Ar fi interesant pentru Romania ca PSD sa treaca la conservatori si sa lase loc pentru un adevarat partid social-democrat. Poate chiar partidul lui Dacian Ciolos? - Interviu cu Andrei Cornea

Faptul ca oamenii sunt preocupati de politica nu este neaparat un lucru rau, spune scriitorul Andrei Cornea, pentru ca alternativa ar fi ca guvernantii sa poata face orice, nestingheriti. Totusi, cei implicati si care au iesit in strada pentru justitie au nevoie de un vehicul politic, iar cel mai bun scenariu ar fi ca PSD sa o coteasca spre conservatori, sa lase stanga libera si acolo sa apara un adevarat partid social-democrat, poate cel al lui Dacian Ciolos, momentan lipsit de identitate doctrinara.

Dialogul cu Andrei Cornea, filosof si publicist, membru al Consiliului director al Grupului pentru Dialog Social (GDS), a pornit de la fricile in oglinda: cea a liderului puternic, pe de o parte si cele din societate. In 2017, de pilda, romanii s-au temut cel mai tare de criza politica, abia apoi de pierderea locului de munca sau de boala.

Cum se explica aceasta angoasa ca nu e liniste in politica? E sanatos pentru o societate sa fie atat de preocupata de politica sau, din contra, e semn de maladie?

Scriitorul Andrei Cornea spune ca e mai preferabil sa fim ingrijorati de politica, sa reactionam decat sa incercam sa ne salvam, fiecare pe cont propriu. Totusi, mai ramane sa apara acel partid care poate deveni vehicul electoral pentru protestatarii pentru justitie. Este aceasta USR? Sau noul partid anuntat de Dacian Ciolos, Miscarea Romania Impreuna? De ce nu exista o unitate in opozitie?

In ceea ce priveste partidul de la putere, PSD-ul condus de Liviu Dragnea, el s-ar potrivi mai bine la conservatori, lasand astfel loc liber pentru un adevarat partid social-democrat, crede Andrei Cornea, poate chiar cel infiintat de Dacian Ciolos. Sigur, asa ar ramane Ion Iliescu in afara.

Domnule Andrei Cornea, ati scris recent un text despre frica lui Putin, frica celui puternic asadar. Dar mai intai va intreb cum este frica, ce modifica ea practic in cel care o resimte?

Frica este o realitatea umana, nu putem scapa de ea si poate nici nu trebuie. In fond, daca ne e frica de ceva, poate ne si pazim. Altminteri, cine e fara frica se arunca cu capul in prapastie. Curajul, spuneau cei vechi, nu e, intr-un anume sens, decat sa stii de ce e cazul sa iti fie frica si de ce e cazul sa nu iti fie frica. Prin urmare, presupune si o anumita ratiune.

Eu ma refeream acolo la un anume tip de frica, frica celui care este foarte puternic, atotputernic, si care stie, simte ca se poate prabusi in prapastie oricand. E un vechi loc comun, de altfel, acesta, ca dictatorii, tiranii, nu sunt niste oameni linistiti, stiu ca sunt panditi de primejdii, orice intamplare poate sa le fie fatala, de aceea se inconjoara cu nenumarati gardieni, cu lanturi, cu ziduri, cu sarma ghimpata, cu oameni care ii pazesc sa nu fie otraviti, sa nu fie loviti, sa nu se intample ceva, pentru ca le e o frica continua.

E si un paradox aici. Indeobste, un lider autoritar, un dictator, conduce speculand el fricile celorlalti, prin teroare.

Sigur, dar ganditi-va la asta: un om obisnuit iese din casa, pentru ca e o zi frumoasa, se plimba, intra intr-un restaurant, se intalneste cu cineva, sta de vorba, in timp ce un sef, un demnitar, un om aflat sus, nu poate sa faca asta. El are SPP-isti, trebuie sa anunte de inainte, e un intreg protocol. Cu cat e mai sus, cu atat e mai limitat in miscari. Cel mai mare sef din lume e si cel mai sclav dintre toti.

