Copiii de ieri nu mai sunt

Nu au stat niciodata la coada mai mult de cinci minute, cred ca blugii sunt singurii pantaloni care s-au inventat vreodata pe lumea asta, nu au avut de ce sa astepte o luna pentru o lama de guma Orbit si Craciunul pentru un sfert de Toblerone, nu au simtit niciodata cum ciocolata de pe napolitanele Danut li se topeste pe papilele gustative si nici nu s-au intrebat de ce Eugenia a devenit o simpla eugenie.

Nu au mai prins elasticul, nici joaca de-a v-ati ascunselea si nici sotronul, subsolul nu le-a parut niciodata o pivnita bantuita de spirite malefice transformate in sobolani, scrisul pe garaje nu i-a pasionat, iar gradina din fata blocului este si va ramane o gradina si doar atat, nu o adevarata jungla, cu copaci batrani si stufosi, ce creaza atmosfera unei scene de film, unde niste copii se credeau, odata, Tarzan si Jane.

Nu au stat la gura sobei sa manance mere coapte cu miere si sa formeze monstri din limbile flacarilor, nu au alergat dupa carti si viniluri, nu se urcau noaptea pe casa sa le faca semne extraterestrilor cu lanterna de vanatoare, nu au zacut doua zile cu felii de cartof la ochi dupa un bulgare de zapada primit direct in fata si alte zece cand s-au tulburat pentru prima oara cu Zarea si cu Carpati pentru cateva grame de curaj in fata... bolilor de inima!

Nu a fost usor sa fii copilul anilor '90, dar a fost frumos. Copiii de azi urla, se cred Van Damme sau Schwarzeneger si, ce e si mai trist, chiar se bat. Noi ne jucam, ei se bat. Joaca lor e denaturata, trista si urata. Au toale peste toale, nu mai au uniforma, mananca ciocolata si chipsuri, nu eugenii, nu mai au biciclete, au scutere sau ATV-uri. Nu se mai duc la teatru, asculta manele, nu mai citesc, se uita la fime sau stau cu ochii lipiti de monitorul calculatorului.

Nu mai invata fiindca are tata destui banii, iar profesoara e cam moarta de foame. Se vede dupa haina roasa de timp. Scoala naste analfabeti din cauza carora vom ajunge sa scriem "zii", "vede-ti" si asa mai departe. Fiindca nivelul le permite, parintii angajeaza meditatori odraslelor...

Copiii invata de mici ierarhia sociala. Nu mai e cum era odata, cand ne jucam cu totii, indiferent ce natie eram, cate pistrui aveam pe fata, cat castigau parintii sau daca aveau masina. Copiii de astazi nu mai vorbesc cu cei rromi, cu cei care nu au trei telefoane, calculator de ultima generatie, ultimul model de blugi sau daca parintii nu au nu stiu cate case in Pipera sau in Corbeanca. Copilaria urla intr-un ciob de amintire, bolnava de inima... Dar noi unde am fost cand s-au intamplat toate astea si de ce ne permitem sa-i afundam si mai mult in neant in loc sa-i ajutam cumva?

Ceausescu? Who the fuck is Ceausescu?

Nu stiu cine a fost si cine e, pentru noi, Nicolae Ceausescu. Cei care isi amintesc acum de anii pe cand cumparau zeci de carti cu cel mai iubit fiu al poporului ca sa primeasca pe sub mana un Rousseau nu ar ezita sa fie cinici si sa spuna ca "mucosii de azi" s-au nascut in puf si sunt atat de ignoranti incat nu-si dau seama de norocul care a dat peste ei ca s-au nascut dupa ce Romania a devenit prima tara din lume care a iesit de sub jugul comunismului ucigandu-si conducatorul. Si nu oricum, ci in direct.

Cel putin asta este concluzia unui prieten al unui prieten, in jur de 40 de ani, care a dat de un pusti de 14 ani pentru care Ceausescu era un mare semn de intrebare. Dar ar trebui oare sa ne creasca tensiunea ca niste copii ar putea reusi, intr-un final, sa-l omoare pe Impuscatul tocmai pentru ca mintea nu le-a fost alterata de microbul Securitatii?

Sa-i condamnam ca nu au suferit ororile unui regim ce a bagat sute de oameni in ospicii, ramasi cu sechele ca le sunt ascultate telefoanele, ca le este verificata casa, oameni care in loc de serviciul CTC (Controlul Tehnic al Calitatii) citeau "Ceausescu te cauta"? Ar trebui oare sa ne uitam la ei cu invidie ca au platit si inca platesc pentru ghinionul ca au avut mai mult decat noi? Sau sa ne para rau ca nu au cu ce compara lumea de azi?

Sa-i condamnam ca n-au avut parte de Ceausescu cand, de fapt, ar trebui sa le plangem de mila ca n-au trait bucuria gasita in lucruri simple, in jocuri, glume, in rasete, in Bonibon, Topi Top sauTurbo, de la turci? Cu ce e mai nociv oare Ceausescu ca "LOL-ul" de azi?

"... la trecutu-ti crancen, crancen viitor"

Acum, vezi pustani de clasa VII-a, tristi, seriosi, la ani lumina distanta, care in scurt timp isi vor gasi raspunsul la propriile probleme existentiale, altele decat ale noastre, in vicii, in tigari, in alcool, in droguri, in viata traita la maximum pentru scurtele secunde in care adrenalina ii face sa-si simta propriul sange curgand prin vene.

