De la cititori: Revolutie, disperare, asumare

La 21 de ani de la acea miscare sociala numita Revolutie, s-a vorbit foarte putin despre asta. Subiecte actuale mult mai arzatoare ne-au indepartat de rememorarea asa cum se cuvine a acelor evenimente. Sau poate ca e mai bine sa fie asa. Revolutia pare acum o rana urata, care inca nu s-a cicatrizat si care mai supureaza din cand in cand, anual, in decembrie, zgandarita fiind de incercarile unora de a indeparta "coaja" uitarii de deasupra ei.

De aceea, despre Revolutie se vorbeste cu teama, cu rusine, chiar cu jena, ca despre ceva cu care nu ne mandrim. Adevaratii revolutionari, luptatoriii de atunci, au murit sau sunt prea scarbiti sa mai comemoreze, satui sa mai fie aratati cu degetul ca niste ciudati, vinovati de tot ce ni se intampla.

Ceilalti "revolutionari", impostorii, ies ca paduchii in frunte, batandu-se cu pumnul in piept pentru niste drepturi pe care nu le merita, dar pe care si le revendica cu nerusinare.

Ca si cum certificatele de revolutionar dau numai drepturi si privilegii, unii dintre falsii luptatori au facut averi si au obtinut o multime de privilegii. Asta in timp ce unii dintre ei au stat ascunsi in pivnite, sub paturi sau au stat beti zile intregi, urmarind revolutia doar la televizor. Ca doar era in direct!

In stilul caracteristic, noua romanilor ne place sa ne umflam in pene ca prin puterea noastra, a poporului l-am dat jos pe Ceausescu. Si asa cum ii sta bine unui crestin-ortodox, l-am impuscat chiar de Craciun, ziua sfanta a Nasterii Domnului. Doamne, si ce mult ne-am bucurat de asta atunci!

Inca ne mai place sa credem ca revolutia romana a fost un act de vointa nationala, ca atatea altele din istoria noastra, care s-au datorat acelei constinte colective, a opiniei publice unite in jurul unui singur deziderat. Deschizand ochii si privind inapoi fara sentimentalisme, ar trebui sa vedem ca realitatea este cu totul alta.

Caderea regimului Ceausescu a facut parte dintr-un plan mai amplu, fiind doar o piesa dintr-un imens puzzle la scara mondiala. Sistemul comunist trebuia sa cada si sa faca loc capitalismului.

A inceput atunci un proces indelungat de inlocuire a statului paternalist, grijuliu cu cetatenii sai de la nastere si pana la moarte si chiar dincolo de ea. Locul lui a fost luat de statul minimalist, indiferent, colector de taxe si atat...

Daca in unele tari au fost revolutii "de catifea", in altele au fost sangeroase, fabricate pe profilul psihologic al "subiectului". Si pentru ca subiectul Romania avea un profil psihologic deosebit, s-a elaborat si un plan pe masura, numit Revolutie. Pentru veridicitate, a trebuit "asezonat" cu "teroristi" si victime colaterale, numite "eroi martiri".

Am tot respectul si consideratia pentru cei care au crezut cu toata fiinta lor in adevaratele idealuri ale Revolutiei, pentru care si-au riscat viata si libertatea.

Din pacate, acele idealuri nobile ale libertatii au fost confiscate de altii si folosite in interesul propriu. Acel idealism, acea inconstienta vecina cu nebunia, acea descatusare de energii pozitive, s-au transformat acum intr-un sentiment de vinovatie, frustrare si umilinta, fiind aruncate in derizoriu. Sa mai vorbim de recunostinta.

Astfel, la 21 de ani de la acele evenimente, constatam ca istoria se repeta. Daca atunci si disperarea era cea care scotea oamenii in strada, astazi, doar disperarea este cea din cauza careia se arunca de la balconul Parlamentului, oameni precum Adrian Sobaru.

