Crin Antonescu este candidatul a carui poveste panseaza cel mai bine fobia romanilor de politicieni bogati, apasati de totul felul de suspiciuni, grobieni si/sau penibili.
Are marele avantaj de a fi mai proaspat, pentru ca a stat departe de puterea reala, chiar in perioada guvernarii liberale, cand, mai ales spre final, a avut abilitatea de a se plasa intr-o semiopozitie fata de Calin Popescu Tariceanu, fiind perceput drept o alternativa credibila. Atat doar ca intre aceasta poveste, intre declaratiile si faptele prezidentiabilului liberal exista rupturi majore din care rasar mari intrebari.
Programul lui Crin Antonescu, intitulat "Este in puterea noastra sa schimbam puterea lor", este structurat mai degraba ca un program de guvernare al unui premier.
Si ce sa facem cu aceasta putere, schimbata?
Sa luptam contra crizei prin reducerea drastica a taxelor si impozitelor (10% cota unica, 15% TVA). Sigur, propunerea este tentanta si sunt multe tari europene care reduc fiscalitatea, nu chiar in asemenea masura, e drept, pentru a stimula economia. Atat doar ca acele tari nu au de acoperit cheltuieli bugetare atat de mari ca Romania.
Nicio tara europeana nu are, spre exemplu, pensiile speciale ale Romaniei, nu are aparatul bugetar mamut al Romaniei, nu are sute de mii de asistati cu si fara rost.
Asa ca inainte de a umbla la fiscalitate, dl. Antonescu ar trebui sa se gandeasca la reforme profunde, pe toate palierele, de la restructurarea drastica a aparatului bugetar la reforma sistemului de pensii, pentru ca, altfel, reducerea fiscalitatii nu va face decat sa scufunde corabia. Dar despre astfel de reforme, dl. Antonescu nu vorbeste in programul sau.
Prezidentiabilul liberal se refera doar la reforma, generica, a statului, pe care o expediaza in doar doua puncte, sub titlul "elite versus clientele". Principiul e minunat, dar ce vorbim si ce fumam? Candidatul care promoveaza elitele l-a trimis sau nu s-a opus trimiterii lui Bogdan Olteanu pe postul de viceguvernator al BNR, spre stupoarea lumii financiar - bancare.
Sa intelegem ca in opinia d-lui Antonescu, Bogdan Olteanu face parte din elita finantelor sau prezidentiabilul liberal si-a incalcat principiul chiar inainte de a ajunge in functie?
Crin Antonescu sustine o justitie independenta, responsabila si credibila. Foarte corect! Insa cateva dintre caile alese pentru a obtine o astfel de justitie duc exact in directia opusa.
De exemplu, ne spune Crin Antonescu, magistratii ar trebui sa fie platiti in functie de numarul sentintelor corecte pe care le pronunta si sa fie sanctionati pentru fiecare sentinta infirmata de o instanta superioara. Dar daca instanta superioara este cea care greseste si sentinta primei instante, cea sanctionata, e corecta? Cine stabileste aceasta corectitudine si pe ce criterii? Dar daca intre doua instante apar probe noi, care schimba datele problemei?
Daca tot este atat de drastic cu magistratii, de ce nu a condamnat Crin Antonescu greva ilegala a acestora? De ce nu s-a aratat revoltat de faptul ca judecatorii si-au stabilit singuri salariile?
Si tot pentru o justitie independenta, responsabila si credibila, Crin Antonescu vrea "numirea in fruntea Parchetului General si a DNA a unor persoane aflate deasupra suspiciunilor de partizanat politic".
Adica ne anunta ca ii va inlocui pe Daniel Morar si Codruta Kovesi, desi ambii de-abia au fost reconfirmati in functii pentru 4 ani, iar DNA sub conducerea lui Daniel Morar a primit note maxime la evaluarile Comisiei Europene, ceea ce nu se poate spune, de exemplu, despre ministerul Justitiei sub inteleapta conducere a colegului de partid al d-lui Antonescu, Tudor Chiuariu.
Crin Antonescu respinge modelul prsedintelui jucator, propunandu-l pe cel al presedintelui tuturor, responsabil si reper. Din nou, foarte frumos! Dar cum va putea presedintele nejucator sa reduca taxe si impozite, sa debirocratizeze statul, sa opereze descentralizarea, sa puna presiune pe judecatorii inamovibili?
Crin Antonescu ne promite ca va juca intotdeauna dupa cum va dicta majoritatea. Dar in actuala configuratie a parlamentului, PNL, 15%, nu are cum sa fie elementul dominant al vreunei majoritati si nici nu-si poate impune premierul in cadrul unei astfel de majoritati. In aceste conditii, dl. Antonescu fie este constient ca nu va putea face nimic din ceea ce si-a propus, fie se pregateste sa imbratiseze tocmai modelul jucatorului pe care-l demonizeaza acum.
Pana la urma, Crin Antonescu trebuie sa se hotarasca si sa ne spuna ce fel de presedinte vrea sa fie, pentru ca obiectivele fixate si rolul decorativ pe care si-l asuma sunt din filme diferite.