Avem acest Bilant politic al anului 2017, l-a facut Ires, si m-a frapat faptul ca, dintre toate fricile, oamenii au pus pe primul loc frica de criza politica. Inainte de boala, de pierderea locului de munca, de razboi, vine frica asta de criza politica.

Nu stiu daca e chiar asa, sondajele ne spun tot felul de lucruri, dar daca e adevarat, probabil ca acest fapt corespunde unei anumite situatii in care ne aflam noi acum, in Romania in special, pentru ca am tot avut crize, mai mici sau mai mari, de un an si jumatate tot o tinem intr-o criza.

S-au schimbat trei guverne, avem acum al treilea guvern numit intr-un an si un pic de aceeasi majoritate, avem revolutia fiscala, unde in fiecare saptamana mai vine cate o ordonanta de urgenta, inflatia e inflatie, iar toate lucrurile acestea tensioneaza.

In general, atmosfera este foarte tensionata, lumea se asteapta la ce e mai rau, sa explodeze ceva, sa se dea iarasi o batalie politica.

Foloseste cuiva aceasta stare de frica sociala, de tensiune?

S-ar putea sa foloseasca, sigur, unora care sunt pescuitori in ape tulburi, cum se spune. Intotdeauna sunt unii care profita de pe urma fricilor. Se castiga asa si alegeri, s-au castigat in Statele Unite, unde Trump a castigat in mare masura in baza temerilor, fricilor oamenilor. Brexit-ul a fost castigat de partizanii Leave, pe baza fricilor de ceea ce poate sa se intample daca Marea Britanie ramane in continuare in Uniunea Europeana: frica de imigranti, frica de pierderea locului de munca.

Frica in general este un element foarte important in discursul politic. Frica si ura, pentru ca ura este si ea un element aproape la fel de important. Ura iti dirijeaza frica intr-un anume punct: "e de vina cutare".

In cazul nostru, e de vina Statul paralel, iar in Statul paralel sunt cateva persoane, pe care le cunoastem. Mai nou, inteleg ca pentru Liviu Dragnea si Banca Nationala intra in Statul paralel.

Cred ca pentru actuala putere, pentru un personaj cum e Liviu Dragnea, asta e singura resursa pe care o mai au, pentru ca in rest, rezultatele guvernarii sunt foarte slabe. Nu s-a construit nimic, nu reusesc sa iasa din marasmul acesta, au oameni extrem de deprofesionalizati in toate domeniile.

E un paradox aici. Pe masura ce, iata, societatea resimte puternic frica asta de criza politica si e pesimista - covarsitor, romanii spun ca lucrurile merg in directia gresita - guvernul anunta crestere economica record.

Sigur, au existat cresteri salariale, dar ele au fost intr-o anumita masura mancate de cresterea preturilor. Apoi, exista nesiguranta zilei de maine: "Ce-o sa fie maine?".

Oamenii, totusi, au mai invatat cate ceva, asta ignora guvernantii nostri, dupa criza trecuta, au mai invatat ca sunt si cresteri salariale care se pot razbuna. Si exista acest sentiment, ca nu se face ceva consistent, nu se construieste nimic.

Bun, dar sa te temi preponderant de criza politica inseamna si sa traiesti asa, inundat de ce se intampla in politica. Au intrat stirile politice in toate bucatariile, balcoanele, in tramvaie, cafenele se discuta despre ce se petrece in politica. E acesta semn de maturitate societala sau, din contra, de maladie?

Eu cred ca e bine asta. E preferabil sa se vorbeasca despre politica mai degraba mai mult decat mai putin.

Daca lucrurile ar merge foarte bine sau, in orice caz, acceptabil, probabil ca nu ar trebui sa discutam despre politica, ar trebui sa discutam despre treburile noastre si sa-i lasam pe politicieni sa se ocupe ei de ale lor. Ar fi situatia ideala. Acesta e o extrema.

Extrema cealalta este cand lucrurile merg rau, dar nu mai discuta nimeni nimic, toata lumea incearca sa se salveze individual. Suntem intr-o situatie intermediara care, sigur, este mai rea decat daca nu ar fi nicio problema, dar este mai buna decat daca nu am constientiza problemele. Faptul ca lumea constientizeaza ca sunt niste probleme, in pofida trompetelor entuziaste ale guvernarii, e, cred, un semn bun.

