Made in Petrosani. Amintirile unor mineri fara nume

O fundatie al carei nume imi scapa mi-a trimis o invitatie la o dezbatere despre mineriade. Sa nu uitam, zicea acolo. Pai sa nu, imi leg sireturile mintii, decis sa-mi fac eu simpozionul meu, unde altundeva decat in Valea Jiului. Asa l-am gasit si l-am legat de inima mea pe nea Sandu. Statea in gara, ghemuit pe-o banca. Mi-am facut loc in viata lui.

Caldarea cu iubire

Nea Sandu are 65 de ani, dar juri ca e trecut binisor de 80. Nu fumeaza, ca nu-l lasa plamanul stang. "Dar ala drept?" Ala e sanatos. "Pai n-au legatura?" Au, dar il iubeste Dumnezeu. "Si pe celalalt nu?" Si pe el, dar trebui sa fie ceva, sa ne aducem aminte, sa nu uitam. Ma uit mai bine la el. Sigur n-are nici o legatura cu fundatia care trebuie sa-si justifice cumva existenta.

Nu-mi povesteste inca nimic. Intreaba cat timp am. Cacalau. Se ridica si-mi face semn sa-l urmez. Sunt ascultator. Mergem cinci minute, pana langa un taxiu. "Nelule, ai clienti". Masina se opreste pe un deal, de unde Nelu spune ca nu mai merge. "Nu-i nimic, de-aici putem pe jos", multumeste nea Sandu si-i spune sa vina peste doua ore.

Vorbea in numele lui. M-am tinut greu dupa picioarele de bunic, dar intr-un final s-a oprit. "De-aici iti spun tot". Scot jerseul si mi-l pun sub fund, el se-azeaza pe rucsac.

In spatele nostru, Petrosaniul e ca o caldare. "Vezi mata, acolo-s blocurile, la marginea ailalta, e si al meu printre ele. Mai incoace, jumatate de oras, sunt numai case. Unele-s o lume, celelalte-s ailalta lume".

Pai nu tot mineri sunt peste tot? "Sunt, dar dincolo s-a ridicat orasul, ca am avut de lucru, aici aproape a ramas un semn, sa nu uitam de unde am plecat. Te intreb: e bine ca s-or construit? Ne-am suflat plamanii afara, si la ce ne-o folosit?".

Ati aprins lumina in tara, nu-i destul? "Nu-i. Ca acuma, lumina asta e tare scumpa. Din banii de pe ea, minele sunt tot ca acum o suta de ani. Asa, cate-or mai ramas. Dar le iubesc oamenii si le injura in acelasi timp. In caldarea asta, e numa iubire. Dar si ura".

13-15 iunie

Ma astern cu iscodeala acolo unde-mi trebuie. Cum a fost atunci, cu Miron Cozma? Ma roaga sa precizez la ce moment ma refer, ca "atunci" sunt mai multe. La primul "atunci".

"Ne-am urcat pe tren, cu merinde la noi, mergeam sa ne cerem drepturile, ca se-auzea ca ne inchid toate minele si am zis sa intrebam de ce. Nu le mai trebuie electrica? In gara ne-am dat jos, am mers cu masina in centru, ca am ajuns spre dimineata. De noi s-au mai lipit unii, nu stiu de unde veneau, dar erau imbracati ca noi. Doar ca mai murdari pe fata, parca erau iesiti din mina. Noi eram curati, doar plecaseram la drum. Ne-au spus ca in Bucuresti e bataie in strada, ca sunt forte care vor sa-l aduca inapoi pe Ceausescu, ca n-a murit. Si ca noi putem salva revolutia".

Dar Miron Cozma ce zicea? "Eu nu l-am vazut, era in fata, cu altii, dar am inteles ca la partide sunt arme, deci trebuie sa-i dezarmam. Eu am ajuns la taranisti, dar n-am intrat, ca nu-mi placea, am ramas afara. Si bine ca am ajuns acolo, ca altii or trebuit sa mearga la facultati, ca acolo studentii isi faceau de cap".

Nea Sandu tace brusc. "Nu mai vreau sa-mi amintesc. Dupa multi ani mi-am dat seama ca am fost niste tampiti. Or murit oameni, dar nu de aia am plecat noi din Petrosani. Nici acuma nu stiu de ce or murit. Noi am crezut ca... nici nu mai stiu ce-am crezut. Acuma, uita-te la noi. Ne scuipa toata lumea, se refera la noi de parca am fi niste netrebnici. Cred ca s-or folosit de noi".

Birtutul cu amintiri

A zburat timpul, ne ducem la punctul de intalnire. Nelu sosise mai iute. "Domnul cine-i?" De la ziar. "Pai de ce nu spui asa, nea Sandule? Si ce vrea sa faca?". Sa ne intrebe ce mai facem. "Pai acuma vii, mai? Unde-ai fost cand or murit fratii nostri in mina?"