Fac asta pentru ca e la moda sau pentru ca au motive reale - lumea in care traiesc? Cert e ca timpul nu a mai avut rabdarea si cu ei si le-a furat copilaria cand nici nu apucasera sa faca bine cunostinta cu ea. Isi vor vinde salariile ca sa cumpere timp. Nu, nu sunt niste mucosi, nu sunt niste prosti, nu sunt niste idioti. Sunt exact ceea ce se vrea acum: sunt cetatenii europeni ai secolului XXI. Stimulati si creati de noi...

Presiunile la care sunt supusi de catre societate, care se asteapta sa profite de "libertate" si sa "scuipe turma" pentru generatiile trecute, asteparile noastre de la ei, avand in vedere ca ei nu au fost asupriti, ci s-au dezvoltat cu computerul in uter, au crescut proportional cu anii trecuti de la lovilutie, dar si cu noua indobitocire a romanilor: presa.

Nu au cum sa mai perceapa lumea asa cum o faceam noi pentru ca vremea pe cand eram copii si strazi cutreieram cu cheia de gat si fara telefon mobil a murit demult. Ei s-au nascut in secolul vitezei si tot ce pot sa faca este sa tina pasul. Noi stim ce au pierdut, dar ei nu: sunt maturizati inainte de vreme. Au uitat ca au de trait o copilarie, ca sunt copii... Noi le-am bagat in cap ca ei trebuie sa fie altfel pentru ca "le-au fost create toate conditiile". Dar tot noi suntem cei care i-am omori cu privirea pentru ca vor sa fie direct mari, fara sa stie ca anii acestia nu ii mai pot avea. Niciodata!

Relatiile interumane, sentimentele, sensibilitatea fiintei umane si defectele atat de importante care o definesc se pierd intr-o lumea alienata. Acum, prima intalnire inseamna un sms sau un offline, nu o fata rosie care nu stie cum sa fuga in casa si sa se ascunda sub toate pernele de... emotie!

Singurul sentiment care ma incearca fata de copiii de azi este acela de parere de rau. Copilaria lor nu e copilarie. E un amestec ciudat de prea multe din care nu inteleg nimic. Sau poate ca au parte de o copilarie pe care eu n-o pot intelege. Noi la 11 ani nu eram indeajuns de dezvoltati sexual incat sa putem sa ne reproducem, noi inca jucam v-ati ascunselea prin spatele blocului.

Ei prefera sa stea in casa la calculator si sa se joace in retea decat sa alerge prin curtea blocului. Stau "impreuna" si se joaca la calculator. Mai conteaza ca sunt impreuna si nu fiecare acasa la el? Calculatorul e un miraj care captiveaza, poate mai mult decat invechitul "lapte-gros", dar nu la fel de real: radeam, de noi, de cazaturile altora, ne traiam copilaria. Ei raman cu niste fete lungi de parca grijile intregii lumi s-au prabusit pe umerii lor. Dar nu au oare dreptate?

Ei nu sunt ca noi

A trata o generatie la fel cum le-ai tratat pe celelalte inseamna a te raporta la homosexuali ca la heterosexuali. Trebuie sa intelegem ca lumea a evoluat si, cu ea, si copiii. Incep sa faca multe lucruri mai devreme si altele mai tarziu sau niciodata spre deosebire de parintii sau bunicii lor.

Unii au scapat de problemele pe care inaintasii lor le aveau, dar poate ca au dat de altele. Cu toate astea, nu s-a luat nicio masura... Nu ii folosim decat pentru experimente si apoi ne intrebam de ce una dintre principalele cauze ale mortii juvenile este sinuciderea!

Desi traiesc intr-o cu totul alta lume fata de cea a copiilor de ieri, desi parasesc lumea copilariei mult mai devreme, desi fiecare pas pe care il fac este marcat de violenta si duritatea junglei de care nu ei sunt vinovati, desi acesti copii sunt pur si simplu altfel, transformarea lor in adultii de maine decurge dupa aceeasi schema ca in urma cu 20 de ani.

Daca suntem sinceri cu noi insine si taiem norul gros al ipocriziei ce umbreste realitatea, o sa ajungem la o singura concluzie: cei pe care ii criticam atat si nu contenim sa-i comparam cu noi, sa-i comparam cu generatii cu care nu au nimic in comun, cei pe care ii descumpanim si asupra carora facem presiuni, de la care asteptam marea democratie si libertate sunt victimele nostre comune. Ei sunt pretul pe care inca nu l-am platit in graba noastra de la un comunism crancen la unul mascat...

Dan Tănasă, candidatul AUR la Primăria Brașov: ”Braşovenii nu mai sunt nevoiţi să aleagă răul cel mai mic”

Alianţa pentru Unirea Românilor, filiala Braşov, a prezentat, vineri, candidatul pentru funcţia de primar al Municipiului Braşov în persoana deputatului Dan Tanasă. Acesta a declarat...

Premierul Ciolacu, alături de tinerii blocaţi pe aeroportul din Dubai: ”Zâmbetele lor mi-au dat energie cât toate cafelele băute în ultimele zile” FOTO

Marcel Ciolacu, premierul României a postat imagini din aeronava oficială cu care revine în ţară, alături de grupul de tineri blocaţi pe aeroportul din Dubai, el afirmând că zâmbetele lor...