Inteleg ca iar e rau cu nationala de fotbal. Ca iar ne facem de ras, ca exista riscul un nou esec al unei campanii de calificare. Parca ar fi vorba despre povestea politicii romanesti, pentru ca in mare, lucrurile stau fix la fel, sursele problemelor sunt similare.
Ce a distrus fotbalul romanesc, care candva dadea chiar o castigatoare, ulterior finalista a Cupei Campionilor Europeni, a distrus si politica romaneasca, precum si multe alte domenii luate in parte, societatea romaneasca in ansamblu.
Nu cred ca vom putea avea din nou o echipa nationala de fotbal performanta, care sa joace in liga mare europeana si mondiala, cat timp campionatul intern este o jale. Suntem in afara cum suntem inauntru.
De ce o jale? Cred ca in primul rand din cauza coruptiei si a blaturilor generalizate. Si ma bazez pe multele scandaluri din aceasta lume. De la valizele cu bani ale lui Becali, la problemele cu DNA ale celor doi fosti conducatori ai fotbalului romanesc, la nivel de FRF si LPF, culminand cu marele lot din dosarul mafiei transferurilor ajuns in puscarie. Toate aceste cazuri au dovedit ca pe teren, spre uzul publicului, se desfasurau mai mult mascarade.
De aici o scadere generalizata a nivelului de joc, de aici o imposibila improspatare a generatiilor, de aici delasare si mentalitate deformata. Si atunci cand ajungi sa te confrunti in competitii externe cu sportul acesta asa cum ar trebui sa fie el, cum sa nu fii complet dezarmat, inadecvat, de-a dreptul penibil.
In politica ce avem? Coruptie, blaturi, tineri la fel de tarati, dar mai inconsistenti decat batranii, un fel de tragi-comedie generalizata. Noi ne-am obisnuit cu ea. Mai ne enervam, mai ne distram, chiar mai aplaudam, dar cand nationala noastra politica iese in lume, e aceeasi jale ca in meciurile nationalei de fotbal.
In criza refugiatilor ne-am comportat lamentabil, un joc stupid, fara viziune, fara stiinta, fara miza. Politicile mari s-au calificat in zona care conteaza, marginalii au ramas sa joace meciuri amicale regionale fara importanta.
Calificarea in Spatiul Schengen de ce o tot ratam sistematic? Tot pentru ca jucam prost, la nivel de divizie C si periodic ne trantim cate un autogol, tocmai cand cu chiu cu vai ne pregateam sa obtinem un rezultat la limita calificarii.
In 2012 eram la un pas de intrarea cu frontierele aeriene si ne-am descalificat singuri cu asaltul asupra Curtii Constitutionale. Acum cand puteam sa valorificam abil criza refugiatilor, ne-am impiedicat in propriile picioare mai preocupati sa ne driblam intre noi decat sa ajungem sa marcam in poarta spatiului de libera circulatie.
Apoi stam pe margine si, in loc sa cautam cauzele reale, ne plangem ca ne-au furat arbitrii sau ne-a lovit fatalitatea, pe noi, buricul civilizatiei mondiale, sursa energiei universale din Carpati.
Da, e aceeasi poveste in fotbal si politica. Una despre mediocritatea cultivata de coruptie si ticalosie, despre sistemul mafiot care sufoca orice urma de competitie autentica si performanta. Despre noi generatii care nu mai au in cap munca, ci, urmand modele consacrate, capatuirea prin smecherie si tunuri.
Dar, vedeti, in politica, la fel ca in fotbal, problema nu e numai la cei din teren sau vestiare. Problema e si in tribune. In afara de faptul ca ne lamentam, ce facem? Ne ducem, tot mai putini e drept, dar ne ducem la meci, platim biletul. Roadem seminte nervosi, injuram gros si in final ne inecam amarul intr-o bere sau o tuica. Unii abandoneaza si nu mai vor sa stie de joc, altii o iau de la capat sperand intr-o minune.
Nu exista minuni. Nici in politica, nici in sport. Exista munca si reguli pe care daca nu le respecti se intorc invariabil impotriva ta. Si niciun sistem, ca se numeste el fotbal sau politica, ajuns intr-o stare atat de avansata de degradare nu are cum sa se reformeze prin resort interior. Nu mai are resurse sanatoase pentru asa ceva.
E nevoie de presiune externa sistemului, foarte mare si sustinuta, pentru a forta o reforma salvatoare.
Numai tribunele pot salva fotbalul romanesc, numai electoratul poate salva politica romaneasca. Cat ele vor rontai cu obida semnite, pasive si resemnate, absolut nimic nu se va schimba. Vom ramane cu amandoua in liga mica, irelevanta, de umplutura.
Vom avea asadar si fotbalul, si politica, si sanatatea, si educatia pe care le vom merita.