Ne oprim pe o straduta atat de cenusie incat pare o fotografie de la inceputul secolului trecut. In capatul ei, un birtut. Intram cu totii. Barmanul il imbratiseaza pe nea Sandu si ne face loc la o masa. "Domnul cine-i?" De la ziar, cauta povesti cu mineri. "Pai sa mearga in mina. Dar ce, doarme prea bine? Daca vrei senzatii, mosule, ia-l pe Nelu si mergeti la Vulcan in cimitir. Afli acolo toata povestea, nu nu-ti mai arde de viata. Viata-i un rahat cu ochi, daca nu-i dai un pumn in cap, ti-l da ea. Tre sa fii mai iute. Ce bei?" Eu nu beau. "Pai altfel cum sa poti sa duci ce ti-om spune?"

Barmanul Viorel a lucrat in mina pana in aprilie. Ultimul lucru pe care l-a dorit a fost sa mai poata sa iasa o data in strada, si nemernicii i-ar fi putut da ocazia, ca n-au semnat cum trebuia contractul colectiv. Dar i-a plecat un nepot in Canada si l-a lasat pe el cu barul.

"Am bagat mina undeva si m-am mutat la Petrosani, la fiica-mea". De noi se-apropie un barbat inalt, are aproape 2 metri. "Asta punea becurile la Lupeni, ca sa nu aduca scara. L-au dat afara acu vreo 10 ani, traieste din ajutorul de la primarie. Asistat social".

Pe lungan il cheama Ionut Scurtu. "Nu te lua dupa asta, el vorbeste, ia intreaba-l din ce traiesc fratii lui, ca are sapte". Din ce? Din ajutor, dar trebuie sa dea cu matura, sa curete copacii, sa planteze panselute si sa ajute batranicile sa treaca strada. "Domnule, am lucrat acolo pana m-am imbolnavit, nu m-au dat afara".

In Piata Universitatii a fost? A fost. A vazut cum l-au aruncat pe Marian Munteanu in fantana. "E unu, Dorel, care l-a si batut pe un student, dar e plecat in Portugalia, lucreaza in constructii. Mai bine, ca altfel il luat si-l intrebau si pe el procurorii", explica Ionut Scurtu care are 2 metri.

La masa sunt deja aproape 20 de insi, pe doua randuri. Ma ustura ochii de la fum. Le pun o intrebare: cand se vor inchide toate minele, cu ce-o sa se ocupe copiii lor? "Dupa ce-o sa faca curat in Petrosani, o sa mearga la Petrila, Vulcan, Lupeni, Uricani. Dupa aia o sa-si lege capul in lat", raspunde unul.

"O sa mearga la lucru in alta tara, ca sa le zica aia tigani. Ca noi si-asa suntem mai negri, ne-a intrat carbunele in piele, nu mai iese nici cu dinamita", adauga altul.

"O sa ne facem agricultori, poate le trece la astia prin cap ca atata amar de forta de munca, ieftina, e dar din cer. Ca pana acuma nu le-a trecut, sunt prosti de bubuie", conchide soferul Nelu.

Ospat cu omul care nu e un canar

Nea Sandu se ridica si da semnalul de plecare. Il intreb din ochi daca sa vin cu el. Clipeste ca da. Soferul Nelu se executa. "Va urcati la volan baut?" "Normal". Nea Sandu ii da azimutul: acasa.

Casa e un bloc din prefabricate, maro cu verde. Nea Sandu sta la parter. Sunt singurele ferestre fara gratii. "Pai ce sunt eu, canar?". Pai ceilalti sunt? "Ceilalti s-au luat dupa altii". "Fameie, avem un oaspete la masa". In camera mare, pe masa, un bol cu agrese. "Astea-mi fac bine la plaman".

Mesteca iute cateva bobite si ma lasa singur. Pe perete, o gravura cu uzina centralei electrice, de la sfarsitul secolului 19. Nea Sandu ma vede c-o scrutez.

"Am pus-o acolo ca sa nu uit de unde ni se trage. Aproape de 1800, un general austriac s-a luptat cu turcii, dar noaptea le era frig si au aprins ceva in transee. Cand generalul le-a spus sa le stinga, ca vor fi observati de necredinciosi, nu s-au mai stins. Asa au descoperit carbunii nostri".

In apartament navalesc trei copii. Sunt nepotii lui nea Sandu. In urma lor vin trei mamici si trei tatici. "Domnu cine-i?" "A venit in Vale, de la Bucuresti, sa se faca miner", rade cu pofta.

"Dar ce faceti voi acolo in capitala de v-au luat mintile?" "Ne cautam de lucru", intru in jocul lui nea Sandu. Omul nu mai continua, pesemne are in fata un prostalau, si de vreme ce e oaspete, nu vrea sa-l supere.

Femeia ne pofteste la masa. Acuma a stins la tocanita de cartofi. Miroase bine. Nea Sandu imi face cu ochiu: "E cu costita afumata. Mie nu-mi face bine, dar din cand in cand imi trebuie, ca oricum n-o mai duc mult".

Femeia lui ii pune o mana pe umar. "Are cancer la stomac". "Vezi mata, mina mi-a imbolnavit plamanul, si de suparare, am dat in cancer. Dar nu-i nici un bai, Dincolo nu sunt mine".

... Tocanita are gust de lame de ras. De ce n-am mers eu la simpozion?

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...