Ziare.com

A crescut in orfelinat, iar acum isi dedica viata copiilor supradotati si celor din mediile defavorizate - Interviu cu Lajos Kristof

de Constantin Pescaru
Duminica, 20 Octombrie 2019, ora 14:23

   

A crescut in orfelinat, iar acum isi dedica viata copiilor supradotati si celor din mediile defavorizate - Interviu cu Lajos Kristof
Povestea de viata a lui Lajos Kristof este despre depasirea unor limite impuse de altii, dorinta nestavilita de a-i ajuta pe altii, precum si despre puterea vindecatoare a facerii de bine.

A copilarit in orfeliat si a experimentat tot ce oferea viata de acolo mai urat: de la batai crunte la ura fata de semeni. Toate acestea l-au facut sa fie mai rezistent si mai increzator in fortele proprii. In plus, si-a dat seama ca doua lucruri pot salva Romania (si omenirea): iubirea fata de semeni si educatia. Tocmai de aceea si-a dedicat viata de adult ajutorarii copiilor supradotati, a celor din medii defavorizate si, pana la urma, a tuturor micutilor care ajung sa faca parte din proiectele sale.

Conduce Centrul Gifted Center Kristopher si rezultatele proiectelor sale din 2018 vorbesc de la sine: 3.460 de ore de voluntariat, tabara de excelenta dedicata copiilor abandonati, mentorat gratuit pentru 140 de copii si adolescenti, consultanta psihologica si terapie ABA pentru 20 de copii cu dizabilitati (tulburari din spectrul autist - TSA), doua tabere gratuite pentru copiii din Sibiu (cu banii stransi din donatii), peste 60 de articole scrise despre copiii cu care lucreaza si infiintarea programului national Mentor in Romania, care ar putea fi baza unei legi nationale a mentoratului.

Pentru ultimul proiect si pentru perpetua promovare a educatiei de calitate pentru toti copiii, Lajos Kristof a ajuns sa fie singurul roman inclus printre cei 100 de lideri din educatie la nivel international. "Top Education Conference 2019 - Global Forum for Education and Learning" este o conferinta cu participare mondiala, aflata la prima editie, unde se reunesc mintile cele mai stralucitoare ale sectorului educatiei pe o platforma comuna pentru a conduce, regla, imputernici si imbunatati mijloacele de transmitere a educatiei.

Festivitatea are loc in Dubai, in perioada 16-18 decembrie 2019, iar Lajos Kristof are nevoie sa stranga 4.000 de dolari pentru a putea acoperi cheltuielile legate de transport, cazare si participare la conferinta.

De aceea are nevoie de ajutorul nostru. Donatiile pot fi facute in baza unui contract de sponsorizare la: ASOCIATIA GIFTED CENTER KRISTOPHER, CUI: 37743683, RO91RNCB0753154996880001 SWIFT:RNCBROBU, deschis la Sucursala BCR, Vitan, Bucuresti, sector 3, Soseaua Mihai Bravu, nr. 325, la parter. Sau pe pagina de Facebook dedicata strangerii de fonduri in acest scop ori pe pagina dedicata Sprijina.

Va invitam sa descoperiti povestea lui Lajos Kristof in interviul acordat Ziare.com!

Ce te entuziasmeaza cel mai tare zilele acestea?

Cel mai tare? Nu stiu daca exista vreo zi in care sa nu fiu extrem de fericit in munca mea de zi cu zi. Munca si rezultatele cu copiii sunt cele mai fascinate zile pe care le petrec cu inima deschisa. Nu stiu daca trebuie sa ma bucur de premiile pe care le primesc an de an in educatie sau drepturile omului. Asta e o recunoastere din partea societatii civile. In fiecare zi descopar lucruri care imi provoaca mintea la maxim, dar mai ales provocarea de a ma schimba in mai bine, invatand de la micutii invatatori.

Cum te percepeai tu, copil fiind? Cum te vedeau copiii mai mari? Cum te vedeau educatorii si profesorii? Si cum vezi tu acum copilul care erai atunci?

