Unde ar fi ajuns Romania azi daca regele Mihai n-ar fi fost fortat sa abdice?

Din capul locului trebuie spus ca regele nu putea refuza semnarea decretului de abdicare. Cei doi lideri romani, respectiv premierul Petru Groza si ministrul sau Gheorghe Gheorghiu-Dej, au amenintat cinic ca, in caz de refuz, pot declansa un masacru, a carui responsabilitate ar fi urmat s-o suporte insusi Suveranul.

In plus, palatul fusese complet izolat. Liniile telefonice erau intrerupte, iar garzile desfiintate si inlocuite cu trupe ale diviziei "Tudor Vladimirescu", constituite din prizonieri romani, instruiti si indoctrinati in Uniunea Sovietica.

Deci, in acea zi de 30 decembrie 1947, regele nu avea alterativa.

Degeaba contase pe raspunsul la un memoriu inaintat inca din 1945 presedintelui american Franklin Delano Roosevelt, pentru a cere sprijin fata de abuzurile fortelor de ocupatie sovietice, aflate atunci in tara.

Prin memoriul sau, tanarul rege Mihai I incrimina incalcarea de care partea sovietica a prevederilor armistitiului, fara nicio explicatie. Se referea in principal la confiscarea bunurilor romanesti - fabrici intregi - dar si la sustinerea grupurilor de comunisti care incitau la dezordine.

Regele conta ca Occidentul nu va lasa de izbeliste o tara care repornea pe drumul ei democratic, drum de la care a fost abatuta printr-un nefericit concurs de imprejurari ale istoriei.

Occidentul insa nu se arata sensibil la problemele democratiei in acel ceas. Vadit lucru, se ferea sa tulbure propriile relatii cu uriasul aliat din Rasarit, care devenea tot mai clar un potential adversar si risca sa ameninte pacea lumii.

O eventuala interventie a SUA in sensul memoriului inaintat de regele Romaniei ar fi putut fi primita de URSS cu bunavointa protocolara, dar ar fi putut provoca la fel de bine si furia imprevizibilei URSS. Teama fata de acest din urma pericol a primat, iar memoriul inaintat de rege a ramas ca piesa arhive.

Caci iata ce scrie Departamentul de Stat catre Ambasada din Bucuresti, in legatura cu memoriul regelui Romaniei:

"Nu se considera oportun sa se dea un raspuns formal scrisorii regelui (...) intr-o perioada cand noi cautam sa ajungem la o baza comuna cu Guvernul Sovietic in legaura cu situatia Romaniei. Nu dorim, totusi, ignorand scrisoarea regelui, sa intarim impresia pe care el o poate avea ca in Statele Unite nu exista intelegere pentru problema Romaniei. Sunteti prin urmare autorizat sa-i spuneti regelui ca vi s-a comunicat sa-l informati ca presedintele Roosevelt a primit scrisoarea si ca acest guvern priveste cu simpatie dorinta Romaniei de a recastiga locul printre natiunile independente si iubitoare de pace in lume...".

"Priveste cu simpatie" - este tot ce puteau face la acea data SUA pentru Romania. In opinia mea, merita mai mult. Romania este un caz aparte in Europa de Est. Poate ca era cea mai stabila tara din zona. Increderea in monarhie n-a fost zdruncinata nici in perioada antebelica, dar nici in anii razboiului. In plus, regele Mihai I se bucura de un prestigiu fara egal in tara sa, salvata de la pieire intr-un al doisprezecelea ceas, chiar de rege.

In opinia mea, daca liderii occidentali, si in primul rand ai SUA, n-ar fi lasat atunci Romania la mana sovieticilor, tara si-ar fi pastrat sistemul de guvernamant si ar fi ajuns astazi cel putin la nivelul de dezvoltare inregistrat de alte tari precum Belgia, Olanda, Danemarca sau micutul - dar prosperul - Luxemburg.

Sub autoritatea regala, nu s-ar fi promovat in conducerea institutiilor, a ministerelor si chiar a guvernelor atatea mediocritati intelectuale, incepand cu Gheorghiu-Dej sau Ceausescu si terminand cu actualii lideri politici, pe care n-as vrea sa-i amintesc.

Insusi regele, neangajat politic in niciun fel, ar fi stiut sa se ridice la inaltimea unui mediator necontestat al socieatii, asa cum societatea din ultimele decenii nu reuseste s-o faca.

Societatea insasi ar fi avut, in persoana regelui, acel model de integritate pe care il cauta de multa vreme si nu-l gaseste.

Regii Romaniei au incurajat meritocratia care azi ne lipseste si au descurajat abuzurile sau coruptia care astazi abunda.

Sub aspect economic, Romania s-ar fi bucurat, ca si tarile vest-europene, de beneficiile planului Marshall. Asta ar insemna refacerea economiei, dar si dezvoltarea pe baze noi a agriculturii, invatamantului, ocrotirii sanatatii si protejarii mediului.

Folosind oportunitatea planului Marshall, nimic n-ar fi oprit Romania sa aiba astazi o infrastrucura comparabila cu cea a Frantei, Italiei si chiar Germaniei. Putea fi brazdata cu autostrazi, dotata cu aeroporturi si o flota aeriana pe masura.

Fata de toate celelalte tari din estul Europei, Romania avea avantajul celor mai bogate si diversificate resurse naturale, de la cereale la petrol si gaze, de la hidroenergie la minereuri si la zootehnie.

In plus, fata de alte tari care isi cautau dupa razboi o noua identitate, un nou inceput, as zice chiar un nou loc in istorie, Romania ar fi avut avantajul de a fi deja o monarhie stabila, condusa de un monarh tanar, care si-a dovedit intr-un moment greu al istoriei curajul, intelepciunea, capacitatea si a actionat singur pentru salvarea tarii dupa o lupta pierduta, scurtand totodata lupta pe intregul continent.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...