Efectul sfartecarii de la PSD la PD-L

2010 nu este un an electoral pentru cetatean, dar este unul pentru partide. Luptele interne sunt parca mai aprige ca niciodata in PSD si PNL. Chiar si PD-L, partidul despre care s-a spus de multe ori ca actioneaza ca o portavoce a glasului de la Cotroceni, nu pare sa mai fie atat de linistit ca odinioara.

La toti vin congrese, la toti se anunta potentiale schimbari. Dar ce are de castigat Romania din aceste batalii intestine? Mai bine zis, are ceva de castigat?

Cloaca de la PSD

Cei mai vocali si divizati sunt in aceste zile social-democratii. Dupa o infrangere umilitoare si usturatoare la prezidentiale si povestea naucitoare a flacarii violet, batalia pentru posturile de conducere din partid este normala. E firesc ca PSD sa isi doreasca intrarea in alta epoca, intr-una in care spere sa mai si invinga la vreun scrutin.

Durerea principala legata de viitorul celui mai mare partid din tara este ca figurile propuse la presedintie sunt toate prafuite. Nastase, Mitrea, Geoana nu reprezinta o garantie a schimbarii in PSD, ba dimpotriva, toti trei sunt garantul pastrarii actualei stari de fapt in partid si la nivelul perceptiei publice.

Nici cu Cristian Diaconescu nu se face primavera din pacate, in ciuda imaginii sale bune, de politician nepatat (poate cu exceptia scurtului scandal legat de sotie). De ce? Pentru ca Diaconescu nu are taria de a fi presedinte pe propriile picioare. Nici candidat nu a putut fi fara acordul grupului de la Cluj.

Daca va fi ales,Diaconescu va reprezenta o imagine frumoasa intr-o vitrina stralucitoare, iar de la spate partidul va fi condus de aceiasi eterni baroni. Reforma atat de necesara pare compromisa din start la PSD.

Frica de neant din PNL

La PNL Crin Antonescu se scalda inca in laurii celor doua milioane de voturi obtinute la prezidentiale, scor mult peste bazinul electoral clasic al liberalilor, rezultat de care vrea sa profite si, de aceea, forteaza organizarea unui congres cat mai repede.

Nu vrea sa piarda teren pentru ca se simte incoltit de multi lideri din teritoriu, nemultumiti ca seful lor nu a vrut sa isi calce pe principii si orgoliu si sa faca pace si guvernare cu PD-L.

Fenechiu il ataca pe vicele Orban, Weber o acuza pe sotia lui Crin de interese la Rosia Montana. Scandalurile din PNL sunt diferite si poate putin mai rafinate decat cele din PSD, dar au la baza aceeasi frustrare - ramanerea pe dinafara de la masa bogatilor, teribila Opozitie.

Similar cu situatia din PSD, alternativa la Crin Antonescu este tot un fost - Calin Popescu Tariceanu. Asa incat nu prea exista sanse de schimbare, ci doar de intoarcere la vechile obiceiuri si la cardasia furtunoasa cu PD-L.

Insa PNL are o problema mai mare ca PSD, in ceea ce priveste urmatoarele alegeri : teama de disparitie. Daca se va aplica uninominalul pur, asa cum se preconizeaza, neavand lideri carismatici (cu exceptia lui Antonescu poate), liberalii risca sa nu mai apuce multe mandate de parlamentar, ceea ce ar insemna intrarea partidului in zona uitarii, in care se zbate si acum PNTCD.

Ultimul partid istoric ar ramane si el umilit in istorie. Poate oare democratia din Romania sa reziste unui regim bipartidic? Asta e intrebarea care se pune in cazul in care PNL nu reuseste metamorfoza intr-o formatiune care sa prinda la electorat.

Amututii de la PD-L

Nici la Putere nu e fericirea suprema. In PD-L situatia e diferita, dar nu mai putin grea. Locomotiva electorala Basescu nu mai poate candida. Guvernarea intr-o perioada groaznica pentru tara erodeaza partidul si scade credibilitatea.

Cateva voci au dat primele semne ca si aici ar trebui sa se miste ceva. Macar o denumire sau o sigla, daca la criterii de promovare e dificil de umblat. Mai-marii partidului cred insa ca scandalurile interne le fac si mai mult rau. Dovada sta declaratia lui Cezar Preda care a spus ca "atunci cand au o problema in familie nu se duc in strada sa spuna ca s-au certat cu nevasta sau nu-i place cum gateste nevasta sau nu-i place ca (sic!) copilul a luat nu stiu ce nota."

Asa incat e greu de crezut ca se va schimba ceva in partidul prezidential, in ciuda opozitiei unora. Politica de cadre, bazata pe interese financiare si de familie, e bine impamantenita si nu face niciun bine cetateanului sau membrului simplu de partid.

Asadar, in 2010, atacurile, tradarile, manipularile, dezertarile si fuga in tabara Puterii sunt la ordinea zilei. In afara acestui spectatol tragic-comic cu atacuri energetice, flacari violet, mere si pere, nu ne alegem din pacate cu nimic. Viitorul clasei politice nu se intrevede mai luminos si cel mai probabil pentru fiecare dintre nu se va schimba nimic, cel putin nu in bine.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...