Eram un copil slabanog, plin de viata, curios si atent la nevoile colegilor mei mai mici. Eram cu zambetul larg pana la urechi. Nu stiu daca realizam in perioada copilariei potentialul meu. Asta am descoperit-o abia mai tarziu, intr-o competitie nationala de literatura si jurnalism. Profesorii si educatorii n-au vazut in mine decat un copil-problema, dificil, matur, vorbaret si plin de viata, creativ. Mereu primeam reprosuri de genul: de ce nu poti sa fii ca ceilalti. Eram mereu preocupat de stiinte, de la pedagogie, psihologie si biologie. Banutii mei mergeau de cele mai multe ori pe cartile imprumutate de la biblioteca, pe care le faceam pierdute. Abia in liceu am inteles ca sunt un pusti diferit fata de ceilalti. Imi placea enorm sa citesc, sa scriu, eram un copil atat de razvratit si impotriva sistemului, incat, la 18 ani am decis sa colaborez cu mai multe trusturi locale pe social si investigatii. Abia atunci am inceput sa devin un adevarat lider de opinie pentru colegii mei mai mici si mari.

Orfelinatul a fost, cel mai probabil, cea mai dura lectie de viata pe care ai primit-o. Si cu toate acestea, tu ai depasit limitele impuse de altii. Ce te-a ajutat cel mai mult? Cum ai reusit sa-ti faci singur viitorul? Si cum faci acum ca altii sa nu-ti impuna limitele lor?

Orfelinatul a fost o scoala a groazei. Am invatat si am descoperit in acelasi timp ce inseamna ura si toate armele impotriva inteligentei si iubirii fata de semeni. A fost o lectie la care am refuzat sa ma supun, cu toate consecintele suportate, incepand de la pedepse cu mancarea pana la batai crunte peste tot corpul, umilintele emotionale, greu de suportat. Nu stiu daca astazi as putea sa rememorez acele scene pline de ura ale celor mai mari, ale adultilor platiti sa aiba grija de noi. Mi-e greu, fiindca astfel de lucruri te marcheaza pe viata, ramai cu sechelele astea toata viata. Traumele violentei fizice, emotionale se vindeca, dar ele revin in visele oricarui copil abandonat. Of, da, si abandonul, respingerea adultilor, a fost o experienta greu de suportat.

Ce m-a ajutat in toata perioada copilariei? Vointa si determinarea de a-mi lua in piept viata, dura, de a ma lupta cu ea, potrivnica destinului meu, m-am incapatanat sa citesc, sa invat, sa o iau de la capat, sa-mi vindec ranile si sa nu ma plang. Sa merg cu fruntea sus si sa-mi urmez visurile. Sunt un luptator de neinvins, un visator, vizionar si un om care iubeste oamenii, natura si lucrurile marunte. Un om sensibil care n-a lasat trecutul sa-i distruga prezentul.

Am, acum, un copil interior viu, permanent dornic de descoperire, autodepasire.

Mi-am schimbat serviciul de cateva ori, de la educator la manager, iar acum sunt profesor. Toti anii astia petrecuti in educatie, doar in gradinite si scoli private. Sunt satul pana peste cap de limitele patronilor si ale managerilor care-ti indica un traseu total gresit de educare a copiilor, pur si simplu obligandu-te sa distrugi creativitatea si sa limitezi copilul la regulile de bastonase, liniute. Exista in aproape toate scolile o unealta de sculptura a creierelor luminate de a le incetini creativitatea. Copiii nu mai au timp de joaca, copilarie, iubire, prietenii intre colegii lor. Eu nu mi-am dorit sa imprim in radacina mintii copilului obedienta si ascultarea, apoi frustrarea.

Ce le spui de obicei micutilor institutionalizati cu care lucrezi despre viitor?

Am fost un copil caruia i s-au pus limite inclusiv in dezvoltarea mentala, a pasiunilor, eu de ce-as face acestor generatii de copii? Scuza penibila a multor profesori: sa nu se urce in cap, sa nu devina prea obraznici. Unde simt limite, mai ales in creativitate, deja incep sa somatizez. Sunt omul de criza la orice slujba, job. Imi place sa rezolv situatii dificile, sa dezvolt proiecte, programe, sa ma implic, sa daruiesc. Iar asta se face numai in educatie. In concluzie, nu stiu ce sa le spun copiilor institutionalizati!

