Ziare.com

Copiii de ieri nu mai sunt

de Adriana Toma
Duminica, 13 Septembrie 2009, ora 20:47

   

Copiii de ieri nu mai sunt
Nu au stat niciodata la coada mai mult de cinci minute, cred ca blugii sunt singurii pantaloni care s-au inventat vreodata pe lumea asta, nu au avut de ce sa astepte o luna pentru o lama de guma Orbit si Craciunul pentru un sfert de Toblerone, nu au simtit niciodata cum ciocolata de pe napolitanele Danut li se topeste pe papilele gustative si nici nu s-au intrebat de ce Eugenia a devenit o simpla eugenie.

Nu au mai prins elasticul, nici joaca de-a v-ati ascunselea si nici sotronul, subsolul nu le-a parut niciodata o pivnita bantuita de spirite malefice transformate in sobolani, scrisul pe garaje nu i-a pasionat, iar gradina din fata blocului este si va ramane o gradina si doar atat, nu o adevarata jungla, cu copaci batrani si stufosi, ce creaza atmosfera unei scene de film, unde niste copii se credeau, odata, Tarzan si Jane.

Nu au stat la gura sobei sa manance mere coapte cu miere si sa formeze monstri din limbile flacarilor, nu au alergat dupa carti si viniluri, nu se urcau noaptea pe casa sa le faca semne extraterestrilor cu lanterna de vanatoare, nu au zacut doua zile cu felii de cartof la ochi dupa un bulgare de zapada primit direct in fata si alte zece cand s-au tulburat pentru prima oara cu Zarea si cu Carpati pentru cateva grame de curaj in fata... bolilor de inima!

Nu a fost usor sa fii copilul anilor '90, dar a fost frumos. Copiii de azi urla, se cred Van Damme sau Schwarzeneger si, ce e si mai trist, chiar se bat. Noi ne jucam, ei se bat. Joaca lor e denaturata, trista si urata. Au toale peste toale, nu mai au uniforma, mananca ciocolata si chipsuri, nu eugenii, nu mai au biciclete, au scutere sau ATV-uri. Nu se mai duc la teatru, asculta manele, nu mai citesc, se uita la fime sau stau cu ochii lipiti de monitorul calculatorului.

Nu mai invata fiindca are tata destui banii, iar profesoara e cam moarta de foame. Se vede dupa haina roasa de timp. Scoala naste analfabeti din cauza carora vom ajunge sa scriem "zii", "vede-ti" si asa mai departe. Fiindca nivelul le permite, parintii angajeaza meditatori odraslelor...

Copiii invata de mici ierarhia sociala. Nu mai e cum era odata, cand ne jucam cu totii, indiferent ce natie eram, cate pistrui aveam pe fata, cat castigau parintii sau daca aveau masina. Copiii de astazi nu mai vorbesc cu cei rromi, cu cei care nu au trei telefoane, calculator de ultima generatie, ultimul model de blugi sau daca parintii nu au nu stiu cate case in Pipera sau in Corbeanca. Copilaria urla intr-un ciob de amintire, bolnava de inima... Dar noi unde am fost cand s-au intamplat toate astea si de ce ne permitem sa-i afundam si mai mult in neant in loc sa-i ajutam cumva?

Ceausescu? Who the fuck is Ceausescu?

Nu stiu cine a fost si cine e, pentru noi, Nicolae Ceausescu. Cei care isi amintesc acum de anii pe cand cumparau zeci de carti cu cel mai iubit fiu al poporului ca sa primeasca pe sub mana un Rousseau nu ar ezita sa fie cinici si sa spuna ca "mucosii de azi" s-au nascut in puf si sunt atat de ignoranti incat nu-si dau seama de norocul care a dat peste ei ca s-au nascut dupa ce Romania a devenit prima tara din lume care a iesit de sub jugul comunismului ucigandu-si conducatorul. Si nu oricum, ci in direct.

Cel putin asta este concluzia unui prieten al unui prieten, in jur de 40 de ani, care a dat de un pusti de 14 ani pentru care Ceausescu era un mare semn de intrebare. Dar ar trebui oare sa ne creasca tensiunea ca niste copii ar putea reusi, intr-un final, sa-l omoare pe Impuscatul tocmai pentru ca mintea nu le-a fost alterata de microbul Securitatii?

Sa-i condamnam ca nu au suferit ororile unui regim ce a bagat sute de oameni in ospicii, ramasi cu sechele ca le sunt ascultate telefoanele, ca le este verificata casa, oameni care in loc de serviciul CTC (Controlul Tehnic al Calitatii) citeau "Ceausescu te cauta"? Ar trebui oare sa ne uitam la ei cu invidie ca au platit si inca platesc pentru ghinionul ca au avut mai mult decat noi? Sau sa ne para rau ca nu au cu ce compara lumea de azi?

Sa-i condamnam ca n-au avut parte de Ceausescu cand, de fapt, ar trebui sa le plangem de mila ca n-au trait bucuria gasita in lucruri simple, in jocuri, glume, in rasete, in Bonibon, Topi Top sauTurbo, de la turci? Cu ce e mai nociv oare Ceausescu ca "LOL-ul" de azi?

