Am luat 10 la o licenta, dar nu a contat si nici nu conteaza - Interviu cu Studentul Anului

Aura Stan este studenta in anul III la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Bucuresti. La inceputul acestei luni, a fost desemnata Studentul Anului in cadrul galei organizate de Voluntari pentru Idei si Proiecte.

Ziare.com a stat de vorba cu Aura despre ce inseamna pentru ea aceasta distinctie, despre experienta sa de un semestru cu bursa Erasmus, in Franta, dar si despre starea actuala a invatamantului romanesc si faptul ca vorbim din ce mai mult de someri cu diploma.

Cum te simti ca Studentul Anului in Romania, ce valoare are pentru tine aceasta distinctie?

Viata mea e aceeasi, nu s-a schimbat nimic, beau cafea din acelasi ibric, citesc presa si carti, ma regasesc la fel de mult in gesturi si lucruri simple, pentru o "restartare" e nevoie de mai mult. M-am bucurat tare, tare mult atunci cand mi-am auzit numele, dupa festivitate m-am plimbat prin parc, cu pantofii cu toc in mana laolata cu florile, diploma si trofeul, si am avut asa, un nou sentiment pentru mine, ca lumea e a mea, macar pentru o seara.

Ideea e ca eu cred foarte mult in evaluarea "pe moment", desi e bine sa iti recunosti potentialul, sa stii unde ti-e locul tot timpul. Cand eram in clasa I, aveam o invatatoare care ne incuraja foarte mult cand nu luam 10. Poate nu stiti, dar pentru unii copii e o drama sa ia "Bine" in loc de "Foarte bine", 9 in loc de 10... "La test, adica acum o saptamana, intre orele 10-11, la matematica ai fost de 9 plus, nu de 10, nu am de ce sa te mint. La urmatorul poti fi de 10. Intervalul ala nu iti demonstreaza sau anuleaza valoarea!", imi spunea ea.

Aplicand algoritmul logic de atunci la situatia de acum, se pare ca anul asta mi-a mers bine din punct de vedere profesional. La anul, cine stie...

Care este cea mai importanta experienta profesionala pe care ai avut-o?

Am fost un an ziarista cu norma intreaga la unul dintre ziarele quality din Romania. Atunci am avut si cele mai frumoase impliniri, am cunoscut oameni noi, mi-am facut prieteni in domeniu, am scris articole pe subiecte propuse de mine si, nu stiu, parca toate capatasera un rost, un sens.

Imi amintesc ca am petrecut o zi intreaga intr-un orfelinat unde erau ingrijiti copii cu dizabilitati mintale si locomotorii foarte grave. M-am pregatit ca la carte, mi-am luat si un tricou cu un pokemon, m-am documentat inainte sa ajung la centru, am incercat sa-mi pastrez zambetul pe buze si sa fiu atenta la detalii. Nu poti sa ramai imuna cand ti se spune "noi vrem sa le asiguram acestor copii un sfarsit linistit, intr-o atmosfera calda, de afectiune. Aici ajung cele mai grave cazuri", dar am incercat sa fiu puternica, sa-mi fac treaba.

Mi-am dorit ca lumea sa stie ca exista si acesti copii, ca universul lor se rezuma la cativa pereti, ca au restrictie la dulciuri (le-ar agrava sanatatea, au o dieta adecvata), dar ca cineva incearca sa-i ajute.

Crezi ca ne putem multumi doar cu educatia pe care o primim in scoala/facultate sau e neaparat nevoie si de o educatie informala?

Eu nu m-am dezis de vreuna, cred ca teoria si practica pot conta in egala masura in formarea unui viitor jurnalist. Am renuntat la job in momentul in care am fost promovata, nu stiu daca a fost neaparat o decizie inteleapta, dar mi-am dorit sa termin facultatea, dupa ce mi-am inghetat un an universitar.

Cum te-a influentat experienta de a studia in Franta, atat din punct de vedere academic, cat si ca experienta de viata?

Decizia de a pleca in Franta a fost una pe care mi-am dorit-o, a fost unul dintre acele "lucruri de facut" pe lista intocmita in noaptea de Revelion, experienta pe care o recomand oricui. Nu am plecat neaparat pentru studiu, nu m-am inchis in biblioteca, mi-am dorit sa vad cum e si la altii, daca pot face fata.

Am luat prima selectia la franceza dintre studenti si am ales Institutul de Stiinte Politice din Lyon. Puteam alege orice altceva, dar am ales varianta cea mai grea.

Si in Franta, la majoritatea facultatilor, admiterea e pe baza de dosar, la institut e un examen riguros, in etape, incepe cu o aplicatie, urmeaza multe interviuri si un examen la urma. Am fost mandra sa ajung acolo, uneori eram intrebata de vecini unde invat si dupa ce ziceam IEP, eram felicitata. Nu sunt eu in masura sa compar, dar acolo studentii aveau un mare respect pentru scoala, cursurile nu erau doar in orar, francezii nu lipsesc de la scoala.

Erau si foarte atractive, ne uitam de exemplu la filme si seriale si le comentam din punct de vedere sociologic si filosofic. Stii ca Ally McBeal poate fi interpretata potrivit grilei lui Bordieu?

Consideri ca o mobilitate reprezinta o experienta pe care ar trebui sa o aiba orice student pentru dezvoltarea sa profesionala si personala?

