Editorial: Europrizonier TV

Nu lehamitea este cauza pentru care romanii au facut orice altceva decat sa porneasca intr-o plimbare pana la urne, ci necunoasterea.

Fireste, ii enerveaza personajele care-si pun in frunte centura de castitate, dar ii tradeaza limba. Daca te cheama Mircea Geoana si-ti lasi barba sugerand ca nu te-a mai interesat, dupa moartea tatalui, sa dai bine pe sticla, pentru ca nu mai ai altceva un minte decat pierderea suferita, nu te mai arunci, o perioada, la gatul adversarului, ca-ti distrugi look-ul si suni fals.

Sau, daca te cheama Traian Basescu si spui ca ai alte preocupari decat sa vorbesti despre prezidentiale, il ignori pe principalul contracandidat, nu faci misto de el.

Iar daca te cheama Crin Antonescu si pretinzi ca vii cu alta viziune asupra relatiei dintre putere si cetateni, apoi sustii ca iti respecti electoratul, te abtii sa ii oferi doar fraze in jurul unor prastii cu otrava si lansezi o alternativa formata din mesaje constructive. Ca de atata siktir, romanul a cam obosit.

Acestea sunt motive de scarbire, fara doar si poate. Din cauza ipocriziei, romanii nu mai dau doua cepe degerate pe mesajul politicienilor. Insa, spre deosebire de alegerile interne, indiferent de juristictie, cele europene au alta noima.

Pe care, deocamdata, noi nu o intelegem. Nu avem inca o identitate de cetateni europeni, nu avem sentimentul apartenentei la comunitate, n-am reusit sa pricepem filosofia care aseaza natiunile la aceeasi masa si le pune sa se constituite in rotite pentru a asigura functionarea unui ceas elvetian.

Ne este straina solidaritatea pe casa scarii, ca atare nu se poate nimeni astepta sa pricepem, cand ni se spune ca participam la un exercitiu democratic care are ca scop asigurarea vocii a 450 de milioane de oameni, ca este de bon ton sa votam.

Din fericire, nu e vina noastra. Nu ne poate nimeni pretinde sa invatam istoria devenirii europene, de vreme ce ne-am obisnuit sa cascam gura la televizor, poate gasim ceva interesant.

Doar ca am acum cascat-o degeaba. Iar relatia dintre Comisia Europeana si Parlamentul European, de exemplu, ilustrarea opticilor familiilor politice despre subventiile din agricultura, piata muncii sau reducerea emisiilor poluante, sau un discurs asupra transformarii continentului dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, ne-au ramas straine.

Noua ca noua, ca mai citim pe net, dar cum sa-l scoti la urne pe unul cu patru copii, care are in fata ecuatia zilei de maine, nu pe cea a viitoarei componente a Comisiei?

Poate ca au fost candidati care ar fi dorit sa ne vorbeasca despre proiectele lor, despre faptul ca au existat momente cand eurodeputatii romani au grait aceeasi limba, chiar daca proveneau din familii politice diferite. Dar n-ar fi adus rating.

Televiziunile au pornit de la supozitia de tampenie, au considerat ca asemenea subiecte sunt plicticoase, au chemat candidati in studio pentru a-i pune sa comenteze afirmatiile lui Basescu sau Geoana. Au aruncat apoi in spatele aspirantilor campania nesarata, i-au acuzat ca nu si-au distribuit mesajele.

Si le-au batut obrazul aratandu-le prezenta la urne.

De unde se vede treaba ca si noi, jurnalistii, suntem doar ce mancam, adica rahat. Iar pana la a avea pretentia ca detinem monopolul principiilor, si a ne cocota pe martoaga imbracata in paiete, mai bine ne uitam in oglinda. Poate ne umple rusinea. (Ce-am putut spune!)

Mai mult de jumătate dintre români votează la europarlamentare cu candidatul preferat la primărie. Ce procente ar putea obține partidele SONDAJ

PSD este creditat cu 28,4% din intenţiile de vot la alegerile pentru consiliile locale, PNL cu 26,7%, AUR cu 14,4%, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro, în luna aprilie,...

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...