De ce? - intrebare fundamentala pentru educatie (Opinii)

Intelept este ca inainte de a face orice lucru sa te intrebi de ce il faci, nu cum, sau ce ar trebui sa faci. Acest lucru este evident si la o analiza destul de sumara, insa nu prea tinem cont de el.

Spre a ne convinge de importanta lui, Simon Sinek analizeaza cauzele eficientei unora dintre cei mai influenti lideri. O scurta prezentare a descoperirilor sale poate fi vizualizata pe TED.com.

Metoda simpla, dar extrem de eficienta de a aborda lucrurile este sa pleci de la radacina lor cu intrebarea DE CE, apoi, dupa identificarea sensului sa te intrebi CUM si abia la sfarsit vine intrebarea CE avem de facut.

Fara "De ce?" nu poti orienta eforturile in directia corecta, fara "Cum?" poti adopta strategii daunatoare omului ori mediului chiar avand intentii bune.

In educatie abordam lucrurile invers, stabilim la inceput ce facem si uitam sa mai raspundem la intrebarea de ce.

Aplicand demersul corect la educatie si incepand cu intrebarea "De ce?", putem identifica directia in care ar trebui sa mergem si motivele pentru care ar trebui sa abandonam orientarea curenta.

Educatia se face acum pentru obtinerea performantei academice si diplome, rafinarea gandirii rationale (prin exercitii dificile la matematica) etc.

Ideal ar fi insa ca educatia sa se faca pentru cresterea calitatii participarii omului la viata de zi cu zi, fie ea din familie ori societate.

Aceasta si inseamna de fapt competenta, care este formulata ca ideal educational, dar nu este inca bine inteleasa. Ea este inca socotita ca o performanta academica in diferite domenii ale culturii ori cunoasterii.

Din fericire ea este si o nevoie intrinseca, conform studiilor recente a doua ca importanta pentru noi, imediat dupa nevoia de autonomie. Este firesc sa fie asa, fiecare ne dorim sa avem o participare de calitate la toate sistemele supraindividuale.

In ultima instanta acesta este scopul pentru care a fost creata cultura - ameliorarea participarii omului la propria conditie, la interactiuni si la cultura grupului din care face parte.

Studiul operelor literare, a stiintelor reale ori sociale nu este un scop in sine ci in vederea ameliorarii vietii. Inca le mai studiem ca pe un scop in sine, nu in vederea cresterii calitatii vietii.

Un exemplu simplu ar fi studiul fizicii. In liceu se insista pe fenomenele fundamentale, mecanice, termice, electro-magnetice, optice, atomice etc. Relevanta lor pentru elev este aproape zero, deoarece prea putin se discuta despre aplicatiile lor.

Desi toti avem telefoane mobile, suntem satui de fizica si lipsiti de interes pentru ea cand ajungem sa studiem campul electromagnetic, undele radio.

Un demers centrat pe participare ar porni de la aplicatiile fenomenelor fizice, de la motivul pentru care le studiem, de la importanta lor pentru noi ca oameni, pentru a permite o mobilizare si orientare corecta a interesului.

Ar merge mai bine invers, de la fruct spre radacini, nu de la radacini spre fructe, ca sa nu ajungem sa taiem frunze la caini.

Fizica moderna, care a facut posibila tehnica ce ne uimeste prin performantele ei, nu se studiaza (nici macar ca abordare), fizica in liceu ajunge abia la inceputul secolului XX, la epoca atomica, modele primare.

Oamenii nu creeaza culturi de dragul culturii. Perspectiva obiectivanta a transformat stiintele sociale in colectii de informatii din care subiectivul este eliminat desi acesta este motorul civilizatiei si cauza a tot ce se intampla in lume. Ca sa nu mai vorbim ce face aceasta abordare cu literatura.

De ce-ul care a sta la baza oricarei opere literare este ignorat pentru ca noi zabovim sa studiem ce contine (personaje, actiuni), mai rar cum s-a scris (arta scriitorului) si deloc motivul pentru care s-a scris si ce urmareste el.

Orice creatie este o contributie la cultura de grup, care se face cu un scop - ameliorarea acestei culturi pentru ca ea ofera softul mental cu care lucreaza membrii grupului. Schimband in bine softul mental, se schimba interactiunile, devin mai agreabile si mai constructive. Doar asa se poate realiza evolutia. Ignorarea culturii de grup si a importantei acesteia face toate creatiile artistice si eforturile umane de tip cultural de neinteles.

Lipsa de educatie corecta si de cultura autentica ne impiedica sa vedem ca actiunile radicale cum ar fi de exemplu judecarea semenilor, catalogarea lor publica in idioti, prosti, dusmani, contribuie la radicalizarea unor pozitii antagoniste care se detensioneaza numai prin conflicte ce urmaresc eliminarea fizica a adversarului (prostului, idiotului).

Asa apare ura de clasa (orientata acum cu deosebire spre politicieni, adversari politici etc), si, pana la urma conflictul, razboiul. Dar vinovati nu sunt doar cei care il poarta ci si cei care au stat la originea lui, care au intarit ura si autosuficienta combatantilor.

Concluzia este simpla, de ce ar trebui sa vrem schimbarea educatiei? Pentru ca toti vrem o viata cu pace, in care sa putem progresa si trai fara a fi amenintati, ce se poate obtine numai printr-o educatia in slujba cresterii calitatii participarii tuturor la interactiunile cu semenii, nu punand omul in serviciul unor idealuri culturale de mult raposate. Sau, mai simplu, pentru ca educatia trebuie sa serveasca omului, nu omul educatiei.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...