Nu avem nevoie de presedinte

Ci de niste tamaie. Daca ne scoatem la tabla si facem o autointerogatie, realizam ca in afara de bagajul de cunostinte racait din manuale in numele unui viitor optimist, transformat peste ani intr-o realitate din care dorim sa ne scurgem, sau in care vrem doar sa rezistam cat mai sanatosi la cap, nu avem a ne lauda. Si asta e varianta optimista.

In cealalta, s-ar putea sa descoperim ca orbecaim, ca nici macar nu avem constiinta unui prezent. Un presedinte nu ne va invata sa mergem, ci doar sa ne caftim. O lectie pe care o invatam amar, dupa niste ani in care ne-am lasat antrenati intr-un vis pe care, daca parintii nostri l-ar fi simtit dand tarcoale, l-ar fi alungat. Atat de adanc intrata in viscere era teama de-a pieri, desi nu vorbisera vreodata.

Ce-am avut si ce-am pierdut

N-am avut niciodata speranta, din aia reala, bazata pe convingerea ca putem reusi, decat poate in primii doi ani dupa Revolutie. Pana am realizat ca ceva nu merge incotro ne indeamna sufletul, si sondajele au inceput sa consemneze convingerea ca tara se indreapta intr-o directie buna, dar drumul e pe alta planeta.

Dupa niste ani, asistam la cea mai dura inclestare de forte pentru putere. Atat de intensa incat te intrebi daca nu cumva istoria a bagat de seama ca n-are legatura cu oamenii, si se chinuie s-o ia singura mai departe, cautand drumul, incercand sa naruie bolile natiunii, sa le reteze din pamant ca sa incepem de la zero.

Ce va pune, insa, in loc? Indiferent cum se va numi presedintele, noi vom fi aceiasi. In aceeasi tara complicata, ne vom intortochea si mai tare gandurile, pentru ca nu ne va spune nimeni cum sa le spalam, sa le descalcim si sa le punem la uscat, ca sa ne tricotam o hainuta calda.

Nu ne va lua nimeni de mana, nu ne va pune termometrul in fund, nu-si va oferi genunchii ca sa adormim cu capul pe ei. Ne va lasa la coada la speranta, acelasi sentiment cu care am pornit la drum in urma cu 20 de ani.

Sa prindem peste

Se scutura unii de greata bagand de seama ca natiunea are nevoie de un tatuc. Se imagineaza tragandu-i una peste ceafa: "revino-ti!". Adica ce sa faca oamanii, ma rog? Le-a desenat cineva pe tabla, in acesti 20 de ani, un model de succes? Si nu-i vorba sa ne inmoaie posmagii. Ci sa ne invete sa-i coacem. Sa prindem peste.

Manualele pe care le-am inghitit nu ne-au deslusit taina succesului bazat pe pile, nu ne-au aratat ca a fi membru de partid da bine la cv, ca o limba lunga e moale ca matasea pentru un sef constipat, nu ne-au invatat cum sa reactionam privind o nedreptate.

Dar toate acestea ne-au izbit in fata si ne-au intarit sentimentul de neputinta, pentru ca in timp ce auzeam ca democratia are mecanisme sanatoase, institutii puse in slujba cetateanului, ne loveam cu crestetul de ele. Si astfel, n-am avut la indemana decat o concluzie: suntem idioti.

Asa am devenit o masa sentimentala, iar de slabiciunea noastra au profitat toti cei care au dorit. De la mandat la mandat, ne simteam mainile crescute tot mai aiurea.

Ridica-te si umbla!

Cu asta va avea presedintele, cum s-o numi el, de luptat. Cu un organism lesinat, care trebuie depins sa mearga, apoi sa lupte. Strategiile de iesire din criza, cand vor veni ele - pentru ca deocamdata tara nu produce nimic, si-si plateste datoriile catre pensionari si bugetari din mila FMI - au nevoie de un brat care sa ajute mintea guvernantilor.

Fara dorinta noastra de-a depasi starea de lehamite, de fiinte care functioneaza intr-o inertie bolnava, numai pentru a-si acoperi goliciunea si a-si astampara foamea, Romania va figura un atlas drept taramul paralizatilor.

Privind spre un creier atins de neputinta, secatuit de incredere, moale, viitorul presedinte nu va insemna nimic. Decat inca un presedinte. Sau acelasi. Fara noima. Fara supusi, daca nu-i va invata sa renasca. Nu ca un tata, ci ca o mama. Dandu-le incredere.

Daca aveti impresia ca exista vreun candidat in stare sa ne tina de umeri pana vom reusi sa facem un pas, apoi altul, pentru ca apoi sa cladeasca o viziune, votati-l! Va fi presedintele unui spital cu pacienti frumosi, fara nici o vina. In ceea ce ma priveste, am sa trag la sorti.

Iohannis, întrebat de ce a mers în Coreea de Sud cu un avion de lux: „Am venit cu o aeronavă mică. Nu ştiu cum definiţi un avion de lux”

Klaus Iohannis a răspuns marţi, 23 aprilie, de ce s-a deplasat în Coreea de Sud cu un avion de lux în timp ce miniştrii au mers cu un avion de linie, precizând că a venit într-o deplasare...

Candidații PSD din București strâng din nou semnături. Firea: Este o situație nouă. Avem alte protocoale

Candidatul PSD pentru Primăria Capitalei, Gabriela Firea, a afirmat, joi, 25 aprilie, că protocoalele semnate de PSD cu PNL pentru candidaturi comune la primăriile de sector şi la Primăria...