Si atunci, ca si acum cei care au facut acele gesturi de disperare, au fost numiti atunci eroi, curajosi, pentru ca apoi sa fie aruncati in uitare, sau mai rau, banuiti de probleme psihice. Si atunci ca si acum, sangele acestor oameni a fost sters in mare graba de cei care se tem de efectele acestor acte disperate asupra opiniei publice.

Din fericire pentru ei, opinia publica nu mai tresare nici macar la astfel de gesturi extreme. Si de ce ar tresari? Cand vreodata a contat parerea opiniei publice in ochii si mintea celor care ne conduc? Opinia publica presupune o constiinta publica unitara, o singura voce a unui popor. Din pacate, opinia publica de astazi este o suma de opinii individuale, de orgolii personale, care nu se coaguleaza in jurul unui tel comun. De aceea, divizata si disparata, aceasta suma de opinii sunt usor de manipulat, usor de inselat si de condus.

Cine e devina pentru esecul privind spatiul Schengen?

Cei care ne conduc stiu cu siguranta asta si de aceea pot sa-si asume cu seninatate esecuri, stiind ca nimic nu se va intampla. Astfel, asumarea declarativa a esecului acceptarii in spatiul Schengen de catre Traian Basescu pare sa fie suficienta pentru aceasta suma de opinii individuale.

Un astfel de esec rasunator al diplomatiei ar fi produs efecte serioase in orice alta tara. Adica demisiile celor vinovati de esec, mai ales ca el a fost asumat de primul om in stat. Da, asta s-ar fi intamplat in orice alta tara, mai putin in Romania. Aici, presedintele spune cam asa: "Da, imi asum raspunderea, dar nu e vina mea! E vina Justitiei!".

Personal, nu prea inteleg cum vine asta. Ori isi asuma raspunderea personal, ca principal vinovat pentru esec, ori arunca vina pe altii? Ca de atatea ori pana acum, altii sunt de vina in viziunea lui Basescu: sistemul ticalosit, mogulii Felix si Vantu, Opozitia, poporul.

Presedintele nu a spus niciun cuvant despre rolul ministrului de Externe in aceasta poveste. Poate pentru ca acelui ministru de Externe, odata ambasador la Paris, ii este dator ca l-a scos sef al statului cu voturile aduse. Sau pentru ca acelasi ministru de Externe a stiut sa faca niste complimente siropos-gretoase cui trebuie, blondei favorite a presedintelui.

In spiritul acelei asumari a esecurilor, ma gandeam ca ar fi fost bine ca presedintele sa-si fi asumat si curajul de a face poporului sau drag acele urari de la cumpana dintre ani. Insa, dupa ce ne-a recomandat multa "tarie", Basescu nu ne-a mai tinut obisnuitul discurs. Nu ne-a mai urat la multi ani si nu ne-a mai stropit in direct cu sampanie de pe vreo scena. N-a mai avut curajul sa ne ureze sa traim bine. Probabil ca nu mai e necesar. Sau i-o fi rusine de poporul in mijlocul careia isi facea baile de multime recomandate si pe care, pana mai ieri il lua ca aliat in lupta cu sistemul ticalosit. O fi stiind el de ce.

Noua, poporului roman ne ramane asumarea colectiva a tuturor esecurilor de 21 de ani incoace, inclusiv Revolutia, inclusiv alegerile, inclusiv... All inclusive!

Aderarea României la Spațiul Schengen cu frontierele terestre va fi discutată de Consiliul European în luna iunie. ”Suntem pregătiţi să o facem”

Ministrul Afacerilor Interne Cătălin Predoiu a declarat că va continua să facă toate eforturile necesare pentru ca România să devină stat membru cu drepturi depline în spaţiul Schengen....

Dan Tănasă, candidatul AUR la Primăria Brașov: ”Braşovenii nu mai sunt nevoiţi să aleagă răul cel mai mic”

Alianţa pentru Unirea Românilor, filiala Braşov, a prezentat, vineri, candidatul pentru funcţia de primar al Municipiului Braşov în persoana deputatului Dan Tanasă. Acesta a declarat...