In sfarsit, Romania are si tichie de margaritar: printul Paul (Opinii)

Nu pot decat sa ma inclin in fata deciziei ICCJ de marti, prin care il recunoaste pe printul Paul ca nepot legitim al fostului rege Carol al II-lea, asa cum hotarase si o instanta din Lisabona, anul 1955. Ei, si?

Este dreptul lui sa-si legitimieze genealogia, dar asta nu poate schimba cu nimic istoria Romaniei, asa cum s-a desfasurat ea - bine sau rau - si in desfasurarea careia nici printul Paul, nici tatal domniei sale n-au avut niciun rol, dar absolut niciunul. Cum zice o vorba, nici in clin, nici in maneca.

Osul domnesc de sub plapuma princiara

Faptul ca printul Paul si-a revendicat drepturile civile n-ar trebui sa deranjeze, dar faptul ca incearca sa se puna cot la cot cu cei care au faurit istoria tarii, asezandu-se la o masa unde n-a fost invitat, il arunca brusc in derizoriu.

Tot insistand asupra apartenentei sale la Casa Regala si, mai ales asupra ideii ca tatal sau fusese primul nascut, printul Paul isi atribuie discret ideea de os domnesc, argument cu care Raresoaia castigase domnia pentru fiul sau Petru, demonstrand, prin nu stiu ce mijloace, ca a avut priivilegiul de a se strecura pe sub plapuma lui Stefan Voda.

Printul Paul se faleste si el cu bunica sa, cea care si-a serbat noaptea nuntii sub o plapuma princiara pana a ajuns obiectul scandalului si al nenorocirii, nu numai pentru tanarul fustangiu Carol, dar si pentru tara.

Din nefericirea tarii si din aventura fustangiului, incearca acum sa traga ceva foloase printul Paul - pe atunci nenascut. Foloasele materiale le inteleg, banul e ochiul dracului si nu are miros, dar in momentul cand printul Paul cauta cheia cu care i-ar placea sa se strecoare in istoria Romaniei, ma apuca un fel de frison.

In istorie, nu se intra cu speraclul

Din pacate, speraclul cu care forteaza printul Paul poarta istoriei nu este altul decat presedintele tarii, domnul Basescu, incantat ca-i poate aduce un afront fostului suveran, facandu-se prieten la toarta cu printul Paul.

Botezul copilului, numele abil atribuit, Carol-Ferdinand (ah, ce asemanare cu Decebal-Traian Remes!), felicitarile, masa si dansul care au avut loc cu acea ocazie, toate demonstraza ca presedintele ori se preteaza la un ieftin joc de culise, ori a lipsit la lectia de istorie si n-a aflat ca locul regilor ramane neclintit, acolo unde l-a pus cronicarul.

Nu cred ca exista un al doilea caz in istorie cand un rege plecat de la tron si aflat din nou in tara sa, devenita republica, sa se fi bucurat de atata popularitate din partea multimii, ca Regele Mihai.

De aceea, mi se pare ca afrontul pe care presedintele inceaca sa-l aduca regelui, ca sa-i faca un serviciu incumetritului prieten Paul, nu-l favorizeaza in fata natiunii. Dimpotriva, il face mic. Mic de tot, la fel de mic pe cat de microscopic este inobservabilul print, langa care domnul Basescu si-a pus, din proprie initiativa, o cogeamitea tichie de margaritar in cap.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...