Ce-si asuma Guvernul?

Si iata-ne ajunsi in ziua marii asumari a raspunderii Guvernului, altfel zis, ziua marii reforme. Sa fim seriosi!

Ceea ce-si asuma marti Guvernul nu este decat in mica parte reforma. Practic, ea mai razbate doar din anumite articole ale Legii Educatiei Nationale, acelea in care Ecaterina Andronescu nu a reusit sa masacreze spiritul concluziilor comisiei Miclea. Legea aceasta este produsul combinatiei dintre antireformismul cronic al PSD si reformismul fortat electoral al PD-L.

Si chiar daca, in extremis, din lege au fost eliminate prevederile politizante ramane de vazut in ce masura ea va fi aplicata cat timp Educatia ramane pe mana Ecaterinei Andronescu.

Daca democrat liberalii doreau sincer sa faca o reforma autentica a educatiei, isi adjudecau dintr-un bun inceput acest minister, faceau de luni de zile un proiect de lege cu adevarat reformist pe care sa-l fi pus deja in practica. PD-L stia in decembrie pe mana cui lasa Educatia.

Ecaterina Andronescu nu e o tanara speranta a PSD care sa fi lovit naucitor si neasteptat. Dar in marea batalie pe ministere, criteriile au fost cu totul altele decat reforma.

In ceea ce priveste Legea salarizarii unice a bugetarilor, nici macar despre asa ceva nu putem vorbi. Avem o reglementare facuta pe genunchi, fara logica, cu doar trei obiective de moment in cap: bifarea unei conditii impuse de FMI, inghetarea salariilor si tunderea sporurilor.

Si aceste obiective se pare ca au fost atinse. Pe termen mediu si lung insa, este, din start, aberant sa raportezi aceasta lege, pasamite reformista, la un corp bugetar nereformat si nerestructurat.

Ierahizarea bugetarilor este complet ilogica si in total dezacord cu principiile invocate de insasi legea salarizarii. Categoriile sociale cu cea mai mare responsabilitate si importanta sociala, medicii si profesorii, sunt din nou lasate la coada ierahiei.

In schimb, categoriile profesionale cu arma (la propriu) sau intrumente de santaj (vezi serviciile secrete) sunt in varful ierarhiei.

Si totusi potrivit raportului comisiei prezidentiale pentru Sanatate, la fel de asumat de presedinte ca proiectul comisiei Miclea, un medic debutant ar trebui sa castige cel putin 3 salarii minime pe economie. Ca sa nu mai spunem ca in tarile europene, leafa doctorilor incepe cu 5 salarii minime pe econimie. In Legea salarizarii, medicul debutant nu ajunge nici la 2 salarii.

Cu medici si profesori tot umiliti si prost platiti, societatea romaneasca nu are cum sa progreseze in mod autentic si nu poate scapa de doua dintre cele mai deranjante si extinse tipuri de coruptie. Unde e viziunea? Unde e reforma?

Dar sa stam linistiti, Guvernul si sindicatele s-au inteles sa modifice legea salarizarii prin punctele esentiale, iar Dan Mircea Popescu ne spune ca ea este, de fapt, facuta pentru un an, caci pentru 2011 trebuie elaborata alta.

Adica nu avem decat o schita facuta de azi pe maine, ca sa satisfacem niste cereri presante, externe si bugetare, si dupa aceea om mai vedea. Strategia pe termen lung, viziunea reformatoare sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire.

Iar daca nu statea FMI cu mana pe robinetul banilor ma indoiesc sincer ca am fi avut legea restructurarii agentiilor guvernamentale.

Deci ce-si asuma guvernul? Propriul antireformism, propria lipsa de viziune si temeinicie. Pentru asa ceva nu avem nevoie de asumare si, mai ales, nu aveam nicio nevoie de coalitia mamut instalata la putere.

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....