Da, incurajez studentii sa plece intr-o mobilitate de studii in strainatate, ba chiar sa nu se limiteze doar la asta. (...) In Franta nu am primit camin, am fost lasata balta in ultimul moment de proprietara unor garsoniere si asa am ajuns in orasul lui Saint-Exupery fara a avea unde sa stau. Initial, am locuit la o studenta intalnita pe Facebook, mi-am facut acte pentru un camin privat si apoi am avut sansa de a gasi o batrana aristocrata care locuia in Lyon si care avea nevoie de cineva sa o asculte.

Am locuit intr-un apartament cu mii de carti, patefon, pianina, lampi, semineu, oglinda pictata, zavor la ferestre si trei masini de scris. La zece minunte de cel mai mare parc din Franta.

Madame Devay, caci asa o chema, ma lasa sa ii citesc corespondenta, era un dulap plin cu scrisori de dragoste, sa ard clatite (mie asa imi plac) si sa folosesc un balsam de rufe cu aroma de ciocolata pentru a spala parchetul din lemn de cires. Le faceam din placere. Nu m-a tratat ca o pe o biata studenta, am fost prietena ei mai tanara.

Cand m-am intors in Romania, mi-a fost tare greu. Eram mai stresata dupa o saptamana decat dupa cateva luni acolo. Si nu am mai gasit motivatia de a invata, am functionat din inertie. (...) Eu am mai absolvit o facultate, Litere, si am trecut si acolo printr-o licenta. Am luat 10, dar nu m-a intrebat nimeni vreodata, nu a contat, nu conteaza.

Cum iti explici faptul ca avem din ce in mai multi someri cu diploma?

Avem foarte multi someri cu diploma pentru ca oferta depaseste cererea de pe piata muncii. Sunt sute de filiale, zeci de facultati private, tot felul de pseudoscoli care scot absolventi pe banda rulanta. Probabil va exista in cativa ani o facultate de jurnalism si la Vatra Dornei, orasul meu natal, nu m-ar mira.

Cum arata planul tau profesional de viitor? Spre ce cariera vrei sa te indrepti? In tara sau in strainatate?

Eu nu mizez vreodata pe un plan anume, au fost unele atat de ticluite, incat le-as fi putut descrie oricui in cele mai mici detalii. Voi incepe cu o colaborare, sa scriu pentru o revista, doua, apoi o sa mai vad. Intr-un mare fel, sunt dezamagita, nu stiu daca merit sau meritam mai mult, iti trebuie si foarte mult noroc.

Vechii greci aveau un crez aparte, considerau ca exista un "moment kairotic", adica sa fii omul potrivit la locul potrivit. Eu inca imi astept momentul in presa sau in redactia unei televiziuni. Poate ar fi bine sa nu il mai astept, ci sa merg eu in intampinarea lui.

Ziare.com lanseaza campania "Romania - tara somerilor cu diploma. Care e solutia?" Vrem prin aceasta campanie sa aducem in atentia autoritatilor, dar si a opiniei publice o problema care persista de ani de zile, cu efecte din ce in ce mai grave pentru tineri si pentru societatea romaneasca.

Avem tot mai multi tineri someri cu diploma. Tineri debusolati, care ies de pe bancile scolii fara sa stie sa faca ceva, fara o specializare sau chiar fara cea mai mica directie, din lipsa de cunostinte si motivare, pentru care diploma obtinuta nu va insemna niciodata mai mult decat o hartie uitata intr-un sertar.

In ultimii 20 de ani, bacalaureatul a fost doar motiv pentru elevi, parinti si profesori deopotriva sa critice Guvernul, Ministerul Educatiei, indiferent de culoarea politica a celor aflati la Putere. Fiecare generatie s-a autointitulat "de sacrificiu". Si, pe buna dreptate, avand in vedere nenumaratele modificari fara sens suferite de "examenul vietii".

Rezultatele au fost dezastruoase, de la an la an efectele s-au simtit in procentul de promovare, tot mai mic, si in dezinteresul, tot mai mare, al tinerilor.

Cel mai grav este ca nici acum nu se contureaza o solutie, ca pentru rezultatele proaste si tinerii fara viitor doar se da vina dintr-o parte in alta pe lantul parinti - profesori - sistem de invatamant - minister. Suntem inca incapabili sa ne urnim sa schimbam lucrurile, sa invatam de la cei care au reusit.

Esti parintele unui elev care isi cauta drumul, un profesor care ar vrea sa schimbe ceva, un absolvent care acum stie ce ar fi trebuit sa fie altfel sau un elev care are multe intrebari si putine raspunsuri - contribuie si sustine si tu campania Ziare.com.

Ce crezi ca ar trebui facut? Crezi ca exista o rezolvare pentru aceasta problema? Care crezi ca este sistemul de educatie din alte tari care s-ar potrivi cel mai bine Romaniei? Scrie un comentariu sau trimite-ne un articol pe adresa redactie@ziare.com si il vom publica in cadrul campaniei noastre.

Ziare.com v-a tinut la curent cu rezultatele examenului de Bacalaureat 2015, din toate judetele, orasele si liceele din tara.

Gabriela Firea iese în stradă. Candidata PSD la Primăria Capitalei vrea întâlniri directe cu electoratul

Gabriela Firea, candidatul PSD la Primăria Capitalei, nu va sta la birou în timpul campaniei electorale. Firea a declarat miercuri, 24 aprilie, că îşi va axa campania în primul rând pe...

Lider PNL inculpat pentru corupție și-a depus candidatura la locale: ”Intru în competiţie bărbăteşte, deschis şi asumat”

Preşedintele PNL Prahova, Iulian Dumitrescu, inculpat pentru corupţie şi cu interdicţia de a exercita funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, şi-a depus miercuri, 24 aprilie,...