Oricat de prost merge sistemul, micutii au ocazia sa dea de pamant cu el si sa demonstreze ca nu are dreptate! Sa lupte pentru ceea ce isi doresc sa ajunga, sa fie buni, iubitori de oameni si sa se implice personal in dezvoltarea lor personala. Statul e doar un pescar care incearca sa te duca la balta pestilor otraviti. Lumea nu inseamna doar ajutorul sau mana intinsa statului roman, caci aceste lucruri nu vor ramane tot restul vietii. E importanta investitia ta personala, lupta cu sinele. Sa-ti doresti sa devii cineva in lume. Nimeni nu plange de mila voastra! Priviti-va in oglinda si spuneti-va cat de speciali sunteti si ca aveti o misiune importanta pe Pamantul asta!

Uitati-va in jur: exista nepasare, durere, emotie confuza, lupte in spatiul familial, intre frati si surori, intre colegi, rude si prieteni. Din cauza opiniilor diferite. Iar oamenii n-au timp de voi! Lor nu le pasa... fiindca voi sunteti copiii nimanui. E un adevar crunt si trebuie sa va obisnuiti cu el. Asta nu inseamna ca trebuie sa va descurajati. Soarta voastra e sa luptati! Nu sa deveniti un nimeni, ci un cineva! Eu am reusit, hai ca se poate!

Cum ai ajuns sa colaborezi cu dl Florian Colceag?

In 2009 am parasit barca jurnalismului, eram student in primul an. Am aplicat la Scoala de Excelenta - un curs de formare in educatia copiilor supradotati. Doamna care se ocupa de selectia studentilor mi-a citit CV-ul, iar a doua zi primesc un mesaj din partea profesorului Florian Colceag, daca doresc sa fac parte din echipa dansului. La vremea respectiva, mare lucru nu gaseai referinte despre dumnealui. Asa ca am acceptat invitatia de a participa la cursul de formare. Pana in 2009 am fost purtator de cuvant si director editorial al Revistei Excelenta - prima publicatie in Europa in domeniul educatiei de excelenta. Din 2009 am fost ales in unanimitate de Colegiul Director al Institutului Roman de Studii si Cercetari Avansate in Educatia de excelenta, vicepresedinte pe tara - responsabil de programe de dezvoltare dedicate copiilor supradotati si familiilor.

Cum ti-ai descoperit dorinta de a lucra cu copiii supradotati si de a-i ajuta pe cei din centrele de plasament?

Am fost un copil supradotat. Cred ca numarul mare de copii cu abilitati inalte se afla in centrele de plasament, doar ca acestia nu au mediul necesar de cultivare a pasiunilor, n-au oamenii potriviti care sa-i indrume, sa-i incurajeze. Asta e o prapastie uriasa.

Ce te motiveaza cel mai mult in munca ta?

Pentru mine, intalnirea cu micutii e o sarbatoare. Ma motiveaza forta lor creativa, sensibilitatea lor si deschiderea lor extraordinara. Simt ca ei pot face parte din generatia care poate schimba lumea in mai bine. Cel mai mult ma motiveaza dorinta micutilor de a invata, de a se autodepasi, desi nu sunt multi, fiindca nu au curajul sa devina ceea ce isi doresc.

Jobul tau de zi cu zi este cel de educator, dar te ocupi si de Kristofer Gifted Center, asociatia ta, unde dezvolti programe de informare, educare si apararea drepturilor copiilor care sunt de obicei marginalizati de societate, desi sunt capabli de inalta performanta. Povesteste-ne putin despre rolul si scopul acestui centru.

Centrul Gifted Center Kristopher este aripa principala a proiectului Mentor in Romania si are un scop inalt, acela de a integra copiii marginalizat intr-o comunitate educationala plina de acceptare, iubire, in care ei isi pot afirma aptitudinile artistice, creative si intelectuale. Desi proiectul are cativa ani buni de cand functioneaza, multi parinti ezita sa se inscrie la programele noastre din cauza diferentelor culturale de abordare in educatie - aici invatam sa avem rabdare cu fiecare copil in parte, sa ii gasim un mediu de acceptare si sustinere emotionala si comportamentala, sa isi gaseasca prieteni cu care sa comunice, sa invete sa coopereze pe abilitati.

