Daca ai doar un nume, n-ai nevoie de urne

Pe 11 octombrie, PSD si-a ales presedintele. Verbul din propozitia anterioara nu e, de fapt, potrivit.

A existat un singur nume pe buletinele introduse in urne, alti doi pretendenti fiind eliminati din cursa, prin decizia Comitetului Executiv al social-democratilor. L. Dragnea n-a fost ales, ci plebiscitat, cu 97% de "da".

A fost o farsa democratica. "Cum asa?", se vor apara pesedistii, "suntem primul partid din Romania care a decis sa-si desemneze seful prin votul tuturor membrilor, nu intr-un congres".

Da! Numai ca principiul votului universal a fost anulat de acceptarea unei singure candidaturi. Daca ai doar un nume, n-ai nevoie de urne.

PSD a recurs, totusi, la votare, asa ca totul a semanat cu practicile PCR, nu cu evolutiile din partide socialiste, precum cel francez sau cel britanic, care i-au mobilizat, pentru alegerea liderului, pe toti membrii si simpatizantii lor, dar avand, desigur, 4-5 candidati in cursa.

Plebiscitarea lui Dragnea a fost aspru criticata. Pe buna dreptate. Ar fi, insa, bine sa ne uitam si la celelalte formatiuni politice, fiindca s-ar putea ca, la fel ca si-n alte ocazii, social-democratii sa fi vadit, in modul cel mai transant cu putinta, o deriva care afecteaza toate partidele de la noi.

Sa vedem cum stau lucrurile, mai intai, in tabara aliatilor PSD din actuala majoritate. Aici avem UNPR, care a organizat un singur congres, in 2010. Au fost desemnati atunci, fara vreo competitie, nu unul, ci trei sefi: un presedinte, un presedinte de onoare si un presedinte executiv. Primii doi au plecat intre timp din partid, asa ca al treilea a ramas singur la carma.

La un moment dat, s-a negociat topirea corabiei uneperiste in PSD, dar pana la urma G. Oprea e cel care a inghitit PP-DD, o formatiune care avea in frunte un presedinte ce-si castigase si pozitia fara contra-candidat.

Langa Ponta sta si ALDE, rezultat din mariajul C.P.Tariceanu - D. Constantin: daca al doilea fusese ales ca presedinte al Partidului Conservator, in ianuarie 2010, cu 975 de voturi din cele 1.373 exprimate, fostul premier era liderul Partidului Liberal Reformator, dupa ce in august anul trecut castigase, ca unic candidat, increderea a 1.167 din cei 1.183 de delegati, la primul congres al formatiunii sale. La formarea ALDE, cei doi au decis sa conduca impreuna si nimeni n-a ridicat vreo obiectie.

Sa trecem acum la Opozitie. Aici domina PNL, care e rezultatul asocierii dintre o formatiune omonima si PDL. Situatia din "noul PNL" e si ea aparte. Intr-adevar, fuziunea s-a realizat inainte de prezidentialele din 2014, intr-un moment in care penelistii erau condusi de K.Iohannis, iar pedelistii - de V. Blaga.

Primul fusese ales, cu doar o luna inainte, intr-un congres in care adversar ii fusese I. Ghise, raportul de forte fiind 1.344 la 144. Blaga iesise invingator, intr-o conventie foarte animata a democrat-liberalilor, tinuta in martie 2013: a avut 2.344 de voturi, intrecandu-le pe E. Udrea (2.014) si M. Macovei (209).

Dupa ce Iohannis a devenit sef al statului, locul sau in PNL a fost ocupat, printr-o decizie a Biroului Politic al formatiunii, de catre A.Gorghiu. Actualul PNL are o conducere bicefala si nu va organiza un congres inainte de viitoarele alegeri generale, preferand un lung provizorat negociat unui vot post-fuziune. Prudenta? Frica? Greu de spus...

Alaturi de penelisti, mai sunt in Opozitie PMP si UDMR. Primul e condus de E.Tomac, votat de 694 din cei 702 delegati la congresul tinut acum cateva luni.

UDMR, care nu e partid, ci o platforma etnica, si-a ales totusi presedintele, in 2011, intr-o intrecere reala, nu mimata: K. Hunor a avut 371 de voturi, P.Eckstein - 118, iar G. Olosz - 47.

Cam asta e situatia: in fruntea majoritatii partidelor romanesti se afla, in momentul de fata, politicieni care nu sunt iesiti din competitii reale, ci mai degraba din consultari plebiscitare sau care au obtinut super-majoritati in fata unor adversari fantoma sau, in fine, lideri creati in culise, care suspenda sau macar amana, cat se poate de mult, votul membrilor.

In trecutul acestor formatiuni au existat episoade mult mai onorabile, in care confruntarea deschisa transa. Inclusiv la PSD. Sa ne amintim ca predecesorii lui Dragnea au fost desemnati in cadrul unor congrese competitive: in 2005, M. Geoana devenea seful partidului, obtinand 964 de voturi, in vreme ce fostul presedinte I. Iliescu strangea doar 530, pentru ca in 2010, V. Ponta sa-l detroneze pe M. Geoana cu 856 la 781.

Cauzele derivei unanimiste sunt multiple si nu le pot discuta aici pe indelete.

Dar una dintre ele tine de cultura politica. Atunci cand se simt in criza, si toate se simt asa, partidele de la noi strang randurile, blocheaza dezbaterea, cauta sa controleze. Solutia alternativa - cea bazata pe alegeri, critica si libertate -, e vazuta ca inadecvata.

De fapt, lucrurile stau invers. Partidele pot iesi din criza doar prin mai multa democratie, nu prin mai putina.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu laudă candidatura lui Firea la primărie: "Este cea mai bună alegere pentru bucureștenii care își doresc mai puțin spectacol"

După decizia luată în coaliția PSD-PNL de a retrage sprijinul pentru candidatura lui Cătălin Cîrstoiu la primăria Capitalei, Marcel Ciolacu o prezintă pe Gabriela Firea ca cea mai bună...

Iohannis, întrebat de ce a mers în Coreea de Sud cu un avion de lux: „Am venit cu o aeronavă mică. Nu ştiu cum definiţi un avion de lux”

Klaus Iohannis a răspuns marţi, 23 aprilie, de ce s-a deplasat în Coreea de Sud cu un avion de lux în timp ce miniştrii au mers cu un avion de linie, precizând că a venit într-o deplasare...