Cand Salvatorul nu mai poate fi salvat

Am sa va spun o poveste.

A fost odata ca niciodata un tanar medic provenit dintr-o alta tara, dintr-o alta cultura decat cea in care muncea si studiase. Omul acesta avea un vis, un proiect caruia i s-a dedicat cu totul. Acela de a crea un sistem performant de ambulanta acolo unde oamenii mureau cu zile pentru ca salvarea ajungea la ei in timpi care se masurau nu in minute, ci in ore.

Si a luptat feroce pentru visul lui. A luptat cu sistemul osificat si refractar care il percepea ca pe un pericol. A luptat cu colegi de breasla care il socoteau o amenintare, cu neincrederea fireasca a publicului fata de noutate, cu lipsa de dotari, cu betele puse in roate. Cu tot si cu toate. Si a reusit, a ajuns sa-si vada visul cu ochii.

A creat intr-adevar unul dintre cele mai performante sisteme de interventie de urgenta, care in limbajul popular, mai ales din zona unde a inceput aventura, a ajuns sa ii poarte numele.

Succesul acestui vis, care in termeni prozaici se numeste politica publica, miile de vieti salvate cu ajutorul sistemului de succes l-au transformat pe medic intr-un erou, intr-o icoana.

A fost prima incarnare a mitului Salvatorului intr-o tara care isi doreste cu disperare sa fie salvata chiar impotriva ei, in primul rand, impotriva propriei pasivitati. Atat de tare si-au iubit oamenii Salvatorul incat au fost dispusi sa iasa si in strada pentru el. A infruntat un presedinte, si el foarte popular la vremea aceea, a reusit sa puna la pamant un proiect de reforma a Sanatatii.

Si cred ca atunci medicul insusi a ajuns sa se simta intruchiparea Salvatorului. A intrat in mit. A devenit si pentru el insusi Mesia. Si asta a provocat declicul.

Nu am nicio indoiala ca, manat de cele mai bune intentii, medicul a lasat halatul si stetoscopul de-o parte, a iesit din zona de excelenta a sistemului pe care l-a creat si s-a avanat mai intai intr-o zona conexa, unde inca era pe teren familiar.

Apoi a fost atras si mai adanc, intr-o zona si mai indepartata de terenul sau de excelenta tot pentru a salva. A salva ceea ce rezultatele de mai tarziu arata ca nu prea mai stia cum sa salveze. Si a urmat un lung sir de esecuri monumentale. Esecuri soldate cu victime. Tot mai multe victime.

Totul a culminat cu o uriasa tragedie, cu marele esec care a maturat un guvern intreg. Dar nu a reusit sa-l urneasca pe el. Pe Salvator. Sustinerea publica a fost in buna masura topita de lunga lista a cadavrelor, a nereusitelor, a erorilor, a actelor de aroganta tot mai greu de controlat ale Salvatorului care a ajuns sa se ratoiasca la ziaristi in studiouri de televiziune pe care sa le paraseasca furibund, dupa ce si-a smuls lavaliera in semn de protest pentru ca a fost intrebat daca i-a trecut vreodata prin minte cuvantul demisie.

Care ar fi morala acestei povesti? Ca mitizarea il distruge in primul rand pe cel mitizat, care ajunge incet sa se desprinda de realitate si sa traiasca el insusi mai mult in mit decat in viata reala, ajunge sa piarda simtul proportiilor si limita propriilor competente.

Ca imunitatea la critica si nevoia noastra de a ne inchina la icoane nasc monstri care apoi ne devoreaza.

Ca nu exista perfectiune, dar cu mult mai rele decat lipsa ei sunt amagirea si refuzul obstinat al evidentei.

Grindeanu, avertisment pentru Piedone: ”Votanţii de stânga, într-o proporţie covârşitoare, merg către candidatul nostru”

Prim-vicepreşedintele PSD, Sorin Grindeanu, a declarat, miercuri, 24 aprilie, că soluţia pe care PSD a adoptat-o, de a candida Gabriela Firea, le dă o anumită siguranţă că votanţii de...

Răspunsul lui Piedone pentru Ciolacu: ”Mă duc în prăpastie”. Primarul Sectorului 5 acuză un blat la București

Cristian Popescu Piedone a exclus o retragere din cursa pentru Primăria Capitalei, după o solicitare făcută în acest sens de președintele PSD. Marcel Ciolacu i-a sugerat lui Piedone să își...