La scoala, in schimb, copilul este vanat pentru orice greseala, este pus la zid pentru opiniile sale, marginalizat si ignorat. Copiii marginalizati sunt capabili de performanta si care provin din medii culturale diferite, fie ca provin din centre de plasament, centre de zi, fie ca sunt foarte bine ingrijiti si educati si au o stare materiala foarte buna. Aici gasesc hrana necesara pentru imbogatirea cunostintelor si dezvoltarea capacitatilor lor la nivel inalt.

Cum vezi tu societatea romaneasca atunci cand vine vorba de implicarea in a face o schimbare? Pana la urma, esti un simplu om care face ceva pentru o comunitate. Ce trebuie facut pentru ca mentalitatea romanilor sa se schimbe si sa fie mai implicati din punct de vedere civic, dar si in a-i ajuta pe ceilalti? Cum facem sa reactivam puterea binelui in ceilalti?

Oamenii sunt macinati de problemele cu care se confrunta zi de zi. Nu au timp pentru binele lor personal si sunt in cautare de miracole imediate, ori in educatie nu exista implicare, fiindca ei nu vad proiectia de viitor. Romanii vor sa vada lucrurile care se intampla acum, vor liniste pentru ziua de maine, nu mai conteaza ce se intampla peste 10 ani. E perceptia mintii colective in care investitia in educatia lor inseamna o proiectie care (au impresia) le ofera confort pentru un an sau doi ani. Educatia incepe de la zero si mergi toata viata. Romanii aspira la o viata linistita si normala, iar societatea civila, organizatiile se lupta sa castige teren pentru un viitor mai bun pentru copiii lor.

Se observa mai multa implicare pentru lupta pentru viata, pentru sanatate, insa multa lume nu stie ca educatia previne orice problema a societatii, inclusiv problemele cu care se confrunta societatea noastra: evolutia bolilor grave la copii, disperarea de a-i ajuta. Iar felul in care ei se implica este unul miraculos. Noi inca nu avem cultura preventiei, a educatiei si a informarii, inca nu suntem sensibili la aceste informatii. Nu exista deschidere din partea societatii la programele care aduc bunastare copiilor pe termen lung.

In momentul de fata, Romania plateste pentru un adult institutionalizat din penitenciar un milion de euro si pentru rata somajului - o treime importanta din populatia tanara beneficiaza de somaj, un rezultat catastrofal pentru care nu ne implicam suficient in problemele educatiei. Totusi, aceste categorii marginalizate in care pompeaza statul sunt de fapt copiii pierduti in anonimat, acolo unde educatia a facut multe greseli, parintii, scoala si societatea. La noi, romanii, exista acea lupta pentru opinii, mai putin exista initiativa si cooperarea intre noi. Cata vreme nu vedem binele in noi, nu avem cum sa vedem binele in ceilalti. E un mare pacat, fiindca o astfel de mostenire se pierde atat de repede, incat oamenii care vor sa faca ceva pentru binele tarii sunt tot mai putini.

In august s-a implinit un an de cand ai infiintat proiectul "Mentor pentru Romania". Poveste-ne putin despre acest proiect si dspre rezultatele obtinute in aceasta perioada.

Proiectul Mentor in Romania e doar un pas pentru modernizarea educatiei din Romania si raspunde la provocarile mari ale scolii si gradinitelor, liceelor. Mentoratul ar trebui sa stea la baza fundamentelor educatiei dar, din pacate, nu este asa. Fara indrumarea unei persoane inzestrate cu rabdare si experienta, multi copii nu isi vor descoperi potentialul maxim. Copiii sunt foarte diferiti, iar institutiile noastre nu sunt pregatite sa ofere fiecaruia dintre acesti copii talentati indrumarea individualizata, necesara dezvoltarii lor personale.

