Ce ne va spune regele Mihai I pe 25 octombrie? (Opinii)

Inainte de orice, afirm cu deplina sinceritate ca nu am niciun soi de afinitate cu vreun actor sau partid politic ce s-au zamislit, revazut si adaugit dupa '90 incoace. Dimpotriva.

Despre clasa declasata traitoare inainte de borna zero consemnata in decembrie, ce noutate mai pot adauga? Doar pe aceea ca o consider drept masinaria diabolica a extremismului de stanga, o cheie de bolta a omuciderii la nivel planetar. Cu mult mai eficace si lugubra decat oranduirea legitimata simbolic de "Z"-urile incarligate de pe efigia lui Adolf Has.

Constat de catva timp o inflatie de subiecte alipite ideii monarhice romanesti, cu subiect boldit pe regele Mihai. Accentul a devenit ascutit (din nefericire nu l-a depasit ca rating pe cel indicand biografia scabroasa a pingelarului scornicestean), odata cu apropierea implinirii unei varste demne de intregul respect si cu initiativa unui discurs tinut in cadrul Legislativului.

Impartasesc demersul de comunicare publica a unui fost detinator de coroana, chiar daca tiara i-a fost umbrita de un simbolism evident. A stralucit o singura data, iar paloarea a fost indepartata vremelnic prin intermediul unui major aport extern.

As dori sa fiu precis inteles. Ceea ce simteam, copil fiind, din atitudinea si spusele tatalui meu, un chinuit fost detinut politic, despre regele Mihai, s-au conturat tot mai exact. Pe masura ce, de pe sipetele istorice ferecate nerusinat de catre comunisti, au cazut rand pe rand lacatele.

Faptul ca n-am avut taria sa fiu slab intrand vreodata in inventarul unei tabere politice imi da girul de a incerca macar sa fiu impartial, in primul rand cu mine insumi, atat cat imi poate conferi statutul de om neliber de trairi emotive.

Pe cale de consecinta, imi exprim opinia ca Romania a beneficiat doar de o jumatate de regalitate veritabila, respectiv cea de sub hlamidele lui Carol I si Ferdinand Intregitorul. Ma voi explica. Sotul Elenei Lupescu (Duduia) si-a jucat menirea intre budoare, uneori ieftine, si tron nabadaios. Cu intrari si iesiri in/de pe scena politica demne de caraghioslac. Declinate cand cu tresariri de orgoliu, cand cu puseuri hormonale.

Fiul sau, Mihai, a avut nesansa varstelor fragede si, implicit, a unor consecinte atunci cand a ocupat locul de frunte la conducerea tarii. Nu am sa insist pe cele doua domnii ale sale consumate intre 1927-1930 (ce joc al sortii - sa fii detronat de propriul tata!) si septembrie 1940 - decembrie 1947.

Nu voi aminti de regenta formata din printul Nicolae, patriarhul Miron Cristea si presedintele Inaltei Curti de Casatie, Gheorghe Buzdugan, deoarece rolul unui copil de 6 ani chiar nu are relevanta. Nici nu am sa punctez declararea ca rege al Romaniei fara depunerea vreunui juramant pe Constitutie (abrogata la acea vreme) si lipsita de votul unui Parlament suspendat. Cu prerogative limitate, prea multe nu raman a fi zise.

Controversele privitoare la regele Mihai sunt numeroase, urmand unghiuri de opinie republicane sau monarhiste si, in marea lor majoritate, sunt indreptate catre ultima secventa. Aduc in memorie o propozitie semnata de Victor Hugo: "Putini sunt cei care cad fara sa se intineze."

Cum admiteam, piscul politic atins de regele Mihai s-a numit 23 august 1944. Ziua in care l-a demis si arestat pe omologul sau militar, Ion Antonescu, cel ce il avansase in gradul de maresal, la 10 mai 1941. Daca acel act s-a numit lovitura de stat, poate fi exonerat unul din personajele principale de pedepsirea, eufemistic vorbind, a unui camarad de arme?

Fostul suveran al tarii a fost aprig lovit de suflul teribil al celui mai mare carnagiu armat din istoria umanitatii. De aceea, si deciziile la care a recurs au circumstante vazute si ele diferit de catre cei ce s-au aplecat spre studiu asupra lor.

Pana la urma, decoratiile primate din partea lui Truman si Stalin raman simple constatari, desi discutiile abunda inca pe aceasta tema. Faptul ca a acceptat un simulacru de armistitiu oferit de Aliati, cu semnatura cea mai apasata apartinandu-i despotului gruzin Djugasvili, fara sa-i poata salva pe cei 130.000 de militari romani de lagarele sovietelor, ii ramane pe blazon.

Astfel, repet, raman in picioare afirmatiile cu ample note in contradictie. Potrivit revistei Time, guvernul comunist ar fi amenintat cu arestari ulterioare, nu anterioare, daca regele nu abdica. Regina-mama Elena a declarat ca Petru Groza s-a comportat "mai bine ca un parinte", iar in ziua de 30 decembrie 1947, "poporul a facut un divort- si decent si elegant- de monarhie".

Care sa fi fost detaliile demersului Aliatilor prin care acestia l-au convins pe tanarul monarh sa iasa din greva regala consumata intre august 1945 si ianuarie 1946? Ce motiv suprem i-a starnit ura lui Iuliu Maniu fata de regele Mihai, atunci cand cel din urma se afla in spatele gratiilor comuniste?

Cat adevar dezvolta documentele recent declasificate ale diplomatiilor britanice si sovietice, aducand din umbra referiri la cei 500.000 de franci elvetieni si tablourile din proprietatea Casei Regale a Romaniei (printre care doua semnate de El Greco si vandute la o licitatie in 1976), oferite de comunisti ca moneda de schimb regelui Mihai, cand a parasit definitiv tara? O infima masura din noianul de intrebari.

Pentru a urma un proverb arab, "ceea ce a trecut a disparut, ceea ce speri este absent, ceea ce are importanta este doar prezentul". Adica, cel prilejuit de implinirea de catre rege a noua decenii de viata si onorat printr-o prezenta in fata Parlamentului.

Evenimentul poate compensa pe plan romanesc o frustrare provenita din condamnarea tacita cu care l-au "gratulat" fostii Aliati, neinvitandu-l la majoritatea festivitatilor din Occident. Asa cum s-a intamplat, bunaoara, la cea de-a 60-a aniversare a Zilei Victoriei.

Regelui Mihai trebuie sa-i uram, sincer, sa traiasca multi ani in sanatate, pentru ca este una dintre putinele personalitati de prim rang ale istoriei recente aflate in viata. Una printre ale carei falduri mai pot fi gasite amanunte inedite.

Nu ma astept ca ele sa fie expuse prea curand. Cu atat mai putin la discursul festiv din 25 octombrie. "Simplul poate fi mai greu decat complexul. Trebuie sa muncesti mult pentru a reusi sa simplifici o idee dificila", ne spunea regretatul Steve Jobs.

Pana atunci, la aceasta reconversie, imi raman in memorie, dificil de sters, usor de verificat, ceea ce afirmam despre parintele meu la inceputul prezentului text.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...