Opinii: PSD, grandoare si decadenta

Se vorbeste mult zilele acestea despre soarta PSD, a liderilor lui, a viitorului stangii romanesti. Ar fi poate utila o privire retrospectiva a evolutiei sale, in ultimii 20 de ani. Este necesar ca politologi de meserie sa se aplece asupra a ce a insemnat si mai inseamna socialism in Romania.

Pana atunci, cateva idei de la un observator nespecialist al scenei politice romanesti. Doua au fost erorile fundamentale, de care nu s-a despartit PSD de la "origini" pana in prezent.

Prima eroare

PSD si-a redus discursul la doua teze fundamentale: protectia sociala si redistribuirea bogatiei, astfel incat sa nu apara polarizarea avutiei.

Sa le analizam pe rand. Protectie fata de cine? Cand trebuie sa protejezi pe cineva se cheama ca ai in fata un adversar care tinde sa agreseze "protejatii". Explicatia cea mai la indemana este ca dusmanul ar fi saracia. Doar ca saracia se combate cu bogatie, cu resurse materiale consistente, nu tot cu saracie. Este cazul Suediei si al altor state bogate, care-si permit o astfel de protectie. In lipsa resurselor, protectia sociala devine un slogan electoral, bun de adunat voturi, care tine o vreme, pana cand alegatorii se prind de mistificare si minciuna. Ceea ce s-a si intamplat.

Ar mai fi protectia in fata "asupritorilor". Care asupritori au fost la inceput Coposu, Ratiu si Campeanu, dar mai tarziu elitele PSD, care au condus tara, direct sau indirect, 14 ani din 20. Mai greu de dat aceasta explicatie, asa ca s-a ramas la prima.

Redistribuirea sufera de alte hibe. In primele randuri ale bogatilor s-au infipt chiar baronii PSD, sponsorii si clientelele politice transpartinice. Ori acestia nu se lasau "redistribuiti" si nici nu era in interesul PSD s-o faca. Asa ca redistribuirea a ramas tot la nivel de slogan electoral. De altfel, in afara de impozitarea progresiva, era mai greu sa iei bani din conturile lui Catarama sau Dragnea si sa dai la saraci.

A doua eroare

Nu poti sa sustii ca mori de grija saracilor si in acelasi timp sa exhibi averi si proprietati sfidatoare. Cand se adunau sefii PSD in sedinta la Snagov, escadrila din fata palatului puteau fi lesne confundata cu salonul auto de la Geneva.

Conturi de milioane de dolari, pereti tapetati cu tablori valorand alte milioane, in timp ce saracii se uita la tv cu gura cascata si bidineaua de var intr-o mana. Asa ceva pur si simplu nu se face. Macar sa le fi tinut ascunse.

Pana la urma saracii s-au prins de cacealma. Daca dl Geoana, de exemplu, ar fi construit o gradinita din bani proprii (si are, slava Domnului, in conturile din America), mai ca as fi votat si eu PSD. Dar asa...

Capitalismul de cumetrie

Cum-necum, dupa '90, conducerea PSD de atunci a acceptat trecerea la economia capitalista. Care economie a fost, mai degraba, o struto-camila, bine ticluita, spre imbogatirea mai marilor zilei.

Plafonarea preturilor la produsele alimentare (protectia sociala), a dus la disparitia combinatelor de carne, alta data o mandrie a economiei comuniste, dar care n-au "inteles" sa functioneze cu preturi de vanzare care nu acopereau costurile de productie. Pacat de ele, mai bine le vindeam, luam un ban bun.

Preturile la combustibili au fost si ele plafonate, tot din motive de protectie sociala. Diferenta intre preturile de import si cele de vanzare a platit-o Bancorex. Cu disparitia. Ajutata si de creditele preferentiale date clientilor transpartinici.

Inflatia de 300% si preturile cu atatea zerouri incat bietele femei se zapaceau de cap la cumparaturi, reprezinta o alta fateta a economiei "combinate", socialism si capitalism. Sa zicem mersi ca a trecut si sa nu uitam ca este "contributia" PSD la evolutia economiei romanesti.