Ce am realizat in 2018? 3.460 de ore de voluntariat, tabara de excelenta dedicata copiilor abandonati, mentorat gratuit pentru 140 de copii si adolescenti, 20 de copii cu dizabilitati (TSA) au beneficiat de consultanta psihologica si terapie ABA, am infiintat programul national Mentor in Romania, am inspirat 50 de oameni din cadrul unei mari companii, am organizat 2 tabere gratuite pentru copiii din Sibiu (cu banii stransi din donatiile zilei de nastere), am scris peste 60 de articole despre copiii care au gasit sprijin financiar si mentorat.

Care e parerea ta despre situatia actuala a educatiei timpurii? Ce e bun, ce functioneaza si ce trebuie schimbat? De ce fiecare copil are nevoie de un mentor? Si care e rolul unui mentor in viata unui copil? Cum trebuie sa fie un mentor bun? Pe de alta parte, cum se dezvolta un om care lucreaza ca mentor pentru copii?

Probleme dificile in educatia timpurie sunt curricula si abordarea educationala in gradinite, admiterea copiilor la varste mult prea mici in gradinite si crese, care creeaza probleme la nivel de dezvoltare emotionala. Gradinita a devenit un sistem institutionalizat in care micutii sunt aruncati intr-o cladire cu oameni necunoscuti, prost pregatiti, in mainile carora sunt incredintati de parinti total inconstienti. Copilul mic petrece cel mult 12 ore fara parinte, in conditiile in care primii ani de viata sunt importanti alaturi de familie. Micutii dezvolta simptome dezadaptative, devin mult mai anxiosi.

Numarul de copii intr-o grupa, o alta problema, lipsa metodelor holistice pentru dezvoltarea emotionala si spirituala a copiilor, fisele aberante. O idee preconceputa a parintilor este aceea ca gradinita trebuie sa-i pregateasca pentru scoala - sa asculte, sa stea la masa cel putin 20 de minute. Nu exista programe, sunt interzise optionalele cultural-artistice, cand astfel de activitati ar trebui sa devina o parte obligatorie din gradinita. Si, inca ceva, educatoarele au devenit bone pentru acesti copii. Lipsa personalului de ingrijire si curatenie ii transforma in specialisti de ingrijire si menaj.

Rolul unui mentor e altceva pe langa cel de educatie - este omul transformator de vieti, aducand o noutate in peisajul educatiei. O alta abordare mult mai personala, inovativa, care imbunatateste educatia individualizata a fiecarui copil. Asa cum fiecare scoala ar trebui sa aiba un centru de mentorat, la fel si gradinitele trebuie sa aiba un astfel de centru.

Care sunt cele mai frumoase experiente de la cea mai recenta editie a Scolii de Vara a Micilor Mentori?

Intalnirea cu micutii de la Protectia Copilului. M-a impresionat profunzimea si dorinta lor de a invata.

De ce crezi ca e nevoie de un centru de mentorat in fiecare scoala si gradinita din Romania?

In primul rand, din cauza lipsei personalului didactic, a implicarii autentice a acestuia in viata copiilor, apoi numarul mic de psihologi in scoli, problemele grave privind abandonul scolar, violenta in scoli, conflicte si lipsa unui model real de viata a copilului in scoala din Romania.

Cum arata o zi din Taberele Kristopher, care au ajuns la cea de-a 10-a editie?

In fiecare seara, mentorii se intalnesc si pun la punct detaliile educationale si activitatile pentru a doua zi, provocarile din ziua respectiva. Micutii beneficiaza de sprijin emotional ora de ora, mentorat individual, iar parintii au ocazia sa isi descopere adevaratul copil al lor. Tabara este structurata pe mai multe etape de dezvoltare personala, dans, arte, teatru, stiinte aplicate, tehnici de supravietuire. Toate activitatile sunt practice si se desfasoara exclusiv in natura.

Ce te implineste cu adevarat?

Ma implineste cu adevarat sustinerea cat de mica a parintilor care vor sa investeasca in aptitudinile micutilor.

Spune-ne cum arata "tabloul" copiilor supradotati din Romania, cum pot fi acestia descoperiti si ajutati, inclusiv cei din randul celor institutionalizati.

Copiii supradotati sunt fiintele care isi asuma de mici pasiunile si devin ambitiosi, luptatori pentru a-si duce la indeplinire misiunea, cu toate riscurile de marginalizare sociala atat in scoala, cat si in cercurile educationale. Fireste, toti copiii sunt supradotati, dar unii dintre ei devin nefericiti cand parintii lor refuza sa ii incurajeze.

Scoala si familia trebuie sa devina sprijinul real pentru ca ei sa nu se piarda. Despre ce nu se vorbeste in literatura copiilor supradotati este categoria minoritatilor cu dizabilitati, dar care sunt dotati cu abilitati artistice, matematice sau senzoriale. Noi suntem singura tara europeana care separa aceste categorii.

Ce trebuie sa stie parintii care au un copil supradotat?

Sa creasca impreuna cu el si sa isi asume atat bucuriile cat si dezamagirile, esecurile.

Ce e de facut pentru a imbunatati situatia copiilor din centrele de plasament?

Educatia. Problema personalului specializat e o situatie alarmanta, lipsa acestuia si inlocuirea cu oameni fara pregatire, directorii pusi politic, politica baronilor locali ce pun in dificultate de cele mai multe ori indeplinirea obligatiilor legislative prevazute in legea protectiei copilului.

O solutie, asa cum am precizat in mai multe interventii, ar fi crearea unui departament de educatie la nivel national care sa creeze un program de interventie a marginalizarii copilului institutionalizat, pregatirea pentru viata, dar si programe educationale.

De cele mai multe ori, organizatiile nu pot acoperi nevoile micutilor doar cu o vizita pe zi, iar de multe ori, voluntarii care se perinda in centre nu au maturitatea suficienta si nici pregatire profesionala pentru a interveni in viata lor. Un prieten nu e suficient pentru un copil abandonat, este nevoie de un mentor specializat.

Ce rol ar trebui sa aiba educatia in viata unui om si unde o da cel mai tare in bara sistemul de invatamant din Romania? Ce solutii exista?

Sistemul educational transmite frica, de la ministru la inspector, de la inspector la profesor, si tot asa. Functionarii din minister trebuie inlocuiti cu oameni performanti, dedicati si deschisi la nevoile actualei generatii de copii. Reformele, schimbarea politicilor trambitate cu expresii pompoase nu rezolva problema elevului de la tara. Solutia? Centre de mentorat la nivel de scoli, gradinite, licee. Studentii au posibilitatea stagiului profesional la nivel de centre, iar acestia pot ocupa un rol important in scoala.

Poveste-ne despre includerea ta printre cei 100 de lideri in educatie la nivel mondial, tu fiind singurul roman. Despre ce e vorba si cum te pot ajuta oamenii ca sa ajungi in Dubai sa reprezenti tara noastra la acest prestigios eveniment?

Sunt extrem de incantat de aceasta veste. Insa sansele sunt minime sa ajung la decernarea premiilor. In cel mai rau caz, voi renunta. Eu nu reusesc sa obtin sprijin pentru proiectele mele, astfel ca cei 4.000 de dolari de care am nevoie pentru deplasare... e un vis prea maret. Oamenii pot da o mana de ajutor: sa doneze in contul asociatiei sau pe pagina de Facebook dedicata strangerii de fonduri.

Cum iti vezi viitorul?

Nu stiu. Sunt foarte atasat de tara, dar daca lucrurile vor merge din ce in ce mai prost, voi aplica in afara.


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 6624 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
3 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

ro ...tineri inalta calificare / ultimii in UE / statistici oficiale

Voua va arde de povesti ...Media Secu ...spalati creiere
Ia faceti voi un articol pe bune ...IT-Vianu & co ...>20 promotii creiere spalate

votati ca fraierii
...succes
...

 

BRAVO, KRISTOF!

Ramai exemplul, INDUBITABIL, al creativitatii, inteligentei si omeniei romanesti! In tine si reusitele tale, sta Speranta copiilor declarati de analfabetii politruci, "fara sansa"! Nu pleca! Da-le forta de a veni, ca un val distrugator, peste analfabetismul, iresponsabilitatea si TRADAREA celor care conduc, inca, Romania! Aceiasi, in acesti 30 de ani de cosmar!!!

 

:(((((((((((((((((((((((((..RARA AVIs

.

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor