Dosarul Revolutiei. De ce PSD e inca asociat cu Ciuma Rosie

Era intuneric. Putina lume. In decembrie 1989, strazile nu erau luminate. La sase dimineata, rarii trecatori care se indreptau catre munca pareau personaje iesite din cimitirul intruchipat de Thriller-ul lui Michael Jackson.

Umbrele alungite taiau zorii precum un cutit bine ascutit o bucata de paine. Aveam 22 de ani, iar sora mea, 19. Incepuse sa cante "Desteapta-te romane". Am acompaniat-o timid. Lucram in aceeasi fabrica de "utilaje pentru cercetare" care isi avea sediul in curtea Politehnicii Bucuresti. Locuiam in Militari si mergeam la slujba pe jos. Nu dormisem toata noaptea, ascultasem "Europa Libera".

Era dimineata zilei de 21 decembrie. Nu ne-am spus-o niciodata, dar nici eu si nici ea nu stiam daca vom reusi sa ne intoarcem acasa in acea dupa-amiaza. Personal, ma aflam in perioada de acomodare cu gandul ca urma sa ajung la munca fortata pe santierul Canalului Dunare - Marea Neagra.

Refuzasem sa fac parte din Garzile Patriotice care au inceput sa patruleze pe strazi imediat dupa declansarea protestului de la Timisoara din data de 16 decembrie. Patrulele erau formate din trei barbati imbracati in uniforme verzi, specifice Garzilor Patriotice, insotiti de un subofiter inarmat. Era o incercarea disperata a lui Ceausescu de a descuraja raspandirea protestelor. Secretarul UTC m-a trecut pe un tabel si mi-a spus sa-mi pregatesc valiza - "dupa ce se termina toate astea, sa zici mersi daca scapi numai cu detasarea la Canal".

Protestari culcati pe jos in Piata Palatului, in dupa amiaza zilei de 22 decembrie cand a inceput sa se traga la intamplare. Momentul aparitiei legendei "teroristilor"

Asa a inceput Revolutia mea si a surorii mele, cu murmuratul unui cantec interzis care, mai apoi, a devenit imnul Romaniei. N-am murit in 21 decembrie si nici in zilele urmatoare, desi, dupa fuga lui Ceausescu m-am trezit cu arma in mana si am aparat Politehnica si Intreprinderea de Aparatura si Utilaje pentru Cercetare Bucuresti de teroristi vreme de cateva zile si nopti.

N-am tras niciun cartus. N-am vazut niciun terorist, desi ore in sir am trait cu senzatia ca ma aflu sub o ploaie de gloante, cele mai multe trase de la Ministerul Apararii din Drumul Taberei care aterizau exact in Politehnica.

Dimineata calcam pe un covor de resturi de cartuse si de trasoare. N-am facut nimic eroic in acele zile in afara faptului ca am incercat sa-mi protejez mama si pe cele doua surori, iar revolutia mea tine de aproape 30 de ani. Uneori, simt ca am obosit. Uneori, ma intreb de ce nu am plecat sau de ce nu plec? Alteori, ma gandesc ca acesta a fost destinul meu, sa fiu martor si sa consemnez pentru ceilalti faptele. Uneori, ma ingrozeste senzatia ca nu am uitat nimic. Si, desi s-au intamplat multe, lucrurile sunt atat de simple.

Marturisesc ca nu am crezut niciodata ca procurorii se vor ocupa serios de Dosarul Revolutiei. Nu am crezut niciodata ca Petre Roman, primul ministru "emanat", Mircea Dinescu, Ion Iliescu si altii vor fi chemati la audieri ca sa explice rolul jucat in acele zile.

Dupa prabusirea regimului comunist, Romania a fost aruncata intr-o mare minciuna pusa la cale de Ion Iliescu si Silviu Brucan, doi vechi oameni "ai Moscovei". Daca URSS nu se prabusea in 1991, Romania ar fi ramas mult si bine in sfera de influenta a marelui vecin de la rasarit.