Poate nu s-ar fi facut nicio privatizare daca n-ar fi fost tentatia comisioanelor uriase. Pana la urma, de ce sa construiesti afaceri, sa dai salarii la mii de oameni, sa te ocupi de piata de desfacere, cand din privaizari si contracte cu statul poti obtine, dintr-o lovitura, milioane de euro. Totul e sa castigi alegerile, pentru a veni la putere. "Sa nu ma intrebi cum am facut primul milion de dolari", a devenit la noi "nu ma intreba nimic".

Sa adaugam fenomenele de tip Caritas, Credit Bank, Dacia Felix, Bancorex si multe altele. Toate sub patronajul guvernului Vacaroiu si al dlui Iliescu, in culmea gloriei PSD. Care a avut o singura tresarire de orgoliu, cand a condamnat "capitalismul de cumetrie", anihilata repede de "proprietatea privata este un moft".

Perioada 2001-2004

Conventia Democratica si Mugur Isarescu au asanat, cat de cat, sistemul bancar si au intors sensul cresterii economice, spre plus. A fost perioada cand conducerea PSD a decis, sinucigas as spune, intrarea in NATO si in Uniunea Europeana.

Doua bile, una alba si alta neagra. Ministrul de finante, Mihai Tanasescu, a mentinut salariile, pensiile si deficitul bugetar in limite cat de cat sustenabile, in comparatie cu dezmatul din perioada guvernarii Tariceanu. In schimb, dna ministru Ecaterina Andronescu a desfiintat bruma de reforme initiate de Andrei Marga, a intors invatamantul inapoi in tiparele comuniste, pe care le stie asa de bine. In 2009 a incercat acelasi lucru, dar n-a reusit decat pe jumatate, in lupta cu comisia Miclea si premierul Emil Boc.

Perioada 2005-2009

PSD a contribuit din plin, prin sustinerea acordata, conditionat, guvernarii Tariceanu, la cresterea pensiilor cu 180% si a salariilor bugetare cu aproape 100%. Cu tot avertismentul presedintelui Basescu ca este nesustenabila, pe termen lung, o astfel de crestere. Ne-am bucurat cu totii ca fraierii. Acum platim pretul acestei nesabuinte. Daca am fi avut o productie serioasa de marfuri si servicii vandabile se justificau, poate, astfel de cresteri. Dar nu pe afaceri imobiliare si fluxuri finaciare speculative. Cum au venit, asa au disparut.

Pana la urma, firul rosu al filosofiei de guvernare a PSD a fost: dam salarii si pensii cat mai mari, ajutoare sociale, sa ne voteze, sa fim la putere, la borcanul cu mierea bugetara si bazinul de functii. De unde le dam, nu conteaza, nu ne batem capul cu asta.

Acum platesc pretul. Degringolada in urma pierderii alegerilor prezidentiale era de prevazut. Alegatorii n-au mai muscat momeala.

Avertisment pentru politicieni. Ii pacalesti de cateva ori, dar nu tot timpul.

Cine sa preia conducerea PSD?

Adrian Nastase, (patru case, matusa Tamara, termopane), care a aratat saracimii peretii casei tapetate de tablouri, cumparate din salariu(ii) de bugetar si gainile de la Cornu, dupa care ne-a invitat, de la tribuna Parlamentului Romaniei, sa-i numaram ouale?

Mircea Geoana, al carui sir de gafe, de la 25.000 de euro pentru fiecare cetatean revenit in tara, la primul roman ajuns pe luna (unii au propus sa fie chiar el), vizita la Vantu, la atacurile ezoterico-energetice, care fac deliciul presei straine?

Marian Vanghelie, care nu este inca in stare sa conjuge verbul "a fi"?

Miron Mitrea, venit de jos, dintre sindicalisti si urcat pana la casa din Austria si care, le nevoie, isi infige coltii in beregatile opozantilor?

Cristian Diaconescu, cu un trecut "alb", dar care nu gaseste un limbaj comun cu baronii locali, regionali si centrali?

PSD trebuie sa-si dramuiasca cu atentie resursele. Sa nu ajunga, care-cumva, sa fie dat afara din sediu, pentru neplata facturilor, asa cum pateste zilele acestea PRM.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...