Editorial: Inainte de-a inchide ochii

Nu cred c-a stat toata tara cateva luni cu sufletul la gura ca sa afle soarta lui Daniel Morar, asa cum apreciaza unii comentatori. N-a facut nimeni pariuri, decat poate, intr-un moment de veselie amara (cum ar fi romanul daca n-ar gasi un strop de umor in cele mai crancene traversari ale traiului de zi cu zi?), despre momentul cand i se va termina leafa inainte de leafa care vine.

O buna bucata din tara sta, insa, cu sufletul la gura in asteptarea unor hotarari judecatoresti. Unii trag nadejde ca vanzarile succesive de terenuri din mostenirea parintilor vor fi anulate, si va veni ziua cand fratii, intre ei, isi vor da din nou binete, renuntand la aprecierea judecatorilor pentru a-si imparti agoniseala.

Altii spera ca instanta sa forteze autoritatile sa le emita titlurile de proprietate, ca sa se vada in mana, cu o clipa inainte de-a inchide ochii, cu darabul de huma cu care n-au ce face.

Altii, cu miile, bantuie pe coridoare in speranta ca le va trimite Dumnezeu ingerii spre a-i instiinta ca magistratii au anulat calcularea gresita a pensiei si ca acum, cu o clipa inainte de-a inchide ochii, isi vor vedea munca de o viata recompensata, nu pulverizata.

Iar altii, inselati de tepari imobiliari, se chinuie sa spuna cuiva - nimeni nu-i mai asculta, iar ziarele n-au destule pagini pentru a le zugravi neputinta - cum au ramas pe drumuri si nu mai spera la un pat proprietate personala, inainte de-a inchide ochii.

Iar avocatii sunt uneori mana in mana cu judecatorii, pe care-i conving fara efort ca oamenii si-au vandut casele cu mana lor, desi cineva le-a falsificat semnatura.

Si toate astea, si inca altele, multe (imi amintesc cazul unui barbat care i-a luat gatul violatorului fiicei sale, pus in libertate din cauza unui viciu de procedura), inseamna aproape o mie de dosare pe cap de judecator, si oricat de buna credinta ar avea purtatorii balantei, ei nu sunt de fier, au capacitate limitata.

Dar astfel, erorile judiciare se tin lant, si nimeni, dar absolut nimeni, in afara de noi, cei mai tampiti dintre optimisti, nu descopera un adevar elementar: Justitia inseamna in primul rand patria, formata din ochii necajiti, si aproape inchisi de oboseala, ai oamenilor.

Nu nefericirea celor cu gulerele albe ma intereseaza in primul rand s-o zaresc in momentul cand vor ajunge in fata instantei, deoarece m-am obisnuit ca indiferent cine ar dori sa le puna pielea in bat, Ioan Amarie, Daniel Morar sau (probabil) Monica Serbanescu, nu se va intampla niciodata nimic.

Dar daca nastem etern un loc comun al neputintei sau al dosarelor deschise din ambitie politica sau cu probe prost administrate, macar sa-l naruim pe celalalt, al sufocarii, nelinistii si deznadejdii oamenilor simpli.

Si desi asta nu se va intampla curand, paradoxul va dainui: cu sentimentul abandonarii de catre autoritati imposibil de dezlipit din fiinte, oamenii se vor duce din nou la urne. Ca se plictisesc.

Cristian Mihai Chis

Ministrul Energiei trimite Corpul de Control la Complexul Energetic Oltenia după perchezițiile DNA

Ministerul Energiei anunţă, joi, 25 aprilie, că sprijină ancheta procurorilor DNA la Complexul Energetic Oltenia şi va pune la dispoziţie toate informaţiile solicitate. Ministrul Energiei,...

Constatări grave ale SUA cu privire la corupția din România. Explicația puterii și acuzațiile opoziției: „Au creat o mașinărie care funcționează ca unsă!”

Raportul Departamentului de Stat (DOS) al Statelor Unite ale Americii (SUA) pentru anul 2023, în legătură cu România, a relevat o mulțime de informații grave referitoare la corupția...