Inca o mama face public mesajul-manifest scris de fiica ei pe foaia de la simularea de la Bacalaureat

Inca o mama a publicat, pe Facebook, mesajul scris de fiica sa pe foaia de examen de la simularea de la Bacalaureat, in cadrul protestului #foaiagoala declansat de elevi.

Reamintim ca organizatorii protestului #foaiagoala i-au indemnat pe elevii care au dat anul aceasta simularile nationale (Evaluarea si Bacalaureatul) sa predea foile de examen albe sau completate cu propuneri de imbunatatire a sistemului de invatamant.

Luni dimineata a aparut un prim mesaj publicat de parintele unei eleve. Aceasta a facut pe foaia de examen o analiza de sase pagini a sistemului de invatamant din Romania, iar lucrarea a fost notata cu 1. Insa, pe una dintre foi, profesorul care a corectat a mentionat cu rosu: "am citit", alaturi de un emoticon. Pe ultima foaie, apare o alta observatie, tot cu rosu: "foarte bine argumentat si concis".

Si o a doua mama a decis sa publice textul scris in semn de protest de fiica sa la simularea de Bacalaureat, informeaza educatieprivata.ro.

Mesajul fiicei mele este pentru parinti, spune Ninela Ghela, care crede ca doamna ministru doarme bine si fara aceste proteste, insa parintii si elevii ar trebui sa se sustina si sa lupte impreuna pentru schimbare. Ea mai spune ca este mandra de randurile scrise de fiica ei si le considera chiar prea blande fata de realitatea crunta pe care o traieste generatia fiicei sale.

Iata ce a scris eleva pe foaia de examen:

Doamna Ministru,

Nu imi este teama. Nici de simulare, nici de examen, nici sa ma opun sistemului.

Sunt olimpica la nivel national la mai multe discipline, stiu ce sa scriu si cum sa scriu pentru a obtine un punctaj bun, dar eu nu asta imi doresc acum. Nu notele ma caracterizeaza. Vreau o schimbare in tara mea!

Eu cred in viitorul Romaniei si fac tot ce pot pentru o viata mai buna (a mea, a oamenilor, a mediului inconjurator).

Traind in democratie, am dreptul la opinie. Si mi-l exercit. Am sa va pun cateva intrebari care ma framanta de multi ani:

De ce ne chinuiti? De ce ne vreti obedienti? De ce nu va ganditi la viitor? De ce nu va iubiti tara?

De ce sunteti ca toti ceilalti? Spun asta pentru ca din anul 2008, cand am inceput eu scoala, si pana in prezent, in doar 11 ani au fost schimbati peste 15 ministri ai invatamantului. Cu ce a contribuit fiecare? Au modificat structura scolara, vacantele elevilor, materia... In definitiv, nimic constant sau care sa ne ajute concret in procesul de invatare.

Am mai multe nemultumiri in privinta sistemului.

Prima este legata de materia supraincarcata. Elevii sunt obligati sa invete foarte bine la toate materiile (in numar de 20 in general), chiar daca unele, dupa parerea mea, nu sunt deloc utile. Poate ca disciplina ar fi utila, dar modul in care este structurata programa si felul in care ne sunt transmise informatiile fac in asa fel incat sa devina doar un caiet plin de pagini care urmeaza sa fie tocite, de frica profesorului, a unei note mici, a parintilor.

Dar educatia nu se face prin frica, ea presupune o dezvoltare, o crestere (acesta este si sensul cuvantului "educo, educare": a creste, a forma)

Nenumarate studii arata ca cel mai bun mod de invatare este cel prin joaca, prin descoperire. Atunci de ce in sistemul nostru se procedeaza invers? De ce admiram scolile din Finlanda, Norvegia, Irlanda, dar nu adoptam nimic de la aceste sisteme si tot dupa stilul invechit invatam?

Dupa cum spuneam mai sus, materia supraincarcata ii face pe tinerii din ziua de azi sa fie nesiguri pe ei. Dupa parerea mea, ar trebui sa avem 4 sau 5 materii de baza, la alegere, pe care sa le aprofundam si sa excelam in 2-3, ca apoi sa ne fie mai usor sa ne alegem specialitatea.

Cati tineri au facut diferite facultati, dar profeseaza intr-un domeniu complet diferit fata de ce au studiat? Cati termina facultati, dar nu isi gasesc un loc de munca? Raspunsul: mult prea multi.

O alta problema care ma deranjeaza in sistemul de invatamant romanesc: profesorii.

Am norocul de a studia intr-un liceu foarte bun si sa nu ma confrunt zilnic cu aceasta problema. Dar in decursul anilor am intalnit oameni care nu aveau ce cauta in sistem. Daca iti cumperi o masina, o duci constant la revizie. La doctor ti se spune sa revii la un consult, sa te asiguri ca este totul bine. Dar de ce pe profesori nu ii verificati sa vedeti daca este totul bine?

Noi suntem constant testati cu lucrari, teze, examene, simulari. De ce nu exista o evaluare psihologica periodica pentru a confirma ca respectivul profesor este apt de a preda, pentru a-si pune amprenta pe urmatoarele generatii? De ce inspectiile sunt aranjate astfel incat copiii sa fie invatati ce sa spuna inainte de inspectie, sa le fie promisa nota 10, iar profesorul sa isi primeasca gradul fara merit? De ce nu se adapteaza lumii in care traim? De ce trebuie noi, elevii, sa ne adaptam in functie de profesor si nu el dupa nevoile noastre?

Este adevarat ca exista si exceptii si sunt profesori care tin cont si de dezvoltarea personala a copilului, nu doar de programa. Acelora le multumesc ca pun suflet in ceea ce fac si ca sunt constienti de impactul pe care il au asupra noastra.

Revenind la nemultumiri...

Sunteti de acord cu aceasta subfinantare a invatamantului?

Sa ni se spuna constant ca nu exista buget, ca bursele se micsoreaza, ca nu avem apa calda si sapun la toaleta, ca nu ne permitem sa facem anumite experimente (sau daca le facem sunt din veniturile proprii), in conditiile in care stiinta prin experiment se invata, nu doar prin memorat formule.

De ce nu investiti in adevaratul viitor al tarii?

Particip la olimpiade din clasa a 5-a, am avut mereu aceasta pasiune si nu m-a fortat nimeni sa fac performanta, dar nici nu am avut parte de prea mult sprijin.

In afara de parinti si unii profesori (ca nu toti m-au ajutat sa ajung la acest nivel, doar si-au asumat meritele pentru noptile mele de invatat, singura in pat, inconjurata de carti si documente) nu au fost oameni care sa ma recompenseze in vreun fel sau sa ma incurajeze sa continui. Tin minte ca la o etapa nationala am primit o carte pe care o aveam deja in biblioteca. In rest, niciun sprijin financiar sau macar moral.

De ce nu incurajati cat mai multi tineri sa faca performanta? Si le taiati aripile cu o foarfeca a dezamagirii si a frustrarii?

Mi-as dori sa existe anumite cursuri, optionale sau nu, care chiar sa ne pregateasca de viata dupa ce terminam liceul. Mi se pare vital sa stii sa acorzi primul-ajutor intr-o situatie critica. Avem nevoie de educatie financiara, sa stim cum functioneaza o banca, cum sa ne planuim propriul buget, cum se platesc facturile. Lucruri din viata de zi cu zi de care ne lovim abia cand suntem pusi in fata faptului si pe care nu le invatam la educatie antreprenoriala.

Multi tineri nu stiu sa gateasca mai mult de 4 feluri de mancare, nu stiu sa repare diferite obiecte din casa, nu au aceste abilitati de supravietuire. Nu putem schimba asta?

As vrea sa fie promovate mai mult voluntariatele, care contribuie la dezvoltarea personala si sunt minunate din atatea puncte de vedere, nu sa fie puse in categoria "extrascolare", care nu conteaza.

Un alt lucru care ma doare foarte tare este fenomenul de bullying. Ar trebui sa mai scriu inca 10 pagini cel putin despre asta, dar nu imi permite timpul. Cert este ca exista discriminari, lucruri rautacioase si traumatizante, care nu fac decat sa demoralizeze si mai mult elevul. Copiii cu dizabilitati nu sunt priviti ca oameni. De exemplu, la o inspectie in clasa fratelui meu, copilul cu autism a fost mutat in alta clasa, pentru a nu strica imaginea. Invatatoarea, in loc sa demonstreze ca are abilitatile necesare pentru a ajuta respectivul copil sa se integreze in colectiv si sa invete, a preferat sa dea deoparte "obstacolul".

Aceste sunt cateva lucruri care ma nemultumesc si cateva sugestii pentru schimbare.

Cum ar spune Albert Einstein "Invatamantul ar trebui astfel conceput, incat ceea ce ofera sa fie perceput precum un dar nepretuit, si nu ca o datorie apasatoare". Imi doresc ceva mai bun, tocmai de aceea sustin miscarea #foaiegoala.

Cu respect,

o eleva care vrea o schimbare

Kelemen Hunor, atac la PSD și PNL: "Cu chiu cu vai, au găsit un candidat comun şi acum îl abandonează. O bâlbâială politică de neiertat"

Retragerea candidatului coaliţiei PSD - PNL pentru Primăria Capitalei reprezintă o "bâlbâială politică de neiertat", consideră Kelemen Hunor, preşedintele UDMR. "Este o situaţie din...

Justificarea la care nimeni nu se aștepta: ”Desemnarea lui Cîrstoiu, legată de tendința de a visa”

Senatorul PSD Vasile Dîncu a declarat că renunţarea la varianta unui candidat comun PSD-PNL la Primăria Capitalei şi susţinerea unui candidat propriu denotă ”mai multă flexibilitate”....