Nihil sine Dragnea

Sfarsitul vietii regelui Mihai se vede umbrit de un spectacol nedemn, avand ca protagonisti Casa Regala, ce se autodiscrediteaza, si pe printul Nicolae, care a fost impiedicat cu forta sa-si viziteze bunicul muribund.

In Romania dragniota legile naturii nu se pot schimba la fel de lesne ca ale justitiei. PSD n-a inventat inca o Romanie a tineretii fara batranete, desi isi celebreaza cu aplomb "succesul", presupus, de viitor, cand ar urma sa se adauge salariilor cate o punguta cu doi bani.

In rest, iata, in tara, se vestejesc si mor, vai, pana si cei mai longevivi sefi de stat. Pana si ultimul din epoca celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

Respectatul Mihai I nu va urca probabil la cer, precum Ilie, in Carul Divin. Ca pe biblicul rege David, il paste confruntarea cu spada ingerului mortii, dupa o senectute infrigurata si indelungata, plina de suferinte, de umilinta neputintei si de injosirea unei interminabile dihonii invrajbindu-i pentru putere si un pumn de arginti familia si urmasii.

Or, acest rege ar fi meritat cu siguranta o soarta mai buna. Si un destin mai bland, sub alte auspicii decat ale zazaniei si arghirofiliei.

In fond, a acumulat merite imense. Ca suveran detronat in 1947 de comunistii carora li se opusese dupa ce i se impotrivise, salutar, fascismului antonescian, a ameliorat mult, in timpuri extrem de grele, sansele si imaginea Romaniei.

Macularea si izolarea regelui

Incovoiat de ani si boli, precum si de consecintele unei mezaliante intr-o familie prea putin demna, prin comportament si aliantele ei jenante cu mai marii zilei, succesori ai comunistilor, ce l-au fortat candva pe rege sa abdice, Mihai I s-a vazut plasat intr-o recluziune severa, in ultimii ani.

Insasi Majestatea Sa acceptase anterior declinul irepresibil al prestigiului coroanei. Caci se maculase, in 2003, dand mana cu un premier-infractor, ex-comunist, spre a-i inmana premiul "Omul anului".

Iar in 2012 starnea profunda tristete in cercurile regaliste si in randul promotorilor democratiei si statului de drept. Caci se asezase sa petreaca la aceeasi masa cu liderul postcomunist Ion Iliescu, cu succesorul acestuia, Emil Constantinescu, si cu oligarhul-infractor si turnator la securitate, Dan Voiculescu.

In virtutea exceptionalului sau rol istoric si a faptului ca multi neaveniti din categoria legionarilor, securistilor si adeptilor maresalului l-au atacat constant, decenii la rand, pentru vinovatii imaginare, i s-au iertat de-a lungul anilor multe.

In plus, regele, o raritate absoluta in calitatea sa de ex-sef de stat roman imposibil de criticat pentru coruptie, lacomie si abuz de putere, a continuat sa reprezinte un simbol esential si sa intrupeze ani la rand sperantele multora legate de o Romanie mai frumoasa si mai buna, situata la adapost de penali, de mafioti si tiranie.

I s-a dorit deci un final de viata demn. In timp ce se pregatea sa dea ultima sa lupta, nepotul si, conform legii salice, mostenitorul sau legitim, ar fi vrut, dorinta fireasca, sa-si ia ramas bun de la muribundul sau bunic.

N-a fost lasat. Mai mult. Discordia a luat proportii nebanuite. Refularii tentativei tanarului Nicolae de Romania de a-si vizita inaintasul i-a urmat un razboi al comunicatelor de presa, in care altetele i-au reprosat nepotului regelui "violente" in tentativa de a obtine acces la patul bunicului.

Insasi mama principelui spala pe jos cu progenitura ei. Principesa Elena ii reprosa fiului ei, vlastar al familiei de Hohenzollern-Sigmaringen, nu doar o prezumtiva "imoralitate" asociata refuzului sau de a transa chestiunea unei paternitati indoielnice, ci, culmea, dispret. Si anume "fata de Romania, fata de popor si fata de principiile Casei Regale".

Totul pentru bani

Inaintea acestei drame, in timpul suspectei recluziuni a regelui, se anuntase "decizia Majestatii Sale de a-l exclude" pe principele Nicolae din ierarhia succesiunii. Se sugerase, din surse apropiate de succesorii Majestatii Sale, ca regele ar fi fost prea bolnav sa poata anunta el insusi o hotarare de o asemenea importanta si anvergura.

Or, un astfel aranjament e cat se poate de indoielnic. Si n-are cum sa nu hraneasca din plin suspiciuni crescande cu privire la probitatea si legitimitatea dezmostenirii lui Nicolae. Caci in aceasta murdara istorie e evident ca fundalul vrajbei din Casa Regala se leaga de un conflict dezonorant pe imparteala banilor, a masei succesorale si a puterii in familie.

In acest imund litigiu, singurul care furnizeaza imaginea unei personalitati curate si nobile, in masura in care se arata in stare sa renunte cu marinimie la avantaje materiale, e principele Nicolae.

Or, chiar daca toate relele care i se reproseaza cu un suspect elan, unul demn de o cauza mai buna, ar fi riguros adevarate, nimic, dar absolut nimic nu justifica, moral, blocarea accesului sau la patul bunicului sau grav bolnav.

In fond, asa cum s-a spus in repetate randuri, inainte de a fi printi si altete regale, cei care, total necrestineste, l-au impiedicat sa-si ia ramas bun de la muribundul sau inaintas ar fi trebuit sa fie oameni.

Si chiar daca regele si-ar fi exprimat candva prezumtiva dorinta de a nu-l primi pe nepotul sau, in fata mortii se schimba multe, radical. Nu insa, pare-se, in Casa Regala. Al carei comportament fata de regele agonizand si nepotul Majestatii Sale numai de omenie nu tine.

Inadecvarea etica, intelectuala si politica a acestui comportament, discreditand insasi ideea de monarhie, ar fi fost evidenta, chiar daca principele Nicolae de Romania n-ar fi fost, de departe, cel mai popular membru al Casei Regale. Si chiar daca aceasta Casa n-ar fi fost afectata demult de imaginea execrabila a intruziunii intre urmasii regelui Mihai a unor insi cu afilieri dubioase si apartenente incerte.

Radu Duda, bunaoara, s-a vazut calificat intr-un document din arhivele fostei politii politice comuniste drept "persoana de sprijin a Securitatii". Chiar daca a primit in 2007 verdict de necolaborare de la CNSAS, Duda are de luptat si cu imaginea unui falsificator al propriului sau CV, daca se da crezare investigatiilor din 2015 ale unor ziaristi britanici de la The Guardian.

Semnificative sunt, fireste, si planurile de ultima clipa ale cuplului Dragnea-Tariceanu de a transforma peste noapte Casa Regala in persoana juridica.

Realizarea lor ar furniza multe milioane anual cuplului Margareta-Duda. Or, despre bani se spune ca ar fi "ochiul Dracului" si radacina tuturor relelor.

Incat am cauta inutil implinirea devizei dinastiei Hohenzollern-Sigmaringen, Nihil Sine Deo, in finalul trist al vietii acestui rege nefericit ca Lear. Final situat sub o lozinca pentru multi deprimanta, dar net mai potrivita unei Romanii postcomuniste, dotate cu o monarhie la fel de originala ca democratia, marca Ion Iliescu: Nihil Sine Dragnea.

Toate acestea nu vizeaza, fireste, doar Casa Regala. Ci si Romania in ansamblul ei. Si monarhia, pe care n-o salveaza arghirofilia.

Petre M. Iancu

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...