Unde a disparut Romania?

Ce mutatie va fi avut loc la Bucuresti de cand a ajuns Liviu Dragnea la putere? Sunt romanii altfel decat au fost intotdeauna?

Unde sunt cei care au iesit cu sutele de mii, in strada, in ultimii doi ani, ca sa-si apere o tot mai amenintata democratie de o tot mai hulpava cleptocratie?

In "Prezentul trecut trecut prezent", Eugen Ionescu descrie uimirea unui calator englez care plecase de la Paris in aprilie 1789 si se intorsese in luna octombrie a aceluiasi an.

"Spunea ca n-a mai recunoscut Franta. La fata locului era cu totul altceva. Fetele oamenilor aveau alte expresii, alurile erau altele, modul de a merge era diferit, vorbeau altfel, se manifesta un alt fel de a gandi, alta miscare, alte ritmuri si chiar aspectul strazilor se modificase... Era alta planeta".

Pe ce planeta e, oare, Romania? E perfect inutil, fireste, sa intrebam pe ce continent se gaseste. In fond, asaltati de camarila sefului PSD si de un ministru al Justitiei care ucide metodic statul de drept, magistratii romani se afla la a treia demonstratie de protest in rastimp de numai doi ani.

Tara si-a pierdut luptatoarea sefa impotriva coruptiei. Isi vede Legile Justitiei si Codurile Penale facute zob, iar judecatorii si procurorii timorati ca omologii lor turci. Si ca evreii in prima faza a nazismului.

Pedeapsa e vesnica?

Ii intimideaza o noua inchizitie, care incalca legile in numele legii cu aceeasi superbie cu care se striga candva "nu cumparati de la evrei". Cum sa mai fie tara, prin urmare, in Europa, in care a fost primita generos, in 2007? Dar atunci unde e tara?

Temporal a regresat in "ceausismul fesenist", cum adecvat i-a spus Ioan Stanomir. Potrivit lui, "regimul Dragnea e mai rau decat Dragnea insusi", caci dureaza (dimpreuna cu partidul-stat) nu prin conducatorul sau substituibil, ci "prin structurile sale de adancime si o mostenire a istoriei de care nu suntem capabili sa ne despartim".

Daca lucrurile stau asa irevocabil, n-avem incotro. Va trebui sa ne obisnuim ca, nici dupa inlocuirea imparatului mustelor romanesti, Liviu Dragnea, tara nu va mai scapa vreodata, "institutional si antropologic", de "aroganta, grobianism si rapacitate". Va trebui sa ne acomodam cu ideea ca barbaria revolutiei antimeritocratiei cleptocratice incercand sa inece in Verde de Paris orice urma de aer neintoxicat, de bun simt, de libertate si de consistenta a drepturilor civice intr-o Romanie europeana e vesnica. Si ca pedeapsa data romanilor echivaleaza cu o condamnare la perpetuitate.

Europenii nu prea au timp suficient pentru romani

Eterna ar fi deci si mazilirea ei geografica. Ar insemna ca tara e osandita sa aterizeze in recluziunea spatiului rusesc.

Ca nu e inca in Rusia n-ar trebui sa consoleze pe nimeni. O carmeste intr-acolo regimul Dragnea si istetimea cu care stie sa-si cucereasca adversarii, gadilandu-le, irezistibil, ca Putin, ba nationalismul, ba ortodoxismul, ba ambele, astfel incat prea putini sa mai fie in stare sa vrea sa se impotriveasca tavalugului fascist. Impachetat in religie si socialism. Ca si in national-comunism.

Aceasta recidiva a apoteozei colectiviste ar trebui sa se dezbata mai intens decat orice in Romania si in Europa. Dar, obsedati sa-si consolideze frontierele externe, ca si cum dusmanul totalitar nu i-ar pandi si dinlauntrul fortaretei, europenii nu prea au timp suficient pentru romani. Iar multi romani nu mai au chef de Europa. Ori de democratie. Ci sa le-o arate homosexualilor, prin referendumul lui Dragnea.

Despre care unii antipesedisti afirma ca n-ar fi al lui. Si nici al PSD. Ci "al cetatenilor". Ca, prin urmare, n-ar fi o problema sa se profite de Dragnea si de PSD, spre a se consolida, prin Constitutie, o legislatie, care nu le permite nici acum homosexualilor casatoria.

Ca si cum cetatenii pe vointa carora regimul nu mai da demult doi bani l-ar putea obliga pe "viitor" sa schimbe Constitutia pe care n-a modificat-o, desi natiunea a spus in alt plebiscit clar ca vrea doar 300 de parlamentari.

Si ca si cum te-ai putea face frate cu imparatul mustelor, sustinandu-l activ si complice, fara sa te contaminezi cu infectiile de pe infectele sale picioare. Fara o fatala contagiune a barbariei si fara ceea ce Eugen Ionescu numea "rinocerizarea". Gardista. Sau comunista.

Dar sa-i fereasca Providenta pe europeni, sau pe compatrioti, sa ii avertizeze pe irecognoscibilii romani, pesedizati fara s-o recunoasca, sa nu-i ofere tiraniei satisfactia diversiunii reusite si a unui succes nemeritat in fragmentarea Opozitiei, triumful dezbinarii si transformarii rezistentilor in robi dispusi sa puna umarul la pesedizarea si putinizarea tarii.

Mai are oare tara vreo scapare de capcana putinisto-pesedista?

Fiindca oricine se hazardeaza sa avertizeze ca disocierea plebiscitului CpF de PSD e o utopie risca sa aterizeze pe listele "dusmanilor poporului".

Pe care ii asteapta un proces sumar. Intre rinocerizati ispita unor asemenea liste a ramas neschimbata, din anii '20, '30 ai veacului trecut.

Ca atare intrebarile ce li se pun scepticilor sunt pro forma. "Ce e oare putinist ori pesedist in referendumul privind familia?" A raspunde e inutil. Ce daca l-a votat majoritatea pesedista? Ce daca Puterea, ca niciodata, anunta ca-i va aloca doua zile spre votare, ca sa adune cvorumul?

Ce daca insi cunoscuti ca putinisti invederati au initiat proiectul, in conditiile in care, la vest de Rusia, putinismul sustine de multi ani orice initiativa, a oricarei extreme?

Si ce daca agitpropul rus sustine pesedismul din rasputeri? Argumentul maciuca, punand capat discutiilor argumentate care sustin un boicot civilizat: "de ce-i jignesc scepticii pe trei milioane de romani?" Ca si cum ceilalti nu i-ar jigni, in aceasta logica, pe ceilalti 17 milioane.

Ajunsi aici cu omul nou si monstruoasele mutatii din interiorul sau ceausist, se pune intrebarea: mai are oare tara vreo scapare de capcana putinisto-pesedista? Pe occident nu ne putem baza. Nici pe romanii din tara, daca ne asumam pesimismul lui Ioan Stanomir. Si atunci? Exista vreo salvare?

Poate in Romaniile moderne, cu tot cu Diaspora. Daca-si vor da mana peste granite si peste prejudecati, spre a se organiza politic eficient si a rezista inteligent.

Petre M.Iancu

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...