De ce ar trebui sa multumim Olandei (Opinii)

Daca le iertam aroganta nordica, faptul ca ii suporta din ce in ce mai putin pe strainii saraci, din est, si nedreptatea pe care ne-o fac - formal, indeplinim criteriile de aderare la Schengen -, putem vedea in Olanda un prieten adevarat.

Caci asta inteleg eu prin prietenie: sa-ti atraga cineva atentia ca gresesti si sa te ajute sa te corectezi. Suspiciunile nu ne sunt de niciun folos, ne ajuta doar sa parem penibili.

In fond, avem numai de invatat de la o natiune unde speranta de viata este de 82 de ani pentru barbati si 77 de ani pentru femei, unde presa se afla pe primele locuri din lume in privinta libertatii de exprimare, care adaposteste Curtea de la Haga, care nu are, in afara sarbatorilor religioase (Craciun, Paste, Rusalii, Sfantul Nicolae, Inaltarea la Cer) decat alte trei ocazii legale sa stea pe tusa - si nici nu sunt sigur ca o fructifica, si detine al treilea port din lume.

Noi, in schimb, ne facem ca nu pricepem despre ce e vorba in propozitia "mai discutam la toamna despre aderare". Cei care gestioneaza politica noastra externa cunosc, fireste, adevarul, insa nu se face sa-l si verbalizeze public.

Cum ar suna sa admita, cu cateva luni inainte de alegeri, ca Romania nu poate furniza garantii in privinta personalului care va avea acces la Sistemul de Informatii Schengen, atata vreme cat autocarele cu vamesi, politisti, lucratori la Pasapoarte si, mai nou, magistrati nu ajung decat cu titlu de exceptie dupa gratii? Cine poate sa jure ca printre cetatenii din Republica Moldova care obtin pasaport UE nu se strecoara teroristi cu complicitatea birocratilor? Cum se face ca procurorii mai salta cate-o sarja de functionari corupti exact inaintea intalnirilor de la Bruxelles unde se discuta decisiv despre aderare?

Nu suntem decat un motan gras cocotat pe gard, vocal, principial si laudaros care are convingerea ca nimanui nu-i trece prin minte ca tocmai a halit un pui. Aratam, insa, spre Serbia, despre care descoperim taman acum ca are niste probleme legate de minoritati - nu am invatat nimic de la ungurii nostri, care niciodata nu se arunca orbeste, au o foaie de parcurs.

Da, exista interese economice, exista ratiuni electorale si la Amsterdam, exista mereu o agenda ascunsa, inaccesibila marelui public. Insa pe acelasi taram al ipocriziei functioneaza autoritatile de la Bucuresti, sa nu ne dam mai catolici decat Papa.

Desigur ca este frustrant pentru Traian Basescu si compania sa plateasca pentru rateurile tuturor guvernelor de dupa revolutie. Trebuie sa fii orb sa nu remarci ca Romania a progresat in materie de functionare institutionala, ca a injectat in angrenaje premise de natura sa arate ca invatam sa ne taiem unghiile, avem batista si nu mai gemem de paduchi.

Dar nu-i destul. Mai e mult pana departe. Datorita presiunii pe care o pune Olanda asupra mecanismelor democratiei noastre vom constata, sunt sigur de asta, ca din pelicula in care Tarkovsky ne chinuia cu gandul ca drumul e mai important decat limanul lipsea ceva: speranta.

Ciolacu nu-l lasă pe Robert Negoiță să intre în cursa pentru Capitală: "E candidat la Sectorul 3 și lucrurile așa vor rămâne"

Premierul Marcel Ciolacu a declarat vineri, 19 aprilie, că a discutat cu liderul PNL, Nicolae Ciucă, şi au ajuns la concluzia că Robert Negoiţă este un candidat foarte bun al alianţei PSD -...

Verdictul lui Ciolacu în privința medicului Cîrstoiu: ”Nu poate merge înainte ca fiind candidat al coaliției”

Premierul Marcel Ciolacu a delcarat, vineri, că până când doctorul Cîrstoiu nu va explica toate aspectele apărute în spaţiul public, dânsul nu poate merge înainte ca fiind candidat al...