Lumea cosntientizeaza ca e o problema si chiar daca nu exista o solutie in imediat, macar stie ca se intampla ceva. Si aveti dreptate, cu atat mai mult cu cat in perioada asta nu se poate spune ca lumea traieste mai rau decat traia in urma cu an.

E alta ierarhie a prioritatilor din societate?

E alta ierarhie. Sa nu uitam ca au fost acele mari demonstratii de anul trecut, care au contat, mai ales ca sunt si persoane care nu au iesit in strada, nu au demonstrat, din diverse motive, dar au aceleasi opinii cu cei care au iesit.

In general, faptul ca au fost asemenea proteste peste tot in tara, si in orase mici, si in orase mari, arata ca exista un segment al populatiei care este profund nemultumit de ceva. Si sa nu uitam ca acesti oameni care au manifestat nu erau cei mai saraci, erau oameni care apartineau efectiv clasei mijlocii, care o duce acceptabil.

Motivatia nu a fost financiara. S-a iesit in strada pentru un principiu, pentru justitie.

Tocmai. Actuala putere nu vrea sa inteleaga acest lucru, dar va intelege pana la urma. Nu vrea sa inteleaga ca exista o parte importanta a populatiei, care incet, incet va deveni poate majoritara, care are alte optiuni si alte idei decat simpla satisfacere a nevoilor elementare, de hrana si adapost pentru a doua zi.

Pentru ca am pornit vorbind despre frica liderului, credeti ca actuala putere nu vrea sa inteleaga sau ii este frica sa admita asta, ca oamenii vor mai mult si protesteaza, iata, pentru principii care nu au imediata legatura cu nevoile de baza?

Faptul ca joi, bunaoara, cand a venit guvernatorul cu toata echipa Bancii Nationale la Parlament, PSD nu a participat, dupa care Liviu Dragnea a explicat destul de clar ca, de fapt, nu au vrut sa participe pentru ca au alta viziune decat BNR, arata ca pentru ei, cand li se spune ceva neplacut, pe care nu sunt in stare sa il accepte, pur si simplu se fac ca nu aud.

Pur si simplu, lucrurile cu care PSD nu e de acord nu exista sau sunt, in cel mai rau caz, produsul Statului paralel, al unor tipi ticalosi, care vor sa denatureze adevarul.

Adevarul e cum spun ei, in rest nu exista nimic, decat o viziune malefica asupra societatii, pe care nu trebuie sa o luam in seama.

Ii este si lui Liviu Dragnea frica?

Da, pentru ca ei stiu, probabil, ca e posibil sa piarda puterea.

Totusi, este fascinant sa vezi cum ei evita in orice clipa posibilitatea sa ia contact cu realitatea. Ei vorbesc de statul paralel, dar ei sunt paraleli, nu se intalnesc cu realitatea.

Dar temele pe care le propun vor sa induca ideea asta de consens: Centenar, Unire.

Chestia cu Unirea ar merita o discutie in sine, a fost o propaganda, o demagogie absoluta. E bine ca presedintele nu s-a dus la demagogia din Parlament, pentru ca nu numai ca este ceva care nu se poate face din mai multe motive, bine-stiute, dar partea cealalta, Republica Moldova, nu vrea asa ceva, in marea ei majoritate. Cei mai multi dintre moldoveni nu sunt in favoarea unei uniri cu Romania. Si atunci noi despre ce vorbim aici?

In orice caz, chiar daca, sa zicem, am vrea noi, pana la urma este o populatie acolo insemnata care nu se considera romaneasca, nu mai vorbesc de probleme aproape insolubile, cum e cea a Transnistriei. Ne unim si cu Transnistria?

Din aceasta discutie unionista par a fi doi castigatori, in sensul ca au confiscat tema, Igor Dodon, la Chisinau si Liviu Dragnea, la Bucuresti.

