasara speranta. O imensa bucurie se nastea in sufletele chinuite mai bine de 50 de ani de toruta a unui regim tot mai absurd, de intunericul si foamea care bantuiau casele romanilor. Atunci, in acea zi istorica romanii au inceput sa creada ca se poate.

Gustul libertatii venea insotit de cele mai sincere si puternice sperante, de cele mai nevinovate iluzii si de bucuria imensa a unui nou inceput. Ce s-a intamplat de atunci incoace, de am ajuns captivi in acest punct mort, inca nu ne-am lamurit. Inainte de a critica si de a incerca sa aruncam vina aiurea in jurul nostru, sa fim sinceri cu noi insine. Ne-am pacalit singuri si ne-am furat mereu caciula unii altora.

Tragand o linie imaginara dupa cei 21 de ani, constatam ca, in realitate, majoritate a mimat libertatea in acel sfarsit sangeros de decembrie. Nu ne-am rupt nici acum definitiv de trecut. Ne-am adaptat atat de bine la valorile, principiile si practica de dinainte de '89, incat acum nu ne mai putem dezbara de ele. Comunismul ne-a ramas in sange prin spagile si mita pe care le-am dezvoltat si le-am perfectionat dupa '89. Am facut din "relatii" si "interventii" un mod de viata.

Nostalgia tot mai profunda a Epocii de Aur a comunismului din randul romanilor pecetluieste soarta celor 21 de ani scursi de la Revolutie. Ca si cum nu ne-ar fi de ajuns aceste sechele, handicapul cel mai mare cu care s-a ales acest popor, culmea in libertate!, este ca nu mai viseaza si nu mai crede in propriul sau viitor. Un procent tot mai mare vrea sa plece in strainatate, iar cine ramane crede in miracole.

La fel ca in urma cu 21 de ani, ne-am pierdut definitiv increderea in cei care ne conduc, iar dezamagirea generala si repetata a clasei politice ne-a furat castigul din decembrie '89. Nu mai putem crede in niciun proiect sau idee, nu mai putem visa la nimic, pentru ca de 21 de ani traim dezamagiri dupa dezamagiri.

Poate ca undeva in viitor vom invata sa credem in viitorul nostru chiar si impotriva celor care ne conduc intr-un moment sau altul. Atunci poate ca obisnuintele trecutului vor fi uitate si vindicate.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...