Cum se apropie romanul de Stradivarius?

Alexandru Tomescu a cantat la Stradivarius in catacombele metrolui. Zeci de oameni s-au aplecat si au lasat sa le pice din buzunar de la 1 eurocent la hartii de 50 de lei.

Am citit si ne-am bucurat ca violonistul nostru a strans mai mult decat celebrul Joshua Bell. Dar cati dintre noi vom plati biletul pentru viitorul concert al lui Tomescu?

Aceasta intrebare se adreseaza celor multi. Multimii care doar traieste romanismul, fara a se apleca asupra lui cu atentie, fara a medita asupra esentei lui. Acelora care isi doresc mai mult, iar dorinta ii azvarle in mijlocul unor altor neamuri, unde asculta o alta limba, sub alte obiceiuri.

Ne este frica de faptul ca si in Romania primeaza subcultura. Dar sa fim seriosi, nu suntem nici primii, nici ultimii. Ceea ce la noi se manifesta prin manele, telenovele si Elodii gasim si in alte parti. Peste tot exista subcultura, ca un mod alternativ de a promova prostia.

Romanul e poet chiar si atunci cand injura

Ce-i drept, cultura nu inseamna doar arta. Inseamna si traditii, educatie, mentalitate. Iar la noi, toate au dat inapoi cand am dat de prea multa libertate si fascinatie pentru occident.

Vechile valori culturale inca exista, undeva in strafundul memoriei colective. Daca pe acestea ne chinuim sa le aducem din cand in cand la suprafata, pe cele noi le lasam ascunse, uitate, impreuna cu acele cateva capete luminate care le reprezinta. La fel cum stim sa ascultam o muzica mirifica la metrou in drum spre serviciu, dar nu recunoastem a cui este mana care face Stradivarius-ul sa vibreze.

Totusi, romanul dispune de uriase resurse de spirit. Iar aceasta se manifesta, in lipsa unei elite culturale bine delimitate, prin ceea ce am putea numi subcultura de bucatarie. In esenta, romanul ramane poet, chiar si atunci cand injura.

Exista in Romania un fel de inclinatie spre mahala, o predilectie specific romaneasca, o mahalagizare a tuturor elementelor (a limbajului, a starilor, a sentimentelor), cei mai multi dintre noi complacandu-se voit in aceasta stare de fapt, trista si nelinistitoare prin esenta.

Prostia si subcultura

Prostia si subcultura sunt acaparatoare si aproape indestructibile. Uneori insa, tot ce poti face este sa razi de noua doina cadaneasca, altfel, risti ca revolta si neputinta sa te inabuse.

Pe de alta parte, daca o jumatate de ora de recital la metrou a fost de ajuns pentru a-i face pe romani sa se opreasca si sa asculte, poate solutia este coborarea artei inalte in strada. La indemana trecatorului grabit.

Ziare.com va invita la dezbatere. Recitalul lui Alexandru Tomescu la metrou ar trebui sa ramana doar un experiment sau sa devina o practica pentru promovarea culturii? In lipsa timpului liber, ce putem face pentru a ne apropia de inaltele arte?

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...