Dodon probabil ca a fost, dar nu cred ca Liviu Dragnea a fost castigator, cred ca si-a inchipuit ca e castigator. Eu ma intreb daca s-ar face un sondaj in Romania mai serios si verificand mai mult unele date secundare, cat la suta din populatia Romaniei ar dori unirea cu Republica Moldova, presupand ca asta s-ar putea face, dar stiind ca pentru asta trebuie platit un pret, cum au platit germanii din Vest pentru germanii din Est.

Daca ar trebui sa si platim, adaugand si costurile unor minoritati importante, rusesti, gagauze, ma intreb ce ar arata acest sondaj.

Facem, totusi, un referendum pentru a defini familia traditionala.

Da, acolo e simplu de facut. Vad ca Dragnea a facut totusi o concesie, sa vedem daca nu o va retrage, pe problema cu parteneriatul civil. Cred ca au facut aceasta concesie, pentru ca sunt presati de Uniunea Europeana sa gaseasca o solutie pentru aceasta situatie.

Biseria Ortodoxa se opune, cum bine stim, si sunt curios daca Dragnea va rezista presiunii BOR.

Dar e ce spuneati la inceput, e si asta o speculare a unor frici, a potentialului de ura?

Da, frica unora ca o sa ne invadeze homosexualii, urile fata de cei care sunt diferiti, e si asta o modalitate.

In general e un curent conservator in Europa, care se imbraca in diferite valuri. Ba se cheama ca sunt conservatori, ba sunt populisti. Cam acolo se plaseaza PSD, e aproape unicul exemplu de partid care isi spune social-democrat, dar de fapt e un partid tot mai conservator. S-a si spus la un moment dat, dar vad ca nu s-a intamplat, ca Dragnea ar putea iesi din grupul socialistilor europeni.

Nu e o speculatie lipsita de noima, in fond am mai vazut-o candva, a facut-o Basescu in alte conditii si cu alte mize.

Nu mi se pare imposibil ca Dragnea sa faca asta, mai ales daca va fi calcat pe coada de Grupul Socialist, daca va fi criticat prea rau.

Dar e PSD dispus sa-l urmeze in toate?

Sa stiti ca in partid, daca s-ar da ordin sa nu le mai zicem socialisti, sa le zicem altfel, 95% l-ar urma, pentru ca ei nu au nicio ideologie. Ar fi cativa, fara indoiala, din garda veche care ar contesta, poate.

Nu stiu ce ar face cu Ion Iliescu. Unul dintre putinii pe care i-ar pierde ar fi, probabil, Ion Iliescu.

Daca a facut-o Basescu pe vremuri cu Partidul Democrat, ar putea sa o faca si PSD, nu e o drama.

Ar fi intr-un fel interesant in Romania, pentru ca atunci s-ar crea un loc pentru un partid social-democrat adevarat.

Eu il vad acum pe domnul Ciolos facandu-si partid, Romania Impreuna, care si ca nume seamana cu Salvati Romania. Mie mi se pare ca e ceva dubios in povestea asta, nu inteleg nevoia de a face un nou partid asa. Ce doctrina are? Ce este el? Va spune iar ca e de centru, toata lumea e de centru la noi.

Sa faca Dacian Ciolos un partid adevarat social-democrat, ar fi o idee macar mai interesanta aici.

Cine va capitaliza acum, daca poate cineva sa capitalizeze politic, electoral, deziluziile create de actual guvernare?

Din pacate, nu suficient, trebuie unitate, o platforma comuna a opozitiei, daca vrea sa castige niste alegeri.

Surpriza celui mai recent sondaj de opinie: Nicușor Dan pierde prima poziție în lupta pentru Primăria Capitalei

Candidatul PPUSL la Primăria Capitalei Cristian Popescu - Piedone este cotat cu 38% din voturi, Nicuşor Dan -cu 27%, iar candidatul PSD-PNL Cătălin Cîrstoiu, cu 23%, relevă datele unui Sondaj...

Mai mulți miniștri, în frunte cu Marcel Ciolacu, ajung în Qatar, pentru "investiții de 15 miliarde de euro"

Premierul Marcel Ciolacu şi şase miniştri se află, începând de marţi, în vizită de lucru în Qatar, dezvoltarea în România a unor proiecte de investiţii în valoare de 15 miliarde de...