Raed sau Traian (Opinii)

Subiectul care a dominat cvasi-totalitatea mediei autohtone in saptamana care a trecut si care, dupa toate probabilitatile, nu s-a epuizat pe de-a intregul este controversa pe marginea proiectului de Lege a Sanatatii care a opus la scena deschisa pe presedintele Traian Basescu fondatorului SMURD, medicul de origine palestiniana Raed Arafat.

Destul de repede si in egala masura neproductiv, o dezbatere care ar fi putut sa contribuie la elucidarea problematicii puse in discutie si eventual la imbunatatirea actului normativ cu pricina, a degenerat intr-o polemica de factura politicianista in care partile s-au ordonat conform schemei de acum cunoscute: pro si anti-Basescu.

Sa vedem insa care a fost natura controversei. Simplificand putin, vom spune ca ea reflecta doua feluri de abordare a problemei si doua maniere de rezolvare a chestiunii delicate a sectorului de sanatate publica.

Mentionez ca ambele au ratiunile lor de a se sustine, ambele sunt plauzibile si si-au verificat utilitatea in diferite contexte nationale sau sistemice.

Mai precizez ca dialogul a avut in vedere exclusiv doar chestiunea medicinei de urgenta, lasand total pe dinafara restul problematicii abordate de lege, care este mult mai cuprinzatoare si nu se limiteaza defel la acest capitol.

Punctul de vedere al lui Raed Arafat reprezinta conceptia etatista conform careia doar statul trebuie sa gestioneze la modul exclusiv compartimentul medicinei de urgenta, acest lucru asigurand convergenta si comanda unica sistemelor implicate (pompieri descarcerare, UPU), precum si concentrarea resurselor, si asa restranse, in directiile strategice urmarite de sistem.

Este un model care functioneaza de altfel in multe din tarile europene, chiar si acolo unde serviciile medicale, cu exceptia sectorului de urgenta, sunt in cea mai mare masura private.

Punctul de vedere al presedintelui este unul de esenta liberala, care porneste de la premisa de multe ori confirmata ca statul este cel mai prost gospodar si ca sub pulpana sa se produc cele mai groase deturnari si irosiri de fonduri publice, care sunt sifonate sub diferite forme de catre felurite firme-capusa prin achizitii publice trucate, prin supraevaluarea unor prestatii, etc.

Solutia ar fi cea de a genera macar concurenta cu firme private pentru a forta coborarea preturilor la nivele mai apropiate de valoarea lor reala. Adica in principiu, de a deconta mai ales servicii si nu dotari, salarii etc.

Asa cum rezulta de aici, ambele atitudini isi gasesc justificarea si devin explicabile daca ne raportam la impulsurile probabile care au stat la baza lor.

Pe de o parte, atasamentul fata de un sistem pe care medicul Arafat l-a creat, i-a dat nume si cu ajutorul caruia au fost salvate multe vieti, teama ca odata scapat de sub controlul institutional si financiar al statului acesta risca sa esueze, sa fie concurat neloial de niste sisteme alternative interesate doar de profit.

Pe de alta parte, vocatia reformatoare a unui presedinte care nu intelege si nu accepta ca un sistem trebuie sa ramana imuabil si fara o concurenta de natura a stimula o eventuala perfectionare si eficientizare a sa. Pentru ca este perfect adevarat si faptul ca sistemul de sanatate in ansamblul sau se comporta asemenea unui sac fara fund in care, cu cat bagi mai multi bani, cu atat calitatea serviciilor devine parca si mai precara.

Punctele de vedere nu sunt neaparat ireconciliabile. Cu siguranta ca ele, ca si orice alt lucru din lume, ar ingadui o formula de compromis care sa garanteze ca derapajele de orice natura sa fie evitate. Cu siguranta ca niste specialisti, dotati cu aptitudinea de a lua in considerare toate oportunitatile, riscurile si alternativele posibile ar putea sa identifice o asemenea formula.

Eventual ea ar putea sa fie experimentata pe un segment al teritoriului national, pentru ca intr-adevar sunt unele lucruri dubitabile in aceste idei de reforma.

In loc de asta insa pana acum n-am putut vedea decat o confruntare de orgolii, din care pagubasi pot fi sistemul medical de urgenta si, in ultima instanta, chiar cei care s-au lasat antrenati in aceasta polemica neproductiva.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...