Regimul Iliescu a fost unul profund antioccidental. Daca astazi, personaje ca Liviu Dragnea, ca Valer Dorneanu, ca Serban Nicolae ocupa pozitii cheie in societate, trebuie sa stiti ca raul a fost semanat in acele zile in care o revolta anticomunista s-a impletit cu o lovitura de stat, sfarsind printr-o preluare a puterii de catre aripa pro Moscova reprezentata de Iliescu, Brucan si asociatii.

Foto Hepta - Dumitru Maziulu, Ion Iliescu, Petre Roman si alti revolutionari s-au strans in studioul TVR cu ocazia implinirii a 20 de ani de la Revolutie

In toti acesti ani, mostenirea comunista a luat tot felul de forme si chipuri, dar "nu a parasit niciodata incinta". A reprezentat firul rosu care a legat elita PCR si care a tinut ostatica o tara.

Astazi, PSD, dar si politicieni din celelalte partide continua sa profite de privilegiile mostenite. Daca vreti, lupta dintre partida pro-coruptie si cea anti-coruptie e o continuare a unei confruntari incepute in data de 25 ianuarie 1990, momentul in care Ion Iliescu isi anunta participarea la alegeri si transforma Frontul Salvarii Nationale in partid politic, partid ce avea la dispozitie toate resursele si infrastructura PCR. Ceilalti nu aveau nimic.

Acea asimetrie politica instituita de Ion Iliescu s-a pastrat pana in zilele noastre si le-a permis mostenitorilor PCR sa erodeze si sa marginalizeze orice forma de opozitie, fie prin metoda infiltrarii, fie prin cea a orientarii resurselor materiale pe care le-au acaparat atunci.

E simplu si complicat, dar sunt sigur ca nu vom avea liniste pana cand adevarul nu va fi spus pana la capat, pana cand acest dezechilibru politic din societatea noastra instituit in ianuarie 1990 nu va fi anulat. De aceea, Dosarul Revolutiei e atat de important. El trebuie sa arate adevarata fata a lui Ion Iliescu, sa descrie mecanismul de preluare a puterii politice in lipsa unor alegeri democratice si pe cel de perpetuare la infinit a dominatiei partidului stat.

Pentru cei care se intreaba de ce in orase ca Bucuresti, Cluj, Sibiu, protestatarii au strigat dupa 27 de ani de la prabusirea regimului comunist "PSD, ciuma rosie", trebuie sa le spun ca in aceasta lozinca scurta, simpla, brutala e descrisa cu raceala de chirurg realitatea romaneasca.

Am fost infestati impotriva vointei noastre in anul 1945 cu o doctrina criminala adusa de tancurile sovietice, iar aceasta boala a facut milioane de victime. Acum, dupa mai mult de 70 de ani, nu am reusit inca sa ne vindecam.

In dimineata zilei de 21 decembrie 1989, la ora sase, pe strazile traversate de umbre fantomatice, doi tineri fredonau un cantec interzis si le era teama. La Timisoara, zeci de oameni murisera deja pentru libertate, chiar si pentru libertatea de a fi un politician ticalos, corupt si iresponsabil dupa aproape trei decenii de la acel sacrificiu.

Candidatul periculos pentru Ciolacu în cazul retragerii lui Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei: ”Va fi un șoc pentru PSD”

Situația candidatului Cătălin Cîrstoiu se complică pe zi ce trece, iar PSD și PNL par că s-au spălat pe mâini în ceea ce îl privește. Recent, Marcel Ciolacu a declarat că medicul...

Gafa rușinoasă a premierului Ciolacu în Qatar. Ce-a putut să spună în loc de ”lecție” VIDEO

În timpul vizitei sale în Qatar, premierul Marcel Ciolacu a fost protagonistul unei gafe rușinoase, în timp ce lăuda grandoarea Campionatului Mondial de Fotbal găzduit de țara asiatică în...