"... la trecutu-ti crancen, crancen viitor"

Acum, vezi pustani de clasa VII-a, tristi, seriosi, la ani lumina distanta, care in scurt timp isi vor gasi raspunsul la propriile probleme existentiale, altele decat ale noastre, in vicii, in tigari, in alcool, in droguri, in viata traita la maximum pentru scurtele secunde in care adrenalina ii face sa-si simta propriul sange curgand prin vene.

Fac asta pentru ca e la moda sau pentru ca au motive reale - lumea in care traiesc? Cert e ca timpul nu a mai avut rabdarea si cu ei si le-a furat copilaria cand nici nu apucasera sa faca bine cunostinta cu ea. Isi vor vinde salariile ca sa cumpere timp. Nu, nu sunt niste mucosi, nu sunt niste prosti, nu sunt niste idioti. Sunt exact ceea ce se vrea acum: sunt cetatenii europeni ai secolului XXI. Stimulati si creati de noi...

Presiunile la care sunt supusi de catre societate, care se asteapta sa profite de "libertate" si sa "scuipe turma" pentru generatiile trecute, asteparile noastre de la ei, avand in vedere ca ei nu au fost asupriti, ci s-au dezvoltat cu computerul in uter, au crescut proportional cu anii trecuti de la lovilutie, dar si cu noua indobitocire a romanilor: presa.

Nu au cum sa mai perceapa lumea asa cum o faceam noi pentru ca vremea pe cand eram copii si strazi cutreieram cu cheia de gat si fara telefon mobil a murit demult. Ei s-au nascut in secolul vitezei si tot ce pot sa faca este sa tina pasul. Noi stim ce au pierdut, dar ei nu: sunt maturizati inainte de vreme. Au uitat ca au de trait o copilarie, ca sunt copii... Noi le-am bagat in cap ca ei trebuie sa fie altfel pentru ca "le-au fost create toate conditiile". Dar tot noi suntem cei care i-am omori cu privirea pentru ca vor sa fie direct mari, fara sa stie ca anii acestia nu ii mai pot avea. Niciodata!

Relatiile interumane, sentimentele, sensibilitatea fiintei umane si defectele atat de importante care o definesc se pierd intr-o lumea alienata. Acum, prima intalnire inseamna un sms sau un offline, nu o fata rosie care nu stie cum sa fuga in casa si sa se ascunda sub toate pernele de... emotie!

Singurul sentiment care ma incearca fata de copiii de azi este acela de parere de rau. Copilaria lor nu e copilarie. E un amestec ciudat de prea multe din care nu inteleg nimic. Sau poate ca au parte de o copilarie pe care eu n-o pot intelege. Noi la 11 ani nu eram indeajuns de dezvoltati sexual incat sa putem sa ne reproducem, noi inca jucam v-ati ascunselea prin spatele blocului.

Ei prefera sa stea in casa la calculator si sa se joace in retea decat sa alerge prin curtea blocului. Stau "impreuna" si se joaca la calculator. Mai conteaza ca sunt impreuna si nu fiecare acasa la el? Calculatorul e un miraj care captiveaza, poate mai mult decat invechitul "lapte-gros", dar nu la fel de real: radeam, de noi, de cazaturile altora, ne traiam copilaria. Ei raman cu niste fete lungi de parca grijile intregii lumi s-au prabusit pe umerii lor. Dar nu au oare dreptate?

Ei nu sunt ca noi

A trata o generatie la fel cum le-ai tratat pe celelalte inseamna a te raporta la homosexuali ca la heterosexuali. Trebuie sa intelegem ca lumea a evoluat si, cu ea, si copiii. Incep sa faca multe lucruri mai devreme si altele mai tarziu sau niciodata spre deosebire de parintii sau bunicii lor.

Unii au scapat de problemele pe care inaintasii lor le aveau, dar poate ca au dat de altele. Cu toate astea, nu s-a luat nicio masura... Nu ii folosim decat pentru experimente si apoi ne intrebam de ce una dintre principalele cauze ale mortii juvenile este sinuciderea!

Desi traiesc intr-o cu totul alta lume fata de cea a copiilor de ieri, desi parasesc lumea copilariei mult mai devreme, desi fiecare pas pe care il fac este marcat de violenta si duritatea junglei de care nu ei sunt vinovati, desi acesti copii sunt pur si simplu altfel, transformarea lor in adultii de maine decurge dupa aceeasi schema ca in urma cu 20 de ani.

Daca suntem sinceri cu noi insine si taiem norul gros al ipocriziei ce umbreste realitatea, o sa ajungem la o singura concluzie: cei pe care ii criticam atat si nu contenim sa-i comparam cu noi, sa-i comparam cu generatii cu care nu au nimic in comun, cei pe care ii descumpanim si asupra carora facem presiuni, de la care asteptam marea democratie si libertate sunt victimele nostre comune. Ei sunt pretul pe care inca nu l-am platit in graba noastra de la un comunism crancen la unul mascat...


Sursa: Ziare.com

Articol citit de 7395 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
32 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

excelent articol

intr-un fel nici nu vreau ca fiul meu sa fie asa cum am fost noi in copilarie, toti vrem mai mult, mai bun, pt copiii nostri.In acelasi timp mi-e dor de timpurile acelea, eram fericiti cu putin, eram mai inocenti, ne bucuram de copilaria pura.Povestiti-le adolescentilor de azi desprea jocurile voastre,o sa vedeti ca va privesc cu dispret:"lasa-ma cu cum era pe timpul vostru , acum am evoluat!".Sa fie bine, sa fie rau? Subiectul este extrem de vast.

 

Un articol bun de pus in rama...

Cum nu mai sint copiii de ieri ? Ba da ! Sintem noi...Noi, sintem copiii de ieri... Felicitari pentru articol, d-na Adriana Toma ! Excelent.

 

intrebare retorica

ma intreb care-i morala acestui articol? Articol scris foarte bine, care ne reflecta propriile ganduri in legatura cu copiii nostri. Tocmai asta este: nu are nicio morala, pentru ca ne resemnam in fata "evolutiei" fara sa fim capabili sa ii punem frana sau macar sa o mai incetinim. In acest mod se va dezumaniza omul.

 

Sigur devoluam...!

Libertatea este unul dintre marile vise ale fiecărui muritor, ale fiecărei societăti umane, insă pretul plătit pentru castigarea libertătii si mai ales pentru păstrarea ei este urias. Societatea in care trăim se declară liberă, umanistă, pragmatică, democratică... Omul ‘de tip nou’ (mai ales tineretul) crede că are măsura tuturor lucrurilor, fiind liber de orice constrangeri exterioare - toate lucrurile ii sunt permise.

Una dintre deficientele majore a educatiei ce se aplică azi copiilor este evitarea disciplinării fizice. Inainte vreme, se accepta aproape-n unanimitate că “nuiaua este ruptă din rai" (nu ciumagul…).
Fiindcă am spart tiparele si ne-am emancipat, ne confruntăm acum, in privinta aceasta, cu două mari conceptii:

1. Pe de o parte este filozofia lumii, care promovează prezumtia că disciplinarea fizică este dăunătoare, că poate duce la dezastre…, si ca atare trebuie eliminată. Pedagogii contemporani condamnă folosirea nuielei si-o etichetează ca un abuz care afectează negativ pe copii.
Această conceptie a fost propagată in ultimele decenii mai ales de către doctorul psiholog Benjamin Spock. El a spus că disciplinarea copiilor duce la afectarea negativă a personalitătii lor, la inhibarea creativitătii, la zdrobirea EU-lui lor care este atat de fragil si de important. Disciplinarea fizică, el a văzut-o ca pe un abuz care poate să ducă la manifestări violente a celor care au parte de ea. Mai nimeni insă nu a chestionat serios această teorie si multi părinti si pedagogi au preluat-o prosteste – le-a plăcut cum sună…, dar n-au privit si la ‘reversul medaliei’!

2. Opusă lumii, se situează conceptia biblică. Solomon sustine că educarea copiilor fără disciplinare fizică este total gresită si va duce la consecinte serioase. Acum depinde pe cine credem – pe dr. Spock (a murit in 1998) sau pe Solomon, care a fost inspirat de Dumnezeu.

Cateva explicații... (1)

In Prov. 22:15, Solomon spune asa:
“Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el."
Sunt in competitie două conceptii privind “inima copilului":
a. Conceptia umanistă spune că omul se naste bun de la natură si nu are nevoie de corectare si de disciplinare, ci trebuie să-i asigurăm un mediu in care să-si dezvolte personalitatea in mod creativ…
b. Conceptia biblică afirmă că toti ne nastem c-o natură păcătoasă. “Nebunia este lipită de inima copilului" incă de la nastere, si de aceea este continuu nevoie de corectii…

Pentru copilul mic, părintii sunt păzitorii legii, protectorii adevărului, administratorii pedepselor si a răsplătirilor, etc. Nuiaua este instrumentul ideal pentru ‘slefuirea’ copilului, pentru eliminarea “nebuniei “ din el, si pentru a-l ajuta să inteleagă atat notiunea de ‘judecată a lui Dumnezeu’ cat si pe cea a ‘harului Său’. Niciunul dintre noi n-am fost in stare să intelegem harul lui Dumnezeu pană cand n-am trecut prin experienta legii. Legea ne-a fost un pedagog inspre Hristos, ne-a dus la Hristos, spune apostolul Pavel. Dumnezeu nu S-a putut manifesta la Calvar, pană nu S-a revelat mai intai la Sinai. Ordinea nu este numai cronologică, ci si logică, si necesară. A fost nevoie de Lege, de pedeapsă, pentru a duce pe oameni la har, la gratiere.
Prin disciplinare, copilul ajunge să priceapă principiul guvernării divine, al acelei guvernări pe care Dumnezeu o aplică in lumea pe care a creat-o.
Refuzand a disciplina pe copil, practic părintii afirmă că legile Domnului nu sunt importante, că Dumnezeu care le-a intocmit si cere obidientă, nu merită să fie ascultat…
Dacă incălcarea regulilor, răutatea si rebeliunea nu sunt tratate si de părinti asa cum le tratează Dumnezeu, conceptia copilului despre lume va fi falsă, deformată, si va duce la dezastru.

Cateva explicații... (2)

Folosirea nuielei este indispensabilă pentru formarea unei conceptii corecte si complete despre existentă. Nuiaua ajută pe copil să inteleagă conceptele de ‘lege’ si ‘responsabilitate’. Ea-l ajută pe copil să-si dezvolte o notiune si atitudine serioasă privind “frica de Domnul" care “este inceputul intelepciunii". Această temere de Domnul nu trebuie să rămană numai la nivelul de respect si cinstire ‘cu buzele’…!
Citind la 1 Peter 2:17, constatăm că de fapt cinstirea o datorăm tuturor:
“Cinstiti pe toti oamenii, iubiti pe frati; temeti-vă de Dumnezeu; dati cinste impăratului!"

Există părinti credinciosi care, desi afirmă că Biblia este Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu, totusi nu folosesc nuiaua in procesul educatiei.
Cred că-i bine a analiza, bazandu-ne pe pătaniile noastre, si-ale altora, să trecem in revistă cam care sunt scuzele cele mai des intalnite la acei părinti care refuză să-si disciplineze copiii, apoi să căutăm a afla cum sunt ‘intampinate’ acele scuze in Cuvantul lui Dumnezeu.

Cateva explicații... (3)

CHIAR II IUBIM PE COPII?!
Un copil nemultumit, neascultător, cu toane, o tot irita pe mama lui care incerca să-l linistească, pledand cu el si insistand, desi era adusă la capătul puterilor… Un frate care a observat tot acest ‘război’, a sfătuit-o pe tanăra ne-experimentată mămică să-i dea copilului o bătaie, ca să-l facă fericit. Socată, mama răspunde: măi frate, este doar o fază prin care copilul trece…!
Dacă asa stau lucrurile, a reluat fratele, de ce astepti o schimbare de comportament la el, de ce esti iritată, de ce te plangi, de ce-l certi?!

In situatii similare, iată răspunsuri date de diverse mame:
- Il iubesc prea mult pe copil, ca să-l pedepsesc fizic.
- Fiul meu este diferit, el n-are nevoie de disciplinare fizică. Eu pot, prin răbdare si prin vorbă bună, să-l duc in educatie acolo unde doresc.
- Din moment ce mie mi s-a aplicat abuziv bătaia, de către părinti, nu doresc să procedez asa, la răndu-mi, cu copiii mei.
- Mă tem ca nu cumva pedeapsa fizică să-l instrăineze pe copil de mine, de sentimentele mele.
- S.a.m.d.

Toate acestea sunt scuze ‘schioape’, si ele denotă grave deficiente in intelegerea părintilor asupra problematicii. Unii părinti nu inteleg in ce constă autoritatea lui Dumnezeu…
Multi nu inteleg autoritatea Cuvantului lui Dumnezeu si consideră că trebuie să preia numai ce le convine, ce cred ei că este bine, si să ignore ‘restul’…!
Unii si-au pierdut copiii, pentru că n-au folosit nuiaua, asa cum cere Cuvantul lui Dumnezeu. Acestia au ignorat texte de felul:
“Nu cruta copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
Lovindu-l cu nuiaua, ii scoti sufletul din locuinta mortilor." (Prov. 23:13-14)

Cateva explicații... (4)

Nuiaua face două lucruri:
desprinde “nebunia" din sufletul copilului:
“Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el." (Prov, 22:15)
… si oferă intelepciune:
“Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face rusine mamei sale." (Prov. 29:15)
Toti am vrea ca odraslele noastre să fie intelepte, dar nu toti acceptăm să-i dez-‘nebunizăm’…! Copilul care nu-i pedepsit, spune Solomon, ajunge să facă rusine părintilor săi.

“Pedepseste-ti fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori." (Prov. 19:18)
Cată vreme copilul mai poate fi pedepsit, incă mai este deci nădejde…, dar nu amana , căci vine si vremea cand nu mai poti face nimica!!
Sunt părinti obositi, tracasati, deprimati din pricina copiilor, pentru că nu folosesc si nu aplică Scriptura.
Citim la Prov. 29:17:
“Pedepseste-ti fiul, si el iti va da odihnă, si iti va aduce desfătare sufletului."
Cine aplică Cuvantul lui Dumnezeu, va găsi “odihnă" si copiii-i vor aduce “desfătare sufletului".
Dacă refuzul de a-l pedepsi pe copil este scuzat cu dragostea, trebuie să spunem că acea pretinsă dragoste a fost inteleasă gresit. Dragostea nu-i un sentiment – sentimentele, de cele mai multe ori sunt egoiste. Un sentiment uman, care nu este verificat de intelepciunea ce ne-a dat-o Dumnezeu, devine dăunător.
Dragostea este dorinta de-a face bine, si determinarea de-a face bine altuia. Dacă binele copilului constă in disciplinarea fizică, atunci dragostea va disciplina.
O mamă care-l strange si sărută pe copil pană-l innăduse, pană-l sufocă…, o face oare din dragoste?! Actiunea aceea, care produce pagubă, nu-i dragoste.

“Cine crută nuiaua, urăste pe fiul său, dar cine-l iubeste, il pedepseste indată. (Prov. 13:24)
Scuza “il iubesc, si de aceea nu pot să-l pedepsesc" este o realitate care denotă faptul că nu-i iubim pe copii atunci cand ar trebui să le aplicăm disciplinarea fizică.
Cine-l iubeste pe copilul său, “il pedepseste indată". Desigur că referirea nu se face la orice greseală a copilului, ci la neascultare.

Cateva explicații... (5)

“DOMNUL PEDEPSESTE PE CINE-L IUBESTE"
O mamă ce refuză disciplinarea copilului, nu intelege problemele pe care dansa le are de fapt. Motivand că pedepsind copilul, l-ar instrăina, mama aceea este caracterizată de insecuritate. Dansei, practic ii este frică să facă ceva ce ar determina copilul să o respingă. Această mamă priveste dependenta copilului de ea ca pe un lucru care o ‘implineste’, si de aceea nu va face nimic din ceea ce ar crede ea că va submina acea dependentă.
In cazul acesta nu-i vorba de dragoste, ci de slăbiciune…!
O mamă care afirmă că acele probleme ale copilului sunt trecătoare, că sunt caracteristice doar unei perioade scurte, este foarte naivă. Mai tarziu va constata că drăgălasul dansei s-a dezvoltat intr-un monstru.

O mamă ce nu acceptă disciplinarea copilului nu intelege caracterul lui Dumnezeu…!
Teologia contemporană, in cea mai mare parte Il prezintă pe Dumnezeu foarte deformat.
Ei spun că Dumnezeu este dragoste, si exclud violenta, răzbunarea, judecata, pedeapsa, etc.
Dumnezeu nu e violent, dar răzbunarea apartine Lui, spune Scriptura. Dumnezeu este iubitor dar in acela si timp este si un judecător real, care aplică pedeapsa. Oamenii sunt inclinati să creadă că ‘dragostea lui Dumnezeu’ exclude ‘dreptatea lui Dumnezeu’.
Unii cred că in VT, Dumnezeu S-a manifestat ca un judecător aspru, dar, in NT, Dumnezeu este pasiv, tolerant, ecumenic, tatăl tuturor, si-i acceptă pe toti, fără discriminare.
Departe de adevăr…!...
Dumnezeu este dragoste, dar in acela si timp este sfant si drept, este iubitor de dreptate, si o va face-o intr-o zi…

Copilul indisciplinat isi dezvoltă o conceptie gresită despre dreptatea si sfintenia lui Dumnezeu, iar de vină sunt părintii, care au o intelegere defectuoasă asupra caracterului lui Dumnezeu.

In Evrei 12:5-7 spune asa:
“…Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului, si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Căci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste. Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca si cu niste fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatăl?"
Dumnezeu pedepseste pe copiii Săi, tocmai că sunt ai Săi, pentru că-i iubeste, si vrea să producă-n ei un spirit desăvarsit.

Firea copilului necesită utilizarea nuielei. Părintii care nu folosesc această metodă, nu inteleg trebuintele copilului lor, necesitătile reale…
In Ps. 58:3 ni se reaminteste că:
“Cei răi sunt stricati incă din pantecele mamei lor, mincinosii se rătăcesc odată cu iesirea din pantecele mamei lor."
Cine-s acei răi, acei păcătosi?! Noi toti.
Toti, de la mic la mare, avem nevoie de corectare după Cuvantul lui Dumnezeu.

Cateva explicații... (6)

PROBLEMA VINOVĂŢIEI…

Copii nedisciplinati, se vor simti in insecuritate si neiubit de părinti. Ei au nevoie să simtă că părinti-i controlează. Si noi toti avem nevoie să stim că Dumnezeu este cel care controlează vietile noastre. Trecem prin traumă cand ne-nchipuim că Dumnezeu ne-a uitat, nu-i asa?! La fel pătesc si copiii care nu sunt disciplinati de părinti, dar ei nu stiu să explice si să exprime aceste lucruri.

Intr-un copil care incalcă regulile, se dezvoltă VINOVĂŢIA; Dumnezeu a pus lucrul acesta-n noi. Orice fiintă umană care incalcă regulile, dezvoltă vinovătie, care va duce la instrăinare, la urarea de sine. Vinovătia cere pedeapsă. Fără pedeapsă, ea rămane si se tot acumulează, atinge ‘masa critică’… si duce la disperarea care anulează motivatia de-a actiona corect.
Sunt copii care nu mai au nici o motivatie de-a face binele si de-a trăi in corectitudine, pentru că părintii lor n-au stiut să-i disciplineze, să-i instruiască.

Vinovătia depreciază apoi sentimentul autovalorii, pană acolo incat individul nu mai doreste nimic, si nu mai asteaptă nimic…, decat esecul.
Psihologia modernă a sesizat corect problemele cauzate de sentimentul de vinovătie. Se stie cat e de dezastruos acest concept al vinovătiei si convingerea constiintei unui tanăr, a unui copil, că este vinovat, dar această pseudo-stiintă nu intelede corect rezolvarea. Copiii si tinerii sunt indemnati să elimine sentimentul de vinovătie, să se ‘debaraseze’ de el, pentru că-i dezastruos, dar cum, care-i procedura?!

Cateva explicații... (7)

Sunt cunoscute două căi diferite folosite pentru eliminarea sentimentului de vinovătie:
1. Psihologia modernă spune că nu există norme si cerinte divine si că totul ne este permis, ca de exemplu sexualitatea inainte de căsătorie, homosexualitatea ca o preferintă, necredinta, etc. Acest mod de tratare a vinovătiei duce insă la refulare, si apoi la ‘explozii’ mari interioare… Cati tineri nu se sinucid, pentru că nimeni nu le-a rezolvat problema vinovătiei, a constiintei incărcate! Unii ajung de ucid pe altii, sau să-si innece constiinta in băutură sau in droguri. Nu putini ajung pacienti la azile psihiatrice…
2. Biblia ne spune că problema vinovătiei se rezolvă numai prin plătirea pretului.
In pruncie, copilul trebuie să plătească prin pedeapsă.
Un părinte ce refuză să-l pedepsească pe copil, ii elimină micutului posibilitatea de-a intelege mai tarziu că vinovătia noastră n-a putut fi eliminată decat de pretul dat de Domnul Isus Hristos, prin jertfirea Sa pentru noi, intrucat noi n-am putut-o achita. Un copil care n-a fost pedepsit, va lua extrem de usor atat jertfa Domnului cat si harul care ne invată “s-o rupem cu păganătatea si cu poftele lumesti, si să trăim in veacul de acum cu cumpătare, dreptate si evlavie" (Titus 2:12)
“…Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, si prin rănile Lui suntem tămăduiti." (Isaia 53:5)

Părintele constient, are in mană un instrument cu care absolvă pe copil de vinovătie, ii ***ătă sufletul, il instruieste spiritual, ii intăreste determinarea de-a face binele. Acest instrument polivalent este “nuiaua".

Cateva explicații... (8)

APLICAREA DISCIPLINEI FIZICE LA COPII
Biblia vorbeste de nuia (nu de ciumag), nu de forme de disciplină create de părinti ingeniosi…
Unii părinti care au de-a face cu copii rebeli, care tipă, se trantesc pe jos, fac istericale, etc., ca să-i linistească, ii trimit ‘la colt’ sau ii bagă in vreo cameră intunecoasă. Acest mod de tratare, ii pregăteste pe copii pentru inchisorile de mai tarziu…!

Nuiaua nu trebuie să fie metoda prin care părintele-si descarcă nervii.
Ea nu trebuie folosită ca pe punctul final al unei curbe de intolerantă…
Unii părinti amenintă pe copii cu pedeapsa, si o tot amană…, pană cand isi ies din fire, si-atunci se ‘descarcă’ pe micuti. Biblia spune să-l pedepsesti pe copil imediat, să i-o dai ‘caldă’. Orice neascultare deliberată, trebuie pedepsită-ndată! Orice amanare intăreste obiceiul neascultării in copii. De aceea, foarte important este ca noi, părintii, să fim consecventi si prompti in pedepsirea neascultării lor voite.

Unii părinti iau nuiaua, dar, cand văd că micutul a devenit ascultător, nu-l mai pedepsesc… Stiti că cei mai multi dintre copii sunt gata să se conformeze cand văd nuiaua, dar, dacă n-a luat seama cand i-ai spus fără să-i arăti nuiaua, n-a invătat să fie ascultător. A elimina nuiaua in acel moment, practic intăresti comportamentul copilului in obiceiul de-a nu asculta sau de-a tergiversa…
Acel copil care invată că poate ‘s-o lungească’ pană vede nuiaua, va proceda la fel si cu Cuvantul lui Dumnezeu. Pană cand nu-l ‘loveste’ Dumnezeu, nu va asculta de Cuvantul Său.

Disciplinarea nu trebuie să fie o confruntare de forte intre părinte si copil, ci o aplicare calmă a autorităti părintelui…
Unii copii ies din bătaia pe care le-o aplică părintii, cu aceeasi atitudine cu care răman după incăierarea cu alti copii. (M-a bătut…, dar vine ziua cand o să-i arăt eu…, imi iau eu revansa…)

Disciplina trebuie aplicată pană produce supunere si ascultare cu un duh bland si smerit.
Aplicată biblic, disciplinarea duce la cinstire si la ascultarea cu plăcere a copilului.

Disciplina trebuie unită cu mustrarea:
“Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face rusine mamei sale." (Prov. 29:15)
Nuiaua ajută mustrarea. Una fără alta sunt insuficiente. Sunt si părinti care numai dojenesc, numai mustră sau numai bat… Cand disciplina este conjugată, cand este acompaniată de mustrare, atunci oferă intelepciune!

Cateva explicații... (9)

REZULTATELE DISCIPLINEI cu nuiaua.

Evrei 12:10-11 “Căci ei intr-adevăr ne pedepseau pentru putine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca să ne facă părtasi sfinteniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii."

Părintii pedepsesc pe copii pentru binele lor. Nuiaua-i convinge că sunt iubiti, că sunt in atentie… Cel nedisciplinat se simte indepărtat.
Dumnezeu ii spune lui David:
“Eu ii voi fi Tată si el Imi va fi fiu. Dacă va face răul, il voi pedepsi cu o nuia omenească si cu lovituri omenesti;
dar harul Meu nu se va depărta de la el…" (2 Sam. 7:14-15)
…adică, dacă copiii tăi, pe care-i iubesc si tin la ei, vor fi neascultători, voi folosi nuiaua – aceasta va confirma că-i iubesc, că răman in “harul Meu".

Nuiaua ii oferă copilului un sentiment de sigurantă, de securitate, cei nedisciplinati fiind văduviti de astfel de simtăminte.
Nuiaua schimbă atituduinile rele si păcătoase, si-i face pe copii “părtasi sfinteniei Lui", părtasi caracterului Domnului.

Nuiaua ne dă sperantă pentru copil:
"Pedepseste-ti fiul, căci tot mai este nădejde…" (Prov. 19:18)

Nuiaua de fapt il mangaie si inviorează pe copil, nu-l abrutizează:
“…Toiagul si nuiauaTa mă mangiie." (Ps. 23:4)
Disciplinarea produce pace-n familie, si “desfătare" pentru părinti.
Fiindcă părintii credinciosi seriosi disciplinează pe copii urmărind metodele Biblice, se văd imediat si rezultatele – copiii lor sunt mai dotati decat cei din lume.
Ce vrem de la copiii nostri, să ne-aducă “rusine" sau “desfătare"?!

Să folosim ‘bagheta’ pe care ne-a pus-o Dumnezeu la-ndemană, si astfel vom reusi a-i dirija pe cei mici conform voiei Sale.
Nuiaua (+ mustrarea) are puteri miraculoase:
- dezlipeste “nebunia" de “inima copilului";
- elimină manifestările rele si egoiste;
- elimină starea de vinovătie;
- oferă copilului intelepciune;
- duce la cinstirea părintilor;
- “mangaie" si inviorează;
- ii invată pe copii ce-nseamnă dreptatea lui Dumnezeu, si harul ce-l obtin in urma pedepsei pe care a luat-o Domnul Isus Hristos si-n locul lor.

Fie ca să folosim cu intelepciune acest ‘instrument’ pe care ni l-a pus Dumnezeu in mană, pentru binele copiilor nostri, pentru fericirea lor vesnică!

PTR LAKE

AM ZIS EU lake MAI DE MULT CA TREBUIE SA TE DUCI LA SPITAL. VAD CA SE CONFIRMA

XXX1,

Mai intai crește-ți copiii, și discutăm apoi..., privind la rezultate!
Probabil că nu mai ințeles suficient de bine...!

tot ptr d-nul lake.......

i-am crescut chiar foarte bine, zic eu, si fara nuia. Mai lasa-ma impace cu atatea citate din scripturi....niste prostii curate. sa-ti vad ideile personale, nu citate fara noima.
esti de dus la spital, daca intr-adevar asa ti-ai crescut copchiiiiiiii

Cela pt Jan

daca tot n u-mi scrii e-mail,macar pe forumuri sa corespondam

Copiii raman copii ! Conditiile in caretraesc azi sant diferite ...

Ei sant viitorul nostru dar trebue sa fim foarte atenti ce fel de viitor crestem in mainile noastre ! Este bine de stiut ca in scoala, acasa si in societate, noi am fost mai mult dresati de cat educati ! Daca invatamantul romanesc a fost mai mult informativ de cat formatov acum a venit momentul unor schimbari uriasa ...

pt. XX1, din nou…

Dumneata ai doua probleme mari:
1. Nu agreezi Sfanta Scriptura;
2. N-ai inteles prea bine spusele mele.
M-am referit la nuiaua in sine (adica ‘literal’), ca la o masura extrema, pe care unii n-o aplica nici cand este strict necesar…, dar am tratat problema si principial. Am numit-o de exemplu si “bagheta", dar n-ai realizat saltul…
“Nuiaua" mai inseamna (metaforic) si ‘pedeapsa’, si sunt atatea metode arhi-cunoscute de-a ingradi pornirile copiilor (prin bani, moda, jocuri, distractii, programe TV, internet, tabere, etc. ) incat n-a fost nevoie a le insira.
Pana acum, dupa multe decenii, n-am intalnit pe nimeni care sa na fie recunoscator ‘nuielei’ aplicate corect de catre parinti…, dar am intalnit o sumedenie de parinti iresponsabili, care au devenit victimele copiilor pe care i-au rasfatat.

Daca d-ta ai reusit numai cu vorba sa educi copiii, nu-nseamna ca ce zice Biblia nu ramane valabil – ai fost un caz particular. Cuvantul lui Dumnezeu insa ne da solutii practice, de cum sa rezolvam problemele mai bine si mai usor, pregatindu-ne atat pentru trairea pe Tera, cat si pentru eternitate, pentru ‘Imparatia lui Dumnezeu’.

 

 

sa nu ne lamentam

Sta in puterea noastra, a parintilor si bunicilor, sa crestem oameni,nu roboti. In primul rand sa ii iubim pe acesti copii, sa le aratam ca ne pasa de ei, sa le facem casa locul unde se simt intotdeauna in siguranta. Daca un copil se simte iubit de catre parintii lui, modelarea lui este mult mai usoara.NU va apleca urechea la sfaturile anturajului, pentru ca va fi stapan pe el, cu principii sanatoase de viata, la care va tine. Daca noi,parintii, nu vom avea bunavointa sa le dovedim dragostea pe care fiecare o simte pentru copilul lui, asa cum ii place copilului mai mult, el, copilul, se va simti insingurat, fara sprijin si aparare, si va cauta toate acestea in jur, acolo unde vendeta este stapana. Si nu uitati sa le saditi in suflete dragostea pentru Dumnezeu, indiferent cum il numiti voi, ca numai astfel veti avea si voi si ei puterea de a alege un drum bun in viata. Daca fiecare parinte va gasi cai de a-i ajuta pe copii sa nu mai petreaca atata timp in fata computerului sau TV, copiii vor avea numai de castigat. Castigurile mici obtinute in formarea copiilor azi, vor fi efectele mari obtinute in ceea ce va fi el maine.

 

felicitari

un articol frumos ...de dumineca ....care "impinge" la reflectie .
Sigur ...ca ar fi multe de adaugat , sub diferite "nuante" , insa in ansamblu e corect . Ca parinte acum te lupti cu mult mai multe influente externe care pe vremea de dinainte de 90 nu existau .
Da , acum este mai mult "de lucru" cu proprii nostri copii si poate ca avem mai putin timp decit au avut parintii nostri .
Ca sa invoci vechile vremuri in neputinta de a evita " alunecarile " probabile ale copilului ....poate ca e si o doza de confort propriu , egoism si lasitate . Sau chiar neputinta ....de ce nu ?
Dar nu pot fi acuzati ...ce doar ajutati si in nici un caz "condamnati" ca nu au trait in alte vremuri .
Multe de spus , multe de discutat .
Inca o data felicitari d-na Toma .

 

Articolul

nu este rau , este intr-un fel nostalgic.
Niciodata o generatie nu va fi la fel cu precedenta, asta inseamna progres.
Pe vremea aceea WOODSTOCK SI HIPPIES era condamnati si considerati generatia absurda.
Acum ii vedem pe acesti copii ca fiind absurzi deoarece stau in fata calculatorului si au norocul sa se intrebe-daca o fac- who the f.u.c.k. was Ceausescu ?
Nu trebuie sa privim cu superioritate generatia tinara deoarece-vrind , nevrind- ei sint viitorul.
Mai bine sa incercam a fi parinti model spre a-i indruma corect si a fauri noua generatie care sa indrepte lucrurile din Romania.
Generatia de fata este , in mare parte , compromisa , domnilor analisti...

Felicitari!

Felicitati, Doamna Toma!
Cu acest articolol a-ti pus punctul pe "i"!!!

 

Un articol bun

"Singurul sentiment care ma incearca fata de copiii de azi este acela de parere de rau. Copilaria lor nu e copilarie".

Cred ca e la fel de copilarie cat a fost a mea si a altora, chiar daca eu asteptam vara sa-mi iau rezerve de guma - nu Orbit, ca nu era pe-atunci- Elite, Balthazar, Brooklyn, de la mare. Ce sa regret, in afara de ani: cozile, tacamurile de peste din galantare, cota de zahar si ulei si cartelele la painea aia neagra si cleioasa, mezelurile verzi, parizerul din ugere de *** si ***, lipsa fructelor, controlul pe care-l faceau activistii si ginecologii la colegele de liceu, sa nu cumva sa faca avort? Cel putin pentru ultimul aspect Ceausescu e mult mai nociv decat milioane de LOLuri.

 

copilarie, ce educatie.

Dar de ce acel titlu in engleza despre Ceausescu ? Chiar a disparut bunul simt, sau ziare.com a ajuns un site sexual sau va face placere cand o injuratura este citita de public?
Shame on you

 

Felicitari

FELICITARI D-nei Adriana Toma pentru calitatea si subiectul articolului. mai rar citesti asa ceva pe Ziare.com

daca nu ai inteles de ce titlul e in engleza...

...nu ai inteles nimic. In ce limba vorbesc copii astia, pentru care calculatorul si netul sunt reale si lumea noastra virtuala?-in engleza de calculator si televizor, pe care au ajuns sa o stapaneasca mai bine decat pe propria limba materna.

EXCELENT

Foarte adevarat. Ce e mai trist, e ca noi, parintii lor, n-am facut nimic sa evitam asta. Ei platesc si vor plati pentru orgoliul nostru.

 

Articol pe alocuri fals (de dragul nostalgiei, na )

mici rectificari, Romania este singura tara din lume care si-a ucis un FOST CONDUCATOR (nu conteaza ce fel a fost, dictator, rege, etc; si acum sa nu-mi dati exemple din africa care se impusca sau Thailanda caci alea sunt razboaie civile si exista un mic procent sa fie intradevar omorati fosti conducatori, acum sa nu ma injuri D-soara Toma dar bonibon topi top si erau dupa ce o chicat Ceaucesco sa ne fie clar nu introduceti noii "MANJII" in eroare puteati sa dati exemplele caselor de cultura unde erau la fiecare scoala generala si sa nu mai vorbim de Palatul copiilor (aeromodele, navomodele, toate genurile de dans posibil, muzica samd) si sunt multe alte lucruri care ar fi emritat spuse aici dar nu mai am timp pacat se vrea o indobitocire mai mare si asta cu ajutorul "presei libere" hahaha ce gluma buna cititi interviul lui Cornel Nistoresscu si o sa vedeti cum da pe goarna ce trebuie cum isi iau " Trusturile" banu gramada sa inchida pliscu si ochiul cel cu cataracta care oricum nu vede nimic.
Va salut, respect si va iubesc!!!!!!

 

Din nefericire copii de ieri au devenit *** de azi

Articol stupid, nostalgic si cu miros de naftalina ceausista, ca si totii tovarasii pensionari care o comenteaza pozitiv !
Din fericire, copii de azi nu sunt asa de frustrati , inchisi, lasi si lipsiti de verticalitate cum a fost generatia parintilor lor. Ca lucrurile nu sunt perfecte acum, de acord. Dar sunt infinit superioare anilor'90, sau Doamne fereste, '80.
Si tre'sa fi absolut *** sa te intrebi "cu ce era mai nociv Ceausescu decat Lol ul de astazi". Stimata tovarasha Adriana Toma, cautati-va domnia voastra bucuria in lucruri simple si alte gume de mestecat dupa care tanjiti si lasati copii sa-si vada de copilaria si tineretea lor!
Iar in afirmatia dvs ca la 11 ani nu erati destul de dezvoltata ca sa va reproduceti ci doar ca sa va jucati de-a v-ati ascunselea detectez un vag regret!

 

:)

Fara cuvinte.. Profund.

 


Vezi comentarii inadecvate
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor