Singura solutie, o noua revolutie! (Opinii)

Marturisesc ca nu mi-au placut si nu-mi plac unanimitatile. Pentru ca sunt nefiresti si adesea mincinoase. Nu-mi plac nici judecatile de tip preemptoriu, care nu ingaduie, contestari, rezerve, nuantari sau punerea sub semnul indoielii a unor adevaruri aparent imbratisate de toata lumea.

De cele mai multe ori adevarul este undeva pe la mijloc, acolo unde ratiunea se conjuga cu masura si bunul simt.

Cam aceasta pare sa fie si situatia cu mica revolutie generata de interventia intempestiva si neavenita a sefului statului in episodul Raed Arafat. De unde masele au fost surprinzator de stoice si pacifice atunci cand asupra lor s-a pravalit maciuca taierilor de salarii, a restructurarilor si disponibilizarilor, iata ca o nedreptate pasagera facuta unui om realmente harnic si merituos, dar nu foarte cunoscut maselor, era cat pe ce sa aprinda vapaia unei revolte generalizate.

Chiar daca pare fortata, o paralela cu miscarea din decembrie 1989, dar si cu alte miscari revolutionare sau pseudo-revolutionare se impune.

Dupa cum se poate observa, daca ai ochi si minte s-o faci, revolutiile nu au fost ceea ce au parut sa fie. Nici in Rusia anului 1917, nici in Cuba anilor '50, nici in Romania lui 1989.

Sa ne aducem aminte cat de deceptionati am fost realizand ca miscarea din '89 n-a fost chiar o imaculata si spontana revolta a maselor exasperate pe buna dreptate de dictatura ceausista, ci un proces bine pregatit, regizat si deturnat de exponentii unor grupuri de interese din tara si din strainatate, ale caror scopuri nu consonau prea mult cu cele ale maselor care au tradus in fapt aceste planuri.

Masele nu se ridica spontan sa faca revolutii. Ele eventual se rascoala. Revolutiile au "creiere" care pun la cale planuri minutioase prin care nemultumirile populare ating masa critica pentru a deveni explozive. Revolutiile trebuie pregatite, amorsate, organizate si intretinute. Trebuie identificata "scanteia". Apoi combustibilul care sa intretina flacara.

In cazul nostru aceste elemente au existat cu prisosinta. Nemultumirea latenta a maselor nu trebuie prea mult explicata. Masurile impopulare generate de criza dar si de incapacitatea guvernantilor de a gasi modalitati de iesire din marasm, favoritismul si coruptia care nu au fost eradicate, in ciuda unor succese relative, dar strict limitate ale justitiei de a intra in zone pana acum impenetrabile, lipsa unor perspective de mai bine.

Au fost de asemenea si suficiente cercuri si structuri de putere deranjate de persoana si actiunea de reforma a statului si de limitare a abuzurilor intreprinsa, sporadic, dar imprevizibil, de presedinte.

Cercuri ce se pot localiza in zona partidelor de Opozitie, dar partial si in cea a Puterii, grupuri exasperate sau disperate ca succesul la viitoarele alegeri nu este de fel garantat, ca oricum Traian Basescu mai are vreo trei ani de mandat, ca mana justitiei devine tot mai apropiata de ele, ca s-au pierdut niste privilegii consistente (asa-zisii "revolutionari" si "veterani", baietii "destepti" din domeniul energetic, sefii sindicali, etc.).

Ei au pus in exercitiu masinaria de propaganda consacrata, ai caror vectori au fost televiziunile de "stiri", precum Antenele, Realitatea, RTV, care au abandonat total orice veleitati de informare corecta si obiectiva (nici nu prea le-au avut vreodata), devenind mijloace de instigare, mobilizare si organizare a protestelor. In primul rand prin hiperbolizarea permanenta numarului participantilor, dar si prin distorsionarea mesajelor.

Demonstratiile catorva sute sau (cel mult) mii de manifestanti au devenit cataclisme de nivel planetar. Au fost selectate si cultivate numai mesajele care au convenit cel mai bine scopurilor urmarite, ignorandu-se altele.

S-ar zice insa ca poporul a devenit mai destept si ca manipularea n-a dat roadele scontate. Cel putin nu pe de-a intregul. Chiar daca tinta predilecta a contestarilor au fost "Basescu" si "Boc", s-a vazut limpede ca manifestantii "onesti" nu prea nutreau simpatii nici pentru Opozitia "en titre", cativa protagonisti ai acesteia, care si-au sondat popularitatea scapand doar cu fuga din multime.

Miscarea si-a pierdut suflul si din cauza lipsei unui program coerent, a unui lider carismatic si datorita unui sprijin extern, care nu a venit desi "micul Titulescu" l-a reclamat pe la inaltele porti ale UE. Colac peste pupaza si-a bagat coada si generalul "Iarna".

Lupta continua insa la nivelul detasamentului de avangarda al celor ce trudesc la demolarea actualei puteri, a initiatorilor si organizatorilor tentativei de revolutie pe care am traversat-o deunazi.

Activitatea va fi continuata prin demonizarea in continuare a lui Traian Basescu, a lui Emil Boc, fara a fi omisa nici Elenei Udrea, prin solicitarea pana la saturatie a demisiilor tuturor, a organizarii unor alegeri anticipate dupa care, fireste, se va instaura raiul de pe pamant pe taramul mioritic.

Sau poate se va mai gasi vreo scanteie. Dupa felul lejer in care gafeaza si reprezentantii Puterii nu este deloc exclus ca ea sa apara si maine. Si atunci vom avea